Numărul 7 / iulie 2017

data apariției: 31 iulie 2017
Colaboratori: prof. Monica Felherț , prof. Marcela Radu , prof. Cristina Burghelea , prof. Rodica Ogăraru, prof. Constanța Sturzu

Numărul 7 va fi expediat autorilor și colaboratorilor în perioada 28 august – 2 septembrie 2017!

Următorul număr (8) va apărea în NOIEMBRIE 2017. Materialele se trimit până pe 18 NOIEMBRIE.
Condițiile de publicare pot fi descărcate de AICI!

Anunțuri

Numărul 6 / mai 2017

data apariției: 31 mai 2017
Colaboratori: prof. Nadia Breazu, prof. Daniela Chisăliță, prof. Maria Marinuc, prof. Mirela Bălan,  prof. Irina Dorneanu, prof. Oana Manafu, prof. Catălina Antonescu, prof. Cristina Dorina Marici, prof. Mihaela-Ramona Florea

Numărul 6 va fi expediat autorilor și colaboratorilor în perioada 19-30 iunie 2017. 

Următorul număr (7) va apărea în IULIE 2017. Materialele se trimit până pe 15 IULIE.
Condițiile de publicare pot fi descărcate de AICI!

Numărul 5 / februarie 2017

data apariției: 03 martie 2017
Colaboratori: prof. Adriana Nicolae, prof. Irina-Elena Cucu, prof. Elena-Sidonia Dudoi, înv. Simona Deaconescu, prof. Diana Luca, prof. Laurenția Stoian, prof. Viorica-Nina Năstacă, prof. Ana Alina Murgeanu, prof. Mihaela Dina Gruianu, prof. Mihaela Bolborea, prof. Maria Claudia Buduruță, prof. Mihaela Georgiana Onică, prof. Iosefina Lucaci

Numărul 5 va fi expediat autorilor și colaboratorilor în perioada 20-31 martie 2017. Fragmente din articole/studii vor apărea pe site în perioada următoare.

Următorul număr (6) va apărea în mai 2017. Materialele se trimit până pe 15 mai.
Condițiile de publicare pot fi descărcate de AICI!

Parteneriatul Şcoală – Comunitate – Părinţi

Autor: prof. Dăncău Constantin Leonard
Şcoala Gimnazială Dumitru Craşoveanu, loc. Izvoru-Bîrzii, jud. Mehedinţi

Impactul şcolii asupra elevilor şi a comunităţii în general este unul major. Şcoala se străduieşte să valorizeze şi să modeleze potenţialul uman prin demersul educativ în sine, dar şi prin identificarea factorilor şi actorilor relevanţi pentru educaţie, prin stabilirea rolurilor şi responsabilităţilor acestora, prin susţinerea parteneriatelor cu toţi factorii sociali interesaţi de îmbunătăţirea educaţiei, nu în ultimul rând, prin promovarea unui sistem axiologic care să stea la baza educaţiei şi chiar a societăţii.
Succesul în educaţie nu depinde numai de o suită de factori subiectivi, ci şi de o paletă de factori obiectivi. Contrar părerii potrivit căreia educaţia se face mai cu seamă în şcoli, studii din domeniul educaţiei, dar şi experienţa cotidiană, ne demonstrează că părinţii, familia şi comunitatea (cu toate instituţiile sale inclusiv Biserica) joacă un rol major în educaţie. Continuarea

Numărul 4 / decembrie 2016

data apariției: 27 decembrie 2016
Colaboratori: prof. Ștefania Bondrescu, prof. Maria Claudia Buduruță, prof. Delia Croitoru, prof. Liviu-Petruț Duță, prof. Maria Feroiu, prof. Maria Marin, ed. Marinela Pascal, prof. Magdalena Pelcu, prof. Iulieta Poață, prof. Elena Tecuci

Numărul 4 va fi expediat autorilor și colaboratorilor în perioada 16-27 ianuarie 2017. Fragmente din articole/studii vor apărea pe site în perioada următoare.

Următorul număr (5) va apărea în februarie 2017. Materialele se trimit până pe 17 februarie.
Condițiile de publicare pot fi descărcate de AICI!

