Numărul 6 / mai 2017

data apariției: 31 mai 2017
Colaboratori: prof. Nadia Breazu, prof. Daniela Chisăliță, prof. Maria Marinuc, prof. Mirela Bălan,  prof. Irina Dorneanu, prof. Oana Manafu, prof. Catălina Antonescu, prof. Cristina Dorina Marici, prof. Mihaela-Ramona Florea

Numărul 6 va fi expediat autorilor și colaboratorilor în perioada 19-30 iunie 2017. 

Următorul număr (7) va apărea în IULIE 2017. Materialele se trimit până pe 15 IULIE.
Condițiile de publicare pot fi descărcate de AICI!

Numărul 5 / februarie 2017

data apariției: 03 martie 2017
Colaboratori: prof. Adriana Nicolae, prof. Irina-Elena Cucu, prof. Elena-Sidonia Dudoi, înv. Simona Deaconescu, prof. Diana Luca, prof. Laurenția Stoian, prof. Viorica-Nina Năstacă, prof. Ana Alina Murgeanu, prof. Mihaela Dina Gruianu, prof. Mihaela Bolborea, prof. Maria Claudia Buduruță, prof. Mihaela Georgiana Onică, prof. Iosefina Lucaci

Numărul 5 va fi expediat autorilor și colaboratorilor în perioada 20-31 martie 2017. Fragmente din articole/studii vor apărea pe site în perioada următoare.

Următorul număr (6) va apărea în mai 2017. Materialele se trimit până pe 15 mai.
Condițiile de publicare pot fi descărcate de AICI!

Metode de predare folosite la ora de matematică

Autor: prof. Florea Maria Luminița
Școala Gimnazială ”Sf. Andrei”, Com. Tăcuta, Jud. Vaslui

Matematica este obiectul care generează la marea majoritate a elevilor eșecul școlar.De aceea profesorul de matematică trebuie să creeze un climat instituțional favorabil folosind diverse metode moderne care să-l determite pe elev să se implice activ în procesul instructiv educativ.
Toate situațiile și nu numai metodele active propriu-zise în care elevii sunt puși și care îi scot pe aceștia din ipostaza de obiect al formării și îi transformă în subiecți activi, coparticipanți la propria formare, reprezintă forme de învățare activă. Metodele active necesită o pregatire atentă: ele nu sunt eficiente decât în condițiile respectării regulilor jocului. Avantajul major al folosirii acestor metode provine din faptul că ele pot motiva și elevii care au rămas în urmă la matematică.
Pentru a avea cu adevărat elevul în centrul activităţii instructiv-educative, profesorul îndeplineşte roluri cu mult mai nuanţate decât în şcoala tradiţională. În abordarea centrată pe elev, succesul la clasă depinde de competenţele cadrului didactic de a crea oportunităţile optime de învăţare pentru fiecare elev. Printre metodele care activează predarea-învăţarea sunt şi cele prin care elevii lucrează productiv unii cu alţii, îşi dezvoltă abilităţi de colaborare şi ajutor reciproc. Ele pot avea un impact extraordinar asupra elevilor datorită denumirilor, oferă alternative de învăţare cu ,,priză” la elevi. Continuarea

Numărul 4 / decembrie 2016

data apariției: 27 decembrie 2016
Colaboratori: prof. Ștefania Bondrescu, prof. Maria Claudia Buduruță, prof. Delia Croitoru, prof. Liviu-Petruț Duță, prof. Maria Feroiu, prof. Maria Marin, ed. Marinela Pascal, prof. Magdalena Pelcu, prof. Iulieta Poață, prof. Elena Tecuci

Numărul 4 va fi expediat autorilor și colaboratorilor în perioada 16-27 ianuarie 2017. Fragmente din articole/studii vor apărea pe site în perioada următoare.

Următorul număr (5) va apărea în februarie 2017. Materialele se trimit până pe 17 februarie.
Condițiile de publicare pot fi descărcate de AICI!

