Studiu de specialitate – Care este rolul activităţilor de povestire în grădiniţe

Autor: prof. înv. preşcolar Paros Maria Alina
Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 29 Sibiu

Rolul şi importanţa povestirilor în instruirea şi educarea copiilor sunt de mult cunoscute. Încă din antichitate, Aristotel le recomanda ca mijloace însemnate şi potrivite primei copilării, pentru că ele plac şi nu obosesc copiii. Fröbe1 le recomandă în educaţia preşcolară.
Prin conţinutul lor povestirile furnizează copiilor cunoştinte privitoare la cele mai variate aspecte de viaţă şi domenii de activitate, îl familiarizează cu natura înconjurătoare (lumea animală, lumea vegetală, cea a fenomenelor fizice). În procesul ascultării unei povestiri este antrenată întreaga activitate psihică a copilului. El iese din pasivitate, urmăreşte cu atenţie cele povestite, memorează, compară şi analizează materialul furnizat, face unele legături de cauzalitate, stabileşte anumite relaţii între fapte şi personaje. Astfel, gândirea copilului este viu stimulată şi face posibilă înţelegerea semnificaţiei faptelor eroilor.
Un rol deosebit de important în dezvoltarea vorbirii îl au povestirile. Pe lîngă faptul că oferă copilului posibilitatea de a învăţa să înţeleagă gândurile şi sentimentele oamenilor, povestirile, prin folosirea cuvântului şi a imaginii artistice, îl familiarizează cu structura limbii, cu bogăţia formelor sale gramaticale, cu frumuseţea şi expresivitatea limbii şi contribuie astfel la dezvoltarea limbajului şi a gândirii lui. Continuarea

Utilizarea metodelor interactive de grup în activitățile de povestire

Autor: ed. Djogolea Maria
Grădinița cu PP ,,Micul Prinț” Baia Mare, jud. Maramureș

Prin metodele interactive de grup, copiii îşi exersează capacitatea de a selecta, de a combina şi de a învăţa lucruri de care vor avea nevoie în viaţa de şcolar şi de adult. Efortul copiilor trebuie să fie unul intelectual, de exersare a proceselor psihice de cunoaştere. Metodele interactive de grup stimulează creativitatea, comunicarea, activitatea tuturor copiilor şi formarea de capacităţi ca: spiritul critic, independenţa în gândire şi acţiune, găsirea unor idei creative îndrăzneţe de rezolvare a sarcinilor de învăţare.
Prin intermediul metodelor interactive de grup, noi, dascălii încercăm să mobilizăm structurile cognitive şi operatorii ale copiilor transformându-i în coparticipanţi ai propriei formări. Continuarea