Rolurile manageriale ale profesorului

Autor: prof. Maftei Anca
Școala Gimnazială Domnească ”Grigore Ghica-Vodă”, Târgu-Neamț

Învățământul, ca domeniu prioritar al vieții sociale, ca ,,întreprindere” de lungă durată, de care depinde formarea celui mai important factor al națiunii-omul pregătit prin studii, forță de muncă şi specialiştii-nu poate şi nici nu trebuie să-şi permită să aibă eşecuri.
În acest sens, el are nevoie de o conducere competentă şi eficientă. Conducerea competentă şi eficientă a învățământului, atât la nivelul sistemului, cât şi al instituției de învățământ, necesită fundamentarea ei ştiințifică. La baza acestei fundamentări stă ştiința conducerii învățământului sau managementul educațional.
A fi profesor-manager reprezintă o reformulare, la un nivel calitativ superior, a vechiului rol de conducător al acţiunii de formare-dezvoltare a elevilor, prin predarea, învățarea şi evaluarea disciplinei de specialitate, prin activităti instructiv-educative. După E. Joița procesul de învățământ, ca proces instructiv-educativ, reprezintă un proces managerial. Continuarea

Cadrul didactic, factor implicat în viitoarea carieră a elevului

Autor: prof. Delia Croitoru
Școala Gimnazială ”Dimitrie Grecescu”, Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinți

Activitatea de orientare a carierei în mediul şcolar poate fi descrisă ca o activitate care să sprijine elevii să-şi clarifice propriile deprinderi, abilităţi, competenţe, ca şi resursele şi opţiunile în relaţia cu sistemul educaţional, piaţa muncii şi viaţă, în general.
Activitatea profesorului, în special a dirigintelui, în ceea ce priveşte orientarea carierei este un proces complex, interactiv între educaţie, abilităţi practice, aspiraţii, valori şi interesele mediului economic, social, cultural.
Activitatea de orientare şcolară o precede pe cea profesională, ambele fiind componente ale orientării pentru carieră.Termenul de carieră trebuie înţeles în sensul său pozitiv de traseu educativ, profesional ce vizeză integrarea socială. Consider că orientarea pentru carieră este o activitate continuă pe care trebuie să o desfăşoare profesorul, în special profesorul diriginte şi consilierul şcolar şi nu se adresează exclusive elevilor din anii terminali ci este un întreg ce face parte din procesul educaţiei.
Este important ca toţi profesorii să-şi assume în afara sarcinilor educative şi altele de natură socială, externe şcolii. Continuarea

Activitaţile extraşcolare – mijloc de dezvoltare a creativitaţii la vârsta preşcolară

Autor: ed. Pascal Marinela
G.P.N. Chersăcosu, com. Stănileşti, jud. Vaslui

Trăim într-o lume care se dezvoltă continuu şi care este într-o permanentă schimbare, evoluând.
Grădiniţa are menirea de a transmite valori culturale, istorice şi sociale la nivelul cerinţelor educaţionale.
Datoria educatoarelor, care sunt deschizătoare de drumuri, este de a-i implica pe copii în diverse activităţi care să coincidă cu societatea de azi. Dintre aceste activităţi care-i motivează şi le atrag interesul de a participa cu plăcere sunt activităţile extracurriculare.
Modernizarea şi perfecţionarea procesului instructive- educativ presupune îmbinarea activităţilor şcolare cu activităţile extraşcolare. Îmbinarea acestora are numeroase valenţe formative, deoarece acestea permit manifestarea creativităţii şi imaginaţiei copilului preşcolar.
În acest fel, pe lângă faptul că preşcolarii îşi manifestă imaginaţia şi creativitatea (prin interpretarea unor roluri la serbările de 8 martie, Crăciun, sfârşit de an, prin realizarea unor desene interesante şi creative pe asfalt cu ocazia zilei de 1 iunie) şi cadrul didactic îşi poate afirma creativitatea în alegerea temelor, a materialului arătându-şi astfel măiestria şi tactul pedagogic dar şi dragostea faţă de copii.
În şcoala contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor în acest cadru. Continuarea

Studiu de specialitate – Influența performanței școlare asupra nivelului de aspirație și a stimei de sine

Autor: prof. logoped Buduruță Maria Claudia
Centrul Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională Botoşani