Metode de predare a analizei matematice

Autor: prof. Poaţă Iulieta
Liceul Tehnologic Tismana, Loc. Tismana, Jud. Gorj

Pentru ca drumul, destul de dificil, pe care îl au de parcurs elevii pentru aprofundarea noţiunilor de analiză matematică să fie mai usor, mai eficient, trebuie repectate câteva cerinţe în prezentarea conţinuturilor acestora. Pentru realizarea obiectivelor instructiv-formative ale predării analizei matematice se impun :
•Respectarea logicii ştiinţei, fiind necesar ca selectarea şi prezentarea cunoştinţelor să urmeze ordinea lor firească;
•Respectarea logicii didactice, prezentarea conţinutului facându-se în şi numai în funcţie de capacităţile reale de asimilare ale elevilor;

•Introducerea sistematică şi selectivă a noilor achiziţii ale cercetării matematice sau cercetării metodico-pedagogice;
•Considerarea analizei matematice nu numai ca un domeniu important al matematicii, dar şi ca fapt de cultură. Continuarea

Jocul de rol în orele de limba engleză

Autor: prof. Agneta Nistora
Colegiul Tehnic de Construcţii şi Protecţia Mediului Arad

Obiectivul fundamental al învăţării limbilor străine este achiziţionarea şi dezvoltarea competenţelor necesare pentru o comunicare adecvată situaţional şi acceptată social.
Activităţile comunicative desfăşurate în orele de limba engleză sunt extrem de utile întrucât ele contribuie la formarea şi dezvoltarea de competenţe de comunicare şi interacţiune. Prin participarea la astfel de activităţi elevul va fi capabil să utilizeze conştient şi adecvat funcţional modalităţi şi tehnici de interacţiune orală în diverse contexte comunicative si va dobândi fluenţă în exprimarea în limba engleză.
Principalele argumente în favoarea utilizării jocului de rol în orele de limba engleză ar fi cele enumerate în cele ce urmează. Elevii pot experimenta o gamă variată de experienţe din viaţa de zi cu zi. Funcţiile comunicative, structurile gramaticale şi elementele de vocabular care pot fi prezente în activităţile de tip joc de rol depăşesc limitele altor activităţi în perechi sau pe grupe. Prin intermediul jocului de rol elevii îşi pot dezvolta competenţe de exprimare orală în orice situaţie. Pentru mulţi elevi jocul de rol reprezintă o utilă ,,repetiţie” pentru viaţa reală, permiţându-le nu doar să dobândească noi seturi de expresii, dar şi să înveţe cum să interacţioneze cu colocutorii în diferite situaţii cotidiene. Continuarea

Blocaje şi bariere în comunicarea didactică. Modalităţi de depăşire a acestora

Autor: prof. Dăncău Ramona Ionela
Şcoala Gimnazială Bîlvăneşti, jud. Mehedinţi

1. Comunicarea didactică
Indiferent de modul de abordare (ca act, sistem, cod sau mijloc) comunicarea stă la baza organizării şi evoluţiei sociale, influenţând raporturile, pe orizontală şi pe verticală între oameni, fiind considerată drept cea mai importantă competenţă socială cu implicaţii în manifestarea şi dezvoltarea celorlalte.
Teoria generală a comunicării precizează că orice comunicare constă în deplasarea unei cantităţi de informaţii de la un element la altul, când este vorba de acelaşi sistem, sau de la un sistem la altul când este vorba de sisteme diferite.
Comunicarea pedagogică reprezintă un transfer complex de informaţii între două entităţi ce-şi asumă simultan sau succesiv rolurile de emiţător şi receptor, semnificând conţinuturi dezirabile în contextul procesului instructiv-educativ. Comunicarea pedagogică presupune o interacţiune de tip feedback, privind atât explicaţiile explicite cât şi pe cele adiacente, intenţionate sau formate pe parcursul comunicării. Continuarea

