Numărul 7 / iulie 2017

La cererea multor autori, următorul număr (7) apare în iulie 2017:
– data limită pentru trimiterea materialelor: 14 iulie 2017 21 iulie 2017
– data apariției: 26 iulie
– expedierea către autori: 20-31 august 2017
Detalii legate de publicarea în revistă găsiți în fișierul de pe pagina Condiții de publicare
Vă așteptăm cu drag!

ATENȚIE! URMĂTORUL NUMĂR (8) APARE ÎN NOIEMBRIE 2017!

Numărul 6 / mai 2017

data apariției: 31 mai 2017
Colaboratori: prof. Nadia Breazu, prof. Daniela Chisăliță, prof. Maria Marinuc, prof. Mirela Bălan,  prof. Irina Dorneanu, prof. Oana Manafu, prof. Catălina Antonescu, prof. Cristina Dorina Marici, prof. Mihaela-Ramona Florea

Numărul 6 va fi expediat autorilor și colaboratorilor în perioada 19-30 iunie 2017. 

Următorul număr (7) va apărea în IULIE 2017. Materialele se trimit până pe 15 IULIE.
Condițiile de publicare pot fi descărcate de AICI!

Numărul 5 / februarie 2017

data apariției: 03 martie 2017
Colaboratori: prof. Adriana Nicolae, prof. Irina-Elena Cucu, prof. Elena-Sidonia Dudoi, înv. Simona Deaconescu, prof. Diana Luca, prof. Laurenția Stoian, prof. Viorica-Nina Năstacă, prof. Ana Alina Murgeanu, prof. Mihaela Dina Gruianu, prof. Mihaela Bolborea, prof. Maria Claudia Buduruță, prof. Mihaela Georgiana Onică, prof. Iosefina Lucaci

Numărul 5 va fi expediat autorilor și colaboratorilor în perioada 20-31 martie 2017. Fragmente din articole/studii vor apărea pe site în perioada următoare.

Următorul număr (6) va apărea în mai 2017. Materialele se trimit până pe 15 mai.
Condițiile de publicare pot fi descărcate de AICI!

Numărul 4 / decembrie 2016

data apariției: 27 decembrie 2016
Colaboratori: prof. Ștefania Bondrescu, prof. Maria Claudia Buduruță, prof. Delia Croitoru, prof. Liviu-Petruț Duță, prof. Maria Feroiu, prof. Maria Marin, ed. Marinela Pascal, prof. Magdalena Pelcu, prof. Iulieta Poață, prof. Elena Tecuci

Numărul 4 va fi expediat autorilor și colaboratorilor în perioada 16-27 ianuarie 2017. Fragmente din articole/studii vor apărea pe site în perioada următoare.

Următorul număr (5) va apărea în februarie 2017. Materialele se trimit până pe 17 februarie.
Condițiile de publicare pot fi descărcate de AICI!

Studiu de specialitate – Educația morală prin intermediul basmului

Autor: prof. înv. primar Pelcu Magdalena
Școala Gimnazială “Șerban Cioculescu” Găești, jud. Dâmbovița

Trăim într-o lume aflată în continuă schimbare. Cadrele didactice se confruntă cu problema de a-i pregăti optim pe elevi pentru a reuşi, pentru a fi prosperi şi productivi într-un viitor pe care nu-l putem prevedea în detaliu.
Ipoteza cercetării
Pornind de la concluziile ce se desprind din cercetările întreprinse de Nicolae Roşianu şi George Călinescu asupra studiului basmului precum şi de la constatările făcute în orele de limba şi literatura română, am formulat următoarea ipoteză: introducerea metodelor moderne pentru studiul basmului duce la o mărire a eficienţei însuşirii valorilor estetice comparativ cu însuşirea acestora prin instruirea tradiţională;
Formularea ipotezei a determinat fixarea scopului urmărit prin prezenta cercetare, scop de natură aplicativă. Aceasta constă în stabilirea căilor de integrare a metodelor moderne în orele de literatură română astfel încât să crească gradul de solicitare al elevilor în operarea cu valori etico-estetice, participarea efectivă a acestora în fiecare moment al procesului de învăţare.
Eşantionul de studiu Continuarea