Evoluţia elevului pe plan şcolar nu rămâne fără urmări asupra dinamicii sale psihologice.
Există deja o serie de studii asupra consecinţelor de ordin psiho-social ale performanţelor obţinute de copil – în special adolescent. Studiul de faţă îşi propune abordarea acestei teme generale din două puncte de vedere distincte, unul pe plan psihologic intrinsec, iar altul din registrul dinamicii psihologice asociate cauzal performanţelor şcolare.
Astfel, se au în vedere în primul rând influenţele pe care le exercită nivelul de performanţă şcolară asupra stimei de sine a individului, ca rezultat al evaluărilor generale orientate asupra propriei persoane. Având în vedere determinările multiple ale stimei de sine, grupate în două registre de ansamblu – cel al comparării subiective cu propriile standarde, respectiv cel bazat pe comparaţiile sociale – performanţa şcolară se poate dovedi un criteriu important, cu influenţe semnificative asupra nivelului general de auto-evaluare al adolescenţilor.
Pe de altă parte nivelului de aspiraţie al elevilor faţă de performanţele lor viitoare pe plan şcolar. In această privinţă, performanţele din trecut pot funcţiona, pe plan psihologic, ca „ancore” în raport cu care subiectul să îşi construiască aşteptările vizavi de cele din viitor. Continuarea

Blocaje şi bariere în comunicarea didactică. Modalităţi de depăşire a acestora

Autor: prof. Dăncău Ramona Ionela
Şcoala Gimnazială Bîlvăneşti, jud. Mehedinţi

1. Comunicarea didactică
Indiferent de modul de abordare (ca act, sistem, cod sau mijloc) comunicarea stă la baza organizării şi evoluţiei sociale, influenţând raporturile, pe orizontală şi pe verticală între oameni, fiind considerată drept cea mai importantă competenţă socială cu implicaţii în manifestarea şi dezvoltarea celorlalte.
Teoria generală a comunicării precizează că orice comunicare constă în deplasarea unei cantităţi de informaţii de la un element la altul, când este vorba de acelaşi sistem, sau de la un sistem la altul când este vorba de sisteme diferite.
Comunicarea pedagogică reprezintă un transfer complex de informaţii între două entităţi ce-şi asumă simultan sau succesiv rolurile de emiţător şi receptor, semnificând conţinuturi dezirabile în contextul procesului instructiv-educativ. Comunicarea pedagogică presupune o interacţiune de tip feedback, privind atât explicaţiile explicite cât şi pe cele adiacente, intenţionate sau formate pe parcursul comunicării. Continuarea

În sprijinul părinţilor

Autor: prof. înv. preşcolar Cristina Antal
Şcoala Gimnazială „Sfântu Ilie” Topliţa, Harghita

La şcoală, la grădiniţă, pe stradă, la restaurant, aşteptând să intrăm la cinema putem observa comportamentul copiilor. Atunci când vedem părinţi fericiţi alături de copiii lor care sunt la fel de fericiţi ne punem întrebarea „Care este secretul lor?” sau „Oare cum reuşesc?”.
Unii părinţi consideră că ameninţând cu pedeapsa pot să ajungă la rezultatul mult dorit. Unora le vine mai uşor să ademenească copiii cu dulciuri sau poate chiar cu nişte cadouri scumpe.
Pe de altă parte, pedagogii care au studiat comportamentul copiilor ne spun că ceea ce ne ajută cu adevărat la educarea copiilor este să le spunem, foarte clar şi de la o vârstă cât mai fragedă, care sunt aşteptările noastre.
În felul acesta ei interiorizează aceste aşteptări şi cu timpul ele devin propriile lor aşteptări. Cu alte cuvinte, e în natura copiilor să-şi mulţumească părinţii şi astfel se vor comporta aşa cum sunt învăţaţi de aceştia. Continuarea

Studiu de caz – Stimularea performanţelor la elevii dotaţi

Autor: prof. Delia Croitoru
Școala Gimnazială ”Dimitrie Grecescu”, Drobeta Turnu Severin, Mehedinți