Însuşirea cititului şi a scrisului – condiţie esenţială a învăţării eficiente

Autor: prof. înv. primar Ghenea Simona
Colegiul Naţional ”Elena Cuza”, Craiova

MOTO: „Te laşi de carte o săptămână, ea se lasă de tine o lună. Te laşi de carte o lună-două, ea se lasă de tine un an, te laşi un an-doi, te-ai lăsat de ea pentru totdeauna.” (Dimitrie Gusti)

1. Învăţarea în concordanţă cu cerinţele şi condiţiile vieţii sociale
Continuitatea în munca intelectuală o putem considera o lege de aur a studiului individual, o muncă plină de efort, cu atât mai importantă cu cât noi, oamenii, căutăm să evităm eforturile prea mari.
Pentru formarea unui om care să se profesionalizeze rapid în anumite direcţii se impune o nouă viziune asupra sarcinilor care revin şcolii şi implicit dascălilor ei.
În această etapă creşte rolul şi importanţa învăţământului primar pentru evoluţia tineretului. Continuarea

Studiu de specialitate – Metode utilizate în învăţarea centrată pe elev la ora de matematică

Autor: prof. Oprea Elena Georgiana
Liceul Tehnologic ”Puiești”, Puiești, Vaslui

Trecerea la o metodologie mai activă, centrată pe elev implică elevul în procesul de învăţare şi îl învaţă aptitudinile învăţării, precum şi aptitudinile fundamentale ale muncii alături de alţii şi ale rezolvării de probleme.
Metodele centrate pe elev implică individul în evaluarea eficacităţii procesului de invăţare şi în stabilirea obiectivelor pentru dezvoltarea viitoare.
Gruparea şi sarcinile în care membrii grupului depind unul de celălalt pentru realizarea rezultatului urmărit arată că elevii se implică mai mult în învăţare decât în abordările frontale şi individuale, că odată implicaţi ei îşi manifestă dorinţa de a împărtăşi celorlalţi ceea ce experimentează, că elevii acced la înţelegerea profundă atunci când au oportunitatea de a explica şi chiar de a preda celorlalţi colegi ceea ce au învăţat.
Elevii sunt lăsaţi să aleagă singuri modul cum se informează pe o anumită temă şi cum prezintă rezultatele studiului lor. Aptitudinea elevilor de a găsi singuri informaţiile căutate este dezvoltată.  Continuarea

Valenţele formative şi de cunoaştere ale educaţiei plastice

Autor: prof. înv. primar Mihaela Nistor
Şcoala Gimnazială Nr.1 Balcani, jud. Bacău

Exersarea artistică prezintă probleme pe care le pune realitatea înconjurătoare şi depinde de materialul ce trebuie prelucrat în mod creator: lemn, lut, piatră, o operă literară.
Această adaptare ambivalentă la realitate şi la material poate avea drept consecinţă o întreagă şcoală de trăiri: aşteptare, decepţie, mânie, resemnare, reflecţie, surpriză, speranţe, eforturi reînnoite de voinţă, bucurie intensă pentru activitatea creatoare.
Dacă te înarmezi cu răbdare şi curaj, ai posibilitatea de a trăi angajarea întregii personalităţi în actul creaţiei. Copilul are nevoie de frumuseţe, de bucuria de a lucra.
Dacă dascălul cultivă cu fantezie tot ce este artă, el dăruieşte frumosul copilului.Procesul creator al acestuia adânceşte angajarea lui în muncă.
La copii, sufletul şi trupul sunt în mod unic legate unul de celălalt, de aici manifestarea creaţiei, sub diferite forme simple şi sincere. În actul creator, copilul exprimă ce simte cu adevărat.
Faptul că educaţia plastică are efect major asupra copiilor a fost de mult observat, însă nu întotdeauna s-a înţeles cât de pătrunzătoare este această influenţă. Continuarea