Ce înseamnă să fii un bun dascăl…

Autor: prof. înv. primar Cîrstoi Livia
Școala Gimnazială ”G. E. Palade”, Buzău

„Gândește-te că lecția este un spectacol ce trebuie pregătit. Tu oprește-ți rolul secundar, dar interpretează-l astfel încât să poată fi răsplătit cu un Oscar.”
Se spune că „un dascăl bun echivalează cu un noroc în viață.” Învățarea școlară pune bazele învățării pe durata întregii vieți.
Rolul cadrului didactic este de a crea un climat școlar pozitiv, o relație de tip democratic, în care nota caracteristică o constituie cooperarea și pateneriatul între cele două componente ale actului educațional.
Comportamentul profesorului ar trebui să se caracterizeze prin tendința de a se integra în climatul clasei, de a se identifica cu viața și activitatea elevilor, de a se proiecta pe sine în rolul elevilor, de a se identifica cu ei și de a răspunde la solicitările acestora.
Caracteristica esențială a relației de tip profesor – elev este colaborarea dintre participanții la instruire. Relațiile democratice sunt și multidirecționale, adică de conlucrare și de sprijinire a autoactivității, de influențare și cooperare. Într-un autentic act educativ, educatorul și educatul formează un cuplu didactic interdependent de modelare și automodelare reciprocă, ce parcurge diverse etape ierarhice într-o continuă spirală ascendentă. Continuarea

Însuşirea cititului şi a scrisului – condiţie esenţială a învăţării eficiente

Autor: prof. înv. primar Ghenea Simona
Colegiul Naţional ”Elena Cuza”, Craiova

MOTO: „Te laşi de carte o săptămână, ea se lasă de tine o lună. Te laşi de carte o lună-două, ea se lasă de tine un an, te laşi un an-doi, te-ai lăsat de ea pentru totdeauna.” (Dimitrie Gusti)

1. Învăţarea în concordanţă cu cerinţele şi condiţiile vieţii sociale
Continuitatea în munca intelectuală o putem considera o lege de aur a studiului individual, o muncă plină de efort, cu atât mai importantă cu cât noi, oamenii, căutăm să evităm eforturile prea mari.
Pentru formarea unui om care să se profesionalizeze rapid în anumite direcţii se impune o nouă viziune asupra sarcinilor care revin şcolii şi implicit dascălilor ei.
În această etapă creşte rolul şi importanţa învăţământului primar pentru evoluţia tineretului. Continuarea

Valenţele formative şi de cunoaştere ale educaţiei plastice

Autor: prof. înv. primar Mihaela Nistor
Şcoala Gimnazială Nr.1 Balcani, jud. Bacău

Exersarea artistică prezintă probleme pe care le pune realitatea înconjurătoare şi depinde de materialul ce trebuie prelucrat în mod creator: lemn, lut, piatră, o operă literară.
Această adaptare ambivalentă la realitate şi la material poate avea drept consecinţă o întreagă şcoală de trăiri: aşteptare, decepţie, mânie, resemnare, reflecţie, surpriză, speranţe, eforturi reînnoite de voinţă, bucurie intensă pentru activitatea creatoare.
Dacă te înarmezi cu răbdare şi curaj, ai posibilitatea de a trăi angajarea întregii personalităţi în actul creaţiei. Copilul are nevoie de frumuseţe, de bucuria de a lucra.
Dacă dascălul cultivă cu fantezie tot ce este artă, el dăruieşte frumosul copilului.Procesul creator al acestuia adânceşte angajarea lui în muncă.
La copii, sufletul şi trupul sunt în mod unic legate unul de celălalt, de aici manifestarea creaţiei, sub diferite forme simple şi sincere. În actul creator, copilul exprimă ce simte cu adevărat.
Faptul că educaţia plastică are efect major asupra copiilor a fost de mult observat, însă nu întotdeauna s-a înţeles cât de pătrunzătoare este această influenţă. Continuarea

ABC Didactic nr. 3 / octombrie 2016

data apariției: 24 octombrie 2016
Colaboratori: prof. Gabriel Deaconescu, prof. Delia Croitoru, înv. Laura Cobzariu
Autori: prof. Georgiana Oprea, prof. Luminița Florea, prof. Raluca Uilean, prof. Mihaela Nistor, prof. Dorina Sauciuc, prof. Mihaela Vasile, prof. Alina Gogonel, prof. Livia Cîrstoi, prof. Cristina Timiș, prof. Simona Ghenea, prof. Camelia Florea, prof. Irina Pache, prof. Diana Ciobanu

Numărul 3 va fi expediat autorilor și colaboratorilor în perioada 14-25 noiembrie 2016. Fragmente din articole/studii vor apărea pe site în perioada următoare.

