Sărbătorile pascale la români

Autor: prof. înv. primar Mihaela Nistor
Şcoala Gimnazială Nr.1 Balcani, jud. Bacău 

Paştele reprezintă sărbătoarea Învierii lui Iisus Christos. Începutul acestei sărbători e văzut chiar în Cina cea de Taină, pâinea şi vinul simbolizând sacrificiul trupului şi al sângelui, ca preţ al răscumpărării. În tradiţia ortodoxă, începutul sărbătorii e marcat o dată cu postul de şapte săptămâni.
Cea mai mare, mai însemnată, mai sfântă și mai îmbucurătoare sărbătoare de peste an, după spusele românilor de pretutindeni, e sărbătoarea Paștelor, Paștele sau Învierea Domnului, pentru că în această zi “Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”. Românii așteaptă sărbătoarea aceasta, după un post îndelungat, cu mare dor și bucurie.
Bărbații care până în Joia mare din Săptămâna Patimilor lucrează de regulă la câmp, din ziua aceasta rămân acasă ca să se îngrijească de ea, repară gardurile, ară grădina, înjunghie mieii de Paște și adună cele trebuincioase sărbătorii. Femeile, tot din Joia mare sau cu câteva zile înainte încep a deretica prin case, a vărui, a spăla, a roși ouăle, a coace pasca si alte copturi. Fetele cele mari precum și multe neveste tinere încep a coase câte o cămașă nouă precum si alte haine, ca fiecare să aibă pentru ziua de Paște, măcar o cămașă nouă. Continuarea

Anunțuri

Sărbătoarea Mărțișorului

Autor: prof. înv. primar Aldea Oana-Ionela
Școala Gimnazială Mogoșani, jud. Dâmbovița

Sărbătoarea Mărţişorului este un simbol al renaşterii naturii si al tuturor speranţelor,al reînnoirilor, la început de primăvară, anotimpul înverzirii si înfloririi. Din vremuri străvechi, Mărţişorul conta pentru ca primăvara ce vine să aducă rod bogat şi pentru ca fetele sa aibă noroc. Tradiţia vine din bătrâni şi o putem considera una dintre cele mai frumoase datini ale poporului nostru.
Savanţii susţin că Mărţişorul a fost moştenit de la români,în calendarul cărora 1 Martie coincidea cu începutul Anului Nou, luna martie fiind dedicată zeului Marte, divinitatea vegetaţiei şi a casătoriilor, înainte de a deveni zeul războiului. În această zi, femeile si fetele (uneori şi copiii) puneau la gât o monedă găurită de metal strălucitor, de obicei argint, legată de un şnur împletit de lână, alcătuit din două fire, unul roşu şi altul alb, pentru a avea noroc la rodirea câmpului şi pentu a nu se pârli la soare sau ca fetele să se facă mai frumoase şi mai drăgostoase. Continuarea