Autor: ed. Pascal Marinela
G.P.N. Chersăcosu, com. Stănileşti, jud. Vaslui
Trăim într-o lume care se dezvoltă continuu şi care este într-o permanentă schimbare, evoluând.
Grădiniţa are menirea de a transmite valori culturale, istorice şi sociale la nivelul cerinţelor educaţionale.
Datoria educatoarelor, care sunt deschizătoare de drumuri, este de a-i implica pe copii în diverse activităţi care să coincidă cu societatea de azi. Dintre aceste activităţi care-i motivează şi le atrag interesul de a participa cu plăcere sunt activităţile extracurriculare.
Modernizarea şi perfecţionarea procesului instructive- educativ presupune îmbinarea activităţilor şcolare cu activităţile extraşcolare. Îmbinarea acestora are numeroase valenţe formative, deoarece acestea permit manifestarea creativităţii şi imaginaţiei copilului preşcolar.
În acest fel, pe lângă faptul că preşcolarii îşi manifestă imaginaţia şi creativitatea (prin interpretarea unor roluri la serbările de 8 martie, Crăciun, sfârşit de an, prin realizarea unor desene interesante şi creative pe asfalt cu ocazia zilei de 1 iunie) şi cadrul didactic îşi poate afirma creativitatea în alegerea temelor, a materialului arătându-şi astfel măiestria şi tactul pedagogic dar şi dragostea faţă de copii.
În şcoala contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor în acest cadru. Continuarea
„Lăsaţi copilul să vadă, să audă, să descopere, să cadă şi să se ridice şi să se înşele. Nu folosiţi cuvinte când acţiunea, faptul însuşi sunt posibile.” Pestalozzi
Educaţia nu este un proces limitat spaţial şi temporal, cu incidenţă determinată asupra biografiei personale. Formarea individului după principii etice şi axiologice solide trebuie să devină un proces continuu. Transformarea educaţiei într-un fenomen permanent este imperativ pentru lumea contemporană. Îndeplinirea acestuia reclamă efortul solidar al familiei, al şcolii de toate gradele, al instituţiilor cu profil educativ şi al mass-media, care prin impactul covârşitor asupra audienţei poate deveni o tribună a educaţiei. Individul, aflat în centrul acestui proces, trebuie ajutat să-şi formeze o concepţie corectă asupra existenţei, întemeiată pe moralitate şi respect social, să adopte drept puncte de reper valori autentice şi să se integreze armonios în societate.
Educaţia nonformală reprezintă ansamblul influenţelor educative structurate şi organizate într-un cadru instituţionalizat dar desfăşurate în afara sistemului de învăţământ. Notele carcateristice ale acestei forme de educaţie sunt legate de caracterul opţional al activităţilor organizate, participarea elevilor la stabilirea a ceea ce se va învăţa şi se va inteprinde , rolul discret al dascălului şi renunţarea la evaluari.