REZUMAT
Una dintre cerinţele învăţământului este formarea la elevi a deprinderilor de studiu individual, a capacităţii de a gândi creator.Această cerinţă se realizează într-un mod deosebit la elevi dotaţi, prin faptul că ei sunt speciali prin modul lor de gândire complexă şi dinamică.
Educaţia lor se realizează diferenţiat, printr-o alternativă educaţională orientată către principii de dotare intelectuală. Ei au abilităţi speciale în raport cu alţi elevi din generaţia lor, asigurând obţinerea unor performanţe şcolare ridicate .
CUVINTE CHEIE: evaluare criterială, metode non-experimentale, probe investigative.
IPOTEZA CERCETĂRII
Ipoteza propusă ca să verific în plan practic dacă va creşte performanţa elevilor la concursuri, atunci când li se vor trasa sarcini diferenţiate la inspectiile de specialitate.

OBIECTIVELE CERCETĂRII:
-stabilirea performanţei şcolare individuale;
– urmărirea progresului, avansării lor pe linia activităţii independente şi diferenţiate;
-perfecţionarea succesului şcolar. Continuarea

Ce înseamnă să fii un bun dascăl…

Autor: prof. înv. primar Cîrstoi Livia
Școala Gimnazială ”G. E. Palade”, Buzău

„Gândește-te că lecția este un spectacol ce trebuie pregătit. Tu oprește-ți rolul secundar, dar interpretează-l astfel încât să poată fi răsplătit cu un Oscar.”
Se spune că „un dascăl bun echivalează cu un noroc în viață.” Învățarea școlară pune bazele învățării pe durata întregii vieți.
Rolul cadrului didactic este de a crea un climat școlar pozitiv, o relație de tip democratic, în care nota caracteristică o constituie cooperarea și pateneriatul între cele două componente ale actului educațional.
Comportamentul profesorului ar trebui să se caracterizeze prin tendința de a se integra în climatul clasei, de a se identifica cu viața și activitatea elevilor, de a se proiecta pe sine în rolul elevilor, de a se identifica cu ei și de a răspunde la solicitările acestora.
Caracteristica esențială a relației de tip profesor – elev este colaborarea dintre participanții la instruire. Relațiile democratice sunt și multidirecționale, adică de conlucrare și de sprijinire a autoactivității, de influențare și cooperare. Într-un autentic act educativ, educatorul și educatul formează un cuplu didactic interdependent de modelare și automodelare reciprocă, ce parcurge diverse etape ierarhice într-o continuă spirală ascendentă. Continuarea

ABC Didactic nr. 3 / octombrie 2016

data apariției: 24 octombrie 2016
Colaboratori: prof. Gabriel Deaconescu, prof. Delia Croitoru, înv. Laura Cobzariu
Autori: prof. Georgiana Oprea, prof. Luminița Florea, prof. Raluca Uilean, prof. Mihaela Nistor, prof. Dorina Sauciuc, prof. Mihaela Vasile, prof. Alina Gogonel, prof. Livia Cîrstoi, prof. Cristina Timiș, prof. Simona Ghenea, prof. Camelia Florea, prof. Irina Pache, prof. Diana Ciobanu

Numărul 3 va fi expediat autorilor și colaboratorilor în perioada 14-25 noiembrie 2016. Fragmente din articole/studii vor apărea pe site în perioada următoare.

Următorul număr (4) va apărea în decembrie 2016. Materialele se trimit până pe 16 decembrie.
Condițiile de publicare pot fi descărcate de AICI!

Rolul educativ al basmului popular

Autor: prof. înv. primar Ramona-Cornelia Barbu
Școala Gherghițești – Cobia

Ne aducem aminte cu toţii, adulţi fiind, de magia pe care o răspândea bunica când ne povestea un basm. Era cea mai frumoasă lume, lumea poveştilor, iar bunica devenea cel mai bun povestitor. Uitam de toate grijile când se dezlănţuia lupta dintre bine şi rău pe tărâmul fermecat… Şi totul începea cu “A fost odată ca niciodată…”. Suspansul era maxim, curiozitatea şi ea şi tăcerea noastraera dovada vie că ne plăcea ceea ce ascultăm.
Basmele au bucurat dintotdeauna inimile copiilor şi au dezvoltat imaginaţia acestora. Căci cum puteai reprezenta în mintea ta un zmeu sau un căpcăun sau pe cea mai frumoasă fată, Ileana-Cosânzeana? Subtil, prin exemple, copilul dezvolta raţionamente, realizează comparații-între personajele care fac fapte rele şi sunt pedepsite până la final şi între cele ce întruchipează binele şi sunt răsplătite pe măsură.
Din basm afla copilul că întotdeauna, cu multă ambiţie şi bunăvoinţă, poţi trece peste impas şi realizezi ceea ce ţi-ai dorit, dar că întotdeauna trebuie un minim de efort pentru reuşita în viaţă, căci şi Prâslea şi Făt-Frumos străbat un lung drum al cunoaşterii, al iniţierii, al devenirii lor în ceea ce sunt. Continuarea