ABC Didactic nr. 3 / octombrie 2016

data apariției: 24 octombrie 2016
Colaboratori: prof. Gabriel Deaconescu, prof. Delia Croitoru, înv. Laura Cobzariu
Autori: prof. Georgiana Oprea, prof. Luminița Florea, prof. Raluca Uilean, prof. Mihaela Nistor, prof. Dorina Sauciuc, prof. Mihaela Vasile, prof. Alina Gogonel, prof. Livia Cîrstoi, prof. Cristina Timiș, prof. Simona Ghenea, prof. Camelia Florea, prof. Irina Pache, prof. Diana Ciobanu

Numărul 3 va fi expediat autorilor și colaboratorilor în perioada 14-25 noiembrie 2016. Fragmente din articole/studii vor apărea pe site în perioada următoare.

Următorul număr (4) va apărea în decembrie 2016. Materialele se trimit până pe 16 decembrie.
Condițiile de publicare pot fi descărcate de AICI!

Rolul evaluării școlare în învățarea eficientă

Autor: prof. Iuliana Dragomir
Colegiul Național ”Alexandru Dimitrie Ghica”, Alexandria

Viața școlii stă sub semnul valorii și al valorizării. Activitatea didactică este premeditată si vizează atingerea unor scopuri. Astfel, este firesc ca cineva să se intereseze dacă ceea ce trebuia făcut, a fost făcut.
Sensul termenului EVALUARE îngăduie diferite conotații. Așadar, vorbim despre: evaluarea sistemului, evaluarea instituției de învățământ, evaluarea programelor, a profesorilor, a elevilor etc.
Eficiența învățământului se referă la capacitatea sistemului educațional de a produce, în mod satisfăcător, rezultatele preconizate, adică de a le vedea concretizate în comportamentele și atitudinile absolvenților. Eficiența școlară este procesul prin care se delimitează, se obțin și se furnizează informații utile, permițând luarea unor decizii ulterioare.
În ceea ce îi privește pe elevi, evaluarea îi determină să gândească mai profund asupra sarcinilor propuse, le încurajează încrederea în sine, identifică lacunele, le dezvoltă respectul pentru ideile altora. În acest sens, are un rol important și AUTOEVALUAREA. Continuarea

Lectura – materie școlară sau instrument de învățare?

Autor: prof. înv. primar Lavinia-Andreea Ilina
Școala Gimnazială ”Ștefan cel Mare”, Alexandria

Lectura este o necesitate? O necesitate a individului sau a societății în general? Citim pentru noi înșine sau pentru ceea ce devenim și însemnăm pentru societate? Contează ce citim sau cât de mult citim? Oare lectura influențeză atât de mult personalitatea umană și modul de manifestare în societate? Ce dă valoare unei cărți, numărul de cititori sau calitatea lor?….
Multe întrebări la care pană în acest moment am găsit prea puține răspunsuri persuasive, motivante și al căror rezultat să producă o schimbare așteptată.
De zeci de ani, cadrele didactice, în special, și societatea, în general, fac eforturi să ne convingă să CITIM și totuși este evident că plăcerea lecturii, dar mai ales conștientizarea necesității ei în dezvoltarea noastră psiho-comportamentală, nu își prea fac simțită prezența în mentalul colectiv al generațiilor contemporane și nu numai. Continuarea

Utilizarea jocului didactic în predarea istoriei la clasa a IV-a

Autor: prof. înv. primar Gabriela Florea
Școala Gimnazială „Dr. Aurel Vlad” Orăștie