Următorul număr (4) va apărea în decembrie 2016. Materialele se trimit până pe 16 decembrie.
Condițiile de publicare pot fi descărcate de AICI!

Ce îi trebuie copilului pentru a creşte fericit

Autor: prof. Nicoleta Țone
Școala Gimnazială Nr. 24, București

Orice copil are nevoie de familie. Exercitarea de către părinţi a rolurilor de mamă şi de tată este esenţială pentru dezvoltarea copilului însă nu este vorba de o influenţă exercitată separat, ci de o unitate, aceea a cuplului parental.
Copilul simte relaţiile dintre părinţi. O familie fericită asigură dezvoltarea normală a copilului.O relatie sănătoasă intre părinte şi copil se dezvoltă într-o afecţiune autentică între soţ şi soţie, legătura dintre aceştia constituind un suport emoţional pentru nevoile copilului.
Copilul percepe relaţiile conflictuale dintre părinţi, iar tulburările din interiorul cuplului vor genera tulburări ale copilului. S-a constatat că o mare parte din copiii cu tulburări caracteriale şi de comportament, au fie părinţii despărţiţi, unul din părinti fiind absent fizic, fie asistăm la o absenţă psihologică a unuia dintre părinţi, cel mai adesea tatăl. În cazul copiilor cu un comportament agresiv s-a constatat prezenţa unor relaţii familiale marcate de violenţă şi agresivitate. Continuarea

Lectura – materie școlară sau instrument de învățare?

Autor: prof. înv. primar Lavinia-Andreea Ilina
Școala Gimnazială ”Ștefan cel Mare”, Alexandria

Lectura este o necesitate? O necesitate a individului sau a societății în general? Citim pentru noi înșine sau pentru ceea ce devenim și însemnăm pentru societate? Contează ce citim sau cât de mult citim? Oare lectura influențeză atât de mult personalitatea umană și modul de manifestare în societate? Ce dă valoare unei cărți, numărul de cititori sau calitatea lor?….
Multe întrebări la care pană în acest moment am găsit prea puține răspunsuri persuasive, motivante și al căror rezultat să producă o schimbare așteptată.
De zeci de ani, cadrele didactice, în special, și societatea, în general, fac eforturi să ne convingă să CITIM și totuși este evident că plăcerea lecturii, dar mai ales conștientizarea necesității ei în dezvoltarea noastră psiho-comportamentală, nu își prea fac simțită prezența în mentalul colectiv al generațiilor contemporane și nu numai. Continuarea

Rolul educativ al basmului popular

Autor: prof. înv. primar Ramona-Cornelia Barbu
Școala Gherghițești – Cobia

Ne aducem aminte cu toţii, adulţi fiind, de magia pe care o răspândea bunica când ne povestea un basm. Era cea mai frumoasă lume, lumea poveştilor, iar bunica devenea cel mai bun povestitor. Uitam de toate grijile când se dezlănţuia lupta dintre bine şi rău pe tărâmul fermecat… Şi totul începea cu “A fost odată ca niciodată…”. Suspansul era maxim, curiozitatea şi ea şi tăcerea noastraera dovada vie că ne plăcea ceea ce ascultăm.
Basmele au bucurat dintotdeauna inimile copiilor şi au dezvoltat imaginaţia acestora. Căci cum puteai reprezenta în mintea ta un zmeu sau un căpcăun sau pe cea mai frumoasă fată, Ileana-Cosânzeana? Subtil, prin exemple, copilul dezvolta raţionamente, realizează comparații-între personajele care fac fapte rele şi sunt pedepsite până la final şi între cele ce întruchipează binele şi sunt răsplătite pe măsură.
Din basm afla copilul că întotdeauna, cu multă ambiţie şi bunăvoinţă, poţi trece peste impas şi realizezi ceea ce ţi-ai dorit, dar că întotdeauna trebuie un minim de efort pentru reuşita în viaţă, căci şi Prâslea şi Făt-Frumos străbat un lung drum al cunoaşterii, al iniţierii, al devenirii lor în ceea ce sunt. Continuarea

Premise şi cerinţe în formarea personalităţii elevului

Autor: prof. înv. primar Camelia-Maria Olar
Şcoala Gimnazială ”Dr. Aurel Vlad” Orăştie, Hunedoara