Premise şi cerinţe în formarea personalităţii elevului

Autor: prof. înv. primar Camelia-Maria Olar
Şcoala Gimnazială ”Dr. Aurel Vlad” Orăştie, Hunedoara

Prima zi de şcoală din viaţa unui copil este un fapt social de o maximă importanţă: părinţi, bunici, fraţi şi surori mai mari, pacticipăm cu toţii afectiv şi efectiv la intrarea puiului de om într-o nouă „lume”!
Începerea şcolii este o schimbare majoră în viaţa copilului şi a familiei şi are o multiplă motivaţie socială: trebuie să ofere copilului şanse de viitor, şcoala trebuie să răspundă cerinţelor de a asigura un tineret bine pregătit, trebuie să-i ofere cunoştinţele, deprinderile şi priceperile necesare de a se încadra într-o societate, în rapidă schimbare, trebuie să-i ofere fiecăruia şansa de a primi răspuns, sau de a-l pune în situaţia de a-şi răspunde singur, la multiplele întrebări pe care şi le pune.
Problema formării prin educaţie a personalităţii autonome şi creative este complexă şi a primit soluţii variate fără a se putea spune că este rezolvată satisfăcător teoretic, nicidecum în practica şcolară.
Sunt necesare noi investigaţii şi identificare a factorilor pe care trebuie să-i aibă în vedere educatorul când organizează situaţiile de învăţare, pentru a trece cu mai mult curaj de la un învaţământ dominant informativ la unul formativ-creativ, cu finalitate măsurabilă dinainte stabilită.
Personalitatea este definită ca ansamblul integral şi unitar de însuşiri, procese şi structuri psiho-fiziologice şi psiho-sociale care diferenţiază modul de conduită al unui om în raport cu alţii, asigurându-i o adaptare originală la mediu, vizând omul ca purtător al funcţiilor epestemice, pragmatice şi axiologice.
Personalitatea este condiţionată de prezenţa celor patru factori: ereditatea, mediu, educaţie, autoeducaţie. În organizarea demersului pentru formarea şi perfecţionarea personalităţii umane nu se poate face abstracţie de fondul ereditar şi de zestrea nativă a „puiului” de om.
Factorul ereditar condiţionează dezvoltarea psihică prin dispoziţiile naturale sau predispoziţiile native ale copilului şi care constituie premisele naturale ale posibilei dezvoltări biopsihice.
Trebuie ştiut faptul că fiecare copil se naşte cu predispoziţii polivalente. Ele rămân latente sau se transformă în aptitudini. Predisoziţiile se dezvoltă numai prin solicitare, prin stare activă, prin exerciţiu şi învăţare.
Predispoziţiile constau în: o anumită inteligenţă înăscută; particularităţi înăscute ale sistemului nervos, ale activităţii nervoase superioare (excitaţia şi inhibiţia) care dau temperamentul (coleric: puternic, neechilibrat; sanguin: puternic, echilibrat, mobil; flegmatic: puternic, echilibrat, inert; melancolic: slab); particularităţi anatomofiziologice ale analizatorilor (o acuitate a vederii, un auz muzical sau fonematic; o anumită sensibilitate tactilă, gustativă etc.)
Acestea nu determină prin ele însele, prin simpla maturizare, formarea personalităţii, ci dau numai suportul fiziologic al activităţii.Profilul personalităţii se obţine în procesul dezvoltării individuale prin însuşirea experienţei sociale şi prin dezvoltarea capacităţilor biopsihice şi a creativităţii.
Omul este înzestrat nu numai cu psihic, cu capacitatea de a reflecta lumea. El se naşte şi cu capacitatea de a-şi forma gândirea logică şi de a dobândi şi utiliza coduri psihice (imagini, simboluri, forme abstracte, operaţii mintale, idei, semnificaţii generalizate ale realităţii). (fragment)

”Dăruiești și primești”

Autor: prof. Doina Ileana Opriș
Grădinița cu P.P. ”Micul Prinț” Nr. 22, Brașov

Motto: Maurice Debesse afirma „Fericit este copilul care găsește în fiecare etapă a drumului, pe educatorul capabil să insufle treptat forța și elanul necesare împlinirii destinului său de om.”

De pregătirea și calitatea dascălului depinde în mare parte viitorul generațiilor viitoare. El este cel care participă ani de zile la înzestrarea copiilor cu multe elemente esențile pentru formarea profesională, pentru dezvoltarea și consolidarea caracterului și personalității, a pregătirii pentru viață.
Un tânăr profesor posedă sau e necesar să aibă puțin talent, o înclinație și o dăruire sinceră pentru munca educativă cu copiii și prin aceasta nemijlocit cu mintea și sufletul lor. Dacă nu le are pe acestea cât de cât și profesează doar cu bagajul profesional, fără dragoste și pasiune pentru meserie și copii, educația adevărată se va desfășura cu mari carențe.
El este dator a se informa și a se instrui continuu cu tot ce este esențial în „științele educației”, precum și în alte domenii spre a reuși să răspundă cerințelor complexe ale învățământului modern și să răspundă avizat și responsabil întrebărilor și problemelor ridicate de copii. Continuarea

Parteneriat grădiniță – comunitate

Autor: prof. înv. preşcolar Monica Lelescu
Grădinița cu Program Prelungit Nr. 1 Lugoj

Într-o lume în care individul este tot mai izolat, mai puţin dispus spre socializare directă şi în care fiecare concurează împotriva celuilalt spre atingerea aceluiaşi ţel, colaborarea între factorii educaţionali – grădiniţă, familie, comunitate – devine tot mai necesară în ceea ce priveşte familiarizarea copiilor, prin exemple şi modele, cu adevăratele valori ale spiritualităţii umane.
Comunitatea este o fuziune a simţirii şi gândirii, a tradiţiei şi angajamentului, a apartenenţei şi voinţei. Poate fi găsită în, sau i se poate da o expresie simbolică de către localitate, religie, naţiune, rasă, ocupaţie sau cruciadă. Arhetipul ei, atât istoric cât şi simbolic, este familia iar în aproape orice tip de comunitate veritabilă nomenclatura familiei este proeminentă.” (Nisbet, 1993, apud. Pitulac, 2009, p. 49) Continuarea

Copiii cu deficienţe mintale severe şi teatrul experienţial

Autor: prof. înv. preşcolar Emoke Bar
C.S.E.I. ”Cristal” Oradea

Ce este teatrul experienţial?
Ideea de “teatru experienţial” pleacă de la premisa de a oferi persoanelor cu handicapuri multiple oportunitatea de a se bucura de teatru. Participarea la o piesă de teatru este o provocare pentru copilul cu CES, atât din perspectiva posibilităţii de a participa (unii nu se pot deplasa în anumite locaţii) dar şi din perspectiva conţinutului (subiectul prezentat le depăşeşte nivelul de înţelegere).
În teatrul experienţial, noi putem oferi, în 30-40 minute, persoanelor cu handicapuri multiple o avalanşă de trăiri care îi relaxează, îi calmează, îi stimulează şi le oferă posibilitatea de a se distra.
Grupul-ţintă
Teatrul experienţial a fost dezvolat pentru a fi folosit în munca cu persoanele cu handicapuri severe multiple. Se poate utiliza atât în munca cu copii cât şi cu adulţii. Experienţele cu lumea înconjurătoare a acestor persoane se limitează doar la imediata lor apropiere.
În general, persoanele cu handicapuri severe, se bazează pe experienţele psihice din imediata lor apropiere deoarece sunt incapabili fizic să le exploreze ei înşişi. În acest tip de teatru, actorii vin aproape de auditoriu, apropie recuzita de persoane, tocmai pentru a oferi spectatorilor posibilitatea de a vedea, simţi, mirosi. Continuarea