Ca obiect de învăţământ de sine stătător, istoria se studiază începând cu clasa a IV-a a învăţământului primar, precedată fiind de lecţiile de citire cu conţinut istoric.
Obiectivele generale ale acestui curs de istorie nu se rezumă la simpla achiziţionare a unor cunoştinţe referitoare la evenimentele majore din viaţa poporului român și a altor popoare ale lumii, ci vizează deopotrivă formarea unor elemente de gândire istorică (prin analiza fenomenului istoric) şi construirea premiselor unei educaţii moral-civice (aprecierea binelui, frumosului din creaţia naţională şi spirituală a poporului nostru).
Domeniul în care atitudinea creatoare a învăţătorului este cel mai mult solicitată în vederea valorificării resurselor lecţiei de istorie este, desigur, cel al metodelor. În acest sens, fără a neglija potenţialul formativ oferit de metodele expozitive, consider că problematizarea, modelarea, învăţarea prin descoperire trebuie să-şi facă loc cu mult mai mult curaj. Cum? Prin jocuri didactice. Continuarea

Caracteristicile și particularitățile lecției de educație fizică la ciclul primar

Autor: prof. Gabriel Deaconescu
Școala Gimnazială Nr. 1, Com. Micești, jud. Argeș

Considerată ca fiind principala modalitate de organizare şi desfăşurare a procesului de învăţământ, lecția de educație fizică este o unitate dialectică, funcţională centrată pe obiective, care implică conţinuturi didactice şi strategii de desfăşurare şi evaluare bine determinate.
Ea reprezintă cadrul în care se realizează interacţiunea factorilor procesului instructiv-educativ: profesor-elev, elev, scop, conţinut, metode, tehnologii didactice.
În lecţia de educaţie fizică profesorul este în permanentă mişcare, dealungul întregii lecţii, vorbeşte în continuu şi trebuie să creeze mereu o atmosferă de bună dispoziţie şi veselie.
Cu toate că are o structură asemănătoare cu celelalte lecţii de la celelalte discipline, lecţia de educaţie fizică are specificitatea ei dată de efortul fizic depus şi de spaţiul specific amenajat.
Lecţia de educaţie fizică la ciclul primar se caracterizează prin faptul că:
•este cuprinsă în planul cadru de învăţământ, sub formă obligatorie şi opţională;
•este organizată şi desfăşurată sub conducerea profesorului de educaţie fizică;
•are o durată bine stabilită;
•se desfăşoară într-un timp bine precizat în orarul şcolii;
•se desfăşoară pe clase sau grupe de elevi omogene, ca vârstă, dezvoltare fizică şi psihică;
•are la bază programa şcolară; Continuarea

Propoziţiile subiective pronominale

Autor: prof. Codruța Halas
Liceul de Arte Baia Mare

Varietatea problemelor pe care propoziţia subiectivă le ridică în analiza gramaticală şi, mai ales, complexitatea lor, lasă loc oricând discuţiilor, fiind considerată drept cea mai interesantă dintre subordonate.
Am abordat problematica propoziţiei subordonate subiective cu scopul de a confirma cu noi argumente şi situaţii soluţiile date, de a sugera noi interpretări sau chiar de a formula probleme noi, fără a avea pretenţia unei “inventarieri” sau a unei “atotcuprinderi”.
În funcţie de mărcile introductive, Ec. Teodorescu distinge două categorii de propoziţii subiective, “deosebite formal prin marca poziţiei, cât şi semantic, prin conţinutul pe care îl exprimă”: propoziţii subiective conjuncţionale şi propoziţii subiective pronominale”.
Spre deosebire de subiectivele conjuncţionale – care indică o acţiune, o stare sau o caracteristică, privite ca un fapt despre care se afirmă sau se neagă ceva prin predicatul regentei, subiectivele pronominale indică, prin pronumele introductiv, fiinţa sau lucrul care efectuează o acţiune, suferă un proces sau poartă o însuşire ori o caracteristică exprimată de predicatul verbal sau predicatul nominal din propoziţia regentă:
“Cine se măsoară cu alţii de dimineaţă până seara /, nu e om mare şi nici nu va putea să fie.” (N. Iorga) Continuarea

ABC Didactic Nr. 2 / mai 2016

data apariției: 27 mai 2016
Colaboratori: prof. Anicuța Tofan, prof. Adina Pîrvu, prof. Gabriel Deaconescu, prof. Cornelia Mitrache, prof. Alina Simona Dulgheru, prof. Gabriela Cercel, prof. Emoke Bar, prof. Doina Ileana Opriș, prof. Magdalena Boboc, prof. Daniela Gioabă

Numărul 2 va fi expediat autorilor în perioada 13-24 iunie 2016. Fragmente din articole/studii vor apărea pe site în perioada următoare.

Următorul număr (3) va apărea în octombrie 2016. Materialele se trimit până pe 14 octombrie.
Condițiile de publicare pot fi descărcate de AICI!

Studiu de specialitate – Metodele tradiţionale şi alternative de evaluare în învăţământul primar

Autor: prof. înv primar Ciobanu Amalia-Dana
Liceul Teoretic ”Vasile Alecsandri” Săbăoani – Neamţ

Evaluarea tradiţională şi evaluarea modernă nu sunt separate în timp şi nici în practica şcolară, ele coexistă în spaţiul şcolar.
Evaluarea tradiţională:
•Este o căutare a obiectivităţii şi a modalităţilor ştiinţifice de evaluare cu proceduri standard. Accentul se pune pe cadrul didactic-evaluator
•Este interesată mai mult de măsurarea aspectelor cantitative. Aspectele calitative fiind dificil de măsurat, devin ignorate.
•Are un grad înalt de control managerial al procesului de evaluare de către evaluator, singurul care pune întrebări. Elevul nu este implicat direct în procesul de evaluare. El este exteriorul acestuia prin faptul că se supune intenţiei cadrului didactic.
•Nu există o cooperare între evaluator şi elev privind modalităţile de evaluare; din acest motiv cadrul didactic-evaluator poate fi perceput negativ.
Evaluarea modernă:
•Este privită ca o parte integrantă a procesului de dezvoltare şi schimbare şi implică judecata reflexă;
•Este centrată pe dialog, pe cercetarea calitativă mai mult decât pe măsurarea cantitativă; foloseşte mai puţin metodele formale. Continuarea

Formarea reprezentărilor şi noţiunilor istorice la elevii din învăţământul primar

Autor: prof. înv primar Ciobanu Amalia-Dana
Liceul Teoretic ”Vasile Alecsandri” Săbăoani – Neamţ

„Nu este de tăgăduit că istoria este tot magistra viitorului: ea aprinde făclia sa la trecut pentru a lumina timpurile ce au să vină. Ea studiază îndreptările ce le au faptele din trecut şi cată să-şi dea seama despre drumul ce-l vor apuca în viitor.” – Lecţiunea de deschidere a cursului de Istoria Românilor la Universitatea de la Iaşi de către A.D. Xenopol
Ştiinţă umanistă prin excelenţă, având în centrul său omul şi activitatea lui transformatoare, istoria contribuie la formarea personalităţii umane prin însăşi conţinutul şi natura ei. Ea operează cu concepte, noţiuni, dar nu trebuie înţeleasă ca înşiruire de date, fapte, evenimente, ci ca explicaţie a trecutului, a evoluţiei societăţii omeneşti.
Caracterul finalist al educaţiei din perspectivă acţională determină sensul teleologic al acesteia. În orice moment, educaţia este dirijată şi orientată în funcţie de finalităţile pe care le urmăreşte şi care circumscriu modelul de personalitate pe care doreşte să-l formeze – o personalitate continuu adaptabilă, receptivă la nou şi capabilă de exprimare liberă după o deliberare corectă. Finalităţile actului educaţional se diferenţiază şi se integrează într-un tot unitar, pe baza cerinţelor sociale şi a descifrării mecanismului psihologic al învăţării umane. Continuarea