Prima zi de şcoală din viaţa unui copil este un fapt social de o maximă importanţă: părinţi, bunici, fraţi şi surori mai mari, pacticipăm cu toţii afectiv şi efectiv la intrarea puiului de om într-o nouă „lume”!
Începerea şcolii este o schimbare majoră în viaţa copilului şi a familiei şi are o multiplă motivaţie socială: trebuie să ofere copilului şanse de viitor, şcoala trebuie să răspundă cerinţelor de a asigura un tineret bine pregătit, trebuie să-i ofere cunoştinţele, deprinderile şi priceperile necesare de a se încadra într-o societate, în rapidă schimbare, trebuie să-i ofere fiecăruia şansa de a primi răspuns, sau de a-l pune în situaţia de a-şi răspunde singur, la multiplele întrebări pe care şi le pune.
Problema formării prin educaţie a personalităţii autonome şi creative este complexă şi a primit soluţii variate fără a se putea spune că este rezolvată satisfăcător teoretic, nicidecum în practica şcolară.
Sunt necesare noi investigaţii şi identificare a factorilor pe care trebuie să-i aibă în vedere educatorul când organizează situaţiile de învăţare, pentru a trece cu mai mult curaj de la un învaţământ dominant informativ la unul formativ-creativ, cu finalitate măsurabilă dinainte stabilită.
Personalitatea este definită ca ansamblul integral şi unitar de însuşiri, procese şi structuri psiho-fiziologice şi psiho-sociale care diferenţiază modul de conduită al unui om în raport cu alţii, asigurându-i o adaptare originală la mediu, vizând omul ca purtător al funcţiilor epestemice, pragmatice şi axiologice.
Personalitatea este condiţionată de prezenţa celor patru factori: ereditatea, mediu, educaţie, autoeducaţie. În organizarea demersului pentru formarea şi perfecţionarea personalităţii umane nu se poate face abstracţie de fondul ereditar şi de zestrea nativă a „puiului” de om.
Factorul ereditar condiţionează dezvoltarea psihică prin dispoziţiile naturale sau predispoziţiile native ale copilului şi care constituie premisele naturale ale posibilei dezvoltări biopsihice.
Trebuie ştiut faptul că fiecare copil se naşte cu predispoziţii polivalente. Ele rămân latente sau se transformă în aptitudini. Predisoziţiile se dezvoltă numai prin solicitare, prin stare activă, prin exerciţiu şi învăţare.
Predispoziţiile constau în: o anumită inteligenţă înăscută; particularităţi înăscute ale sistemului nervos, ale activităţii nervoase superioare (excitaţia şi inhibiţia) care dau temperamentul (coleric: puternic, neechilibrat; sanguin: puternic, echilibrat, mobil; flegmatic: puternic, echilibrat, inert; melancolic: slab); particularităţi anatomofiziologice ale analizatorilor (o acuitate a vederii, un auz muzical sau fonematic; o anumită sensibilitate tactilă, gustativă etc.)
Acestea nu determină prin ele însele, prin simpla maturizare, formarea personalităţii, ci dau numai suportul fiziologic al activităţii.Profilul personalităţii se obţine în procesul dezvoltării individuale prin însuşirea experienţei sociale şi prin dezvoltarea capacităţilor biopsihice şi a creativităţii.
Omul este înzestrat nu numai cu psihic, cu capacitatea de a reflecta lumea. El se naşte şi cu capacitatea de a-şi forma gândirea logică şi de a dobândi şi utiliza coduri psihice (imagini, simboluri, forme abstracte, operaţii mintale, idei, semnificaţii generalizate ale realităţii). (fragment)

Utilizarea jocului didactic în predarea istoriei la clasa a IV-a

Autor: prof. înv. primar Gabriela Florea
Școala Gimnazială „Dr. Aurel Vlad” Orăștie

Ca obiect de învăţământ de sine stătător, istoria se studiază începând cu clasa a IV-a a învăţământului primar, precedată fiind de lecţiile de citire cu conţinut istoric.
Obiectivele generale ale acestui curs de istorie nu se rezumă la simpla achiziţionare a unor cunoştinţe referitoare la evenimentele majore din viaţa poporului român și a altor popoare ale lumii, ci vizează deopotrivă formarea unor elemente de gândire istorică (prin analiza fenomenului istoric) şi construirea premiselor unei educaţii moral-civice (aprecierea binelui, frumosului din creaţia naţională şi spirituală a poporului nostru).
Domeniul în care atitudinea creatoare a învăţătorului este cel mai mult solicitată în vederea valorificării resurselor lecţiei de istorie este, desigur, cel al metodelor. În acest sens, fără a neglija potenţialul formativ oferit de metodele expozitive, consider că problematizarea, modelarea, învăţarea prin descoperire trebuie să-şi facă loc cu mult mai mult curaj. Cum? Prin jocuri didactice. Continuarea

Caracteristicile și particularitățile lecției de educație fizică la ciclul primar

Autor: prof. Gabriel Deaconescu
Școala Gimnazială Nr. 1, Com. Micești, jud. Argeș

Considerată ca fiind principala modalitate de organizare şi desfăşurare a procesului de învăţământ, lecția de educație fizică este o unitate dialectică, funcţională centrată pe obiective, care implică conţinuturi didactice şi strategii de desfăşurare şi evaluare bine determinate.
Ea reprezintă cadrul în care se realizează interacţiunea factorilor procesului instructiv-educativ: profesor-elev, elev, scop, conţinut, metode, tehnologii didactice.
În lecţia de educaţie fizică profesorul este în permanentă mişcare, dealungul întregii lecţii, vorbeşte în continuu şi trebuie să creeze mereu o atmosferă de bună dispoziţie şi veselie.
Cu toate că are o structură asemănătoare cu celelalte lecţii de la celelalte discipline, lecţia de educaţie fizică are specificitatea ei dată de efortul fizic depus şi de spaţiul specific amenajat.
Lecţia de educaţie fizică la ciclul primar se caracterizează prin faptul că:
•este cuprinsă în planul cadru de învăţământ, sub formă obligatorie şi opţională;
•este organizată şi desfăşurată sub conducerea profesorului de educaţie fizică;
•are o durată bine stabilită;
•se desfăşoară într-un timp bine precizat în orarul şcolii;
•se desfăşoară pe clase sau grupe de elevi omogene, ca vârstă, dezvoltare fizică şi psihică;
•are la bază programa şcolară; Continuarea

Cunoaşterea obiceiurilor locale prin activităţile extracurriculare

Autor: prof. înv. primar Adina Pîrvu
Școala Gimnazială Nr. 1 Sibiu

„Podoaba cea mai aleasă şi mai mândră-ntre podoabele ţării este poporul românesc. În sufletu-i larg, nespus de duios, trecut prin focul atâtor suferinţe, am găsit izvorul curat al frumoaselor lui cântece şi tot înţelesul istoric al trăiniciei noastre pe acest pământ. În marea lui putere de muncă, de luptă şi de răbdare, în mintea lui trează şi-n inima lui caldă am găsit sprijinul speranţelor noastre…mă întreb ce popor a avut pe lume o soartă mai aprigă şi mult mai zbuciumată, ce neam de oameni a stat mai viteaz şi mai întreg în faţa atâtor dureri?” Alexandru Vlahuţă.
Aplecându-ne cu dragoste spre trecutul nostru, gândindu-ne cu respect la originea poporului român, născut creştin şi mai ales din îndatorire faţă de credinţa care ne-a plămădit şi ne-a menţinut pe aceste plaiuri, trebuie să ne păstrăm cu sfinţenie obiceiurile ca buni români. Ştim că: „datinile, proverbele, muzica şi poezia sunt arhivele popoarelor, iar cu ele se poate reconstrui trecutul lor îndepărtat. Căci nu există bucurii mai de preţ ca averea de cuget şi simţire inclusă şi păstrată cu sfântă grijă de-a lungul vremurilor în adâncul sufletului românesc, al moşilor şi strămoşilor noştri”. Continuarea

ABC Didactic Nr. 2 / mai 2016

data apariției: 27 mai 2016
Colaboratori: prof. Anicuța Tofan, prof. Adina Pîrvu, prof. Gabriel Deaconescu, prof. Cornelia Mitrache, prof. Alina Simona Dulgheru, prof. Gabriela Cercel, prof. Emoke Bar, prof. Doina Ileana Opriș, prof. Magdalena Boboc, prof. Daniela Gioabă

Numărul 2 va fi expediat autorilor în perioada 13-24 iunie 2016. Fragmente din articole/studii vor apărea pe site în perioada următoare.

Următorul număr (3) va apărea în octombrie 2016. Materialele se trimit până pe 14 octombrie.
Condițiile de publicare pot fi descărcate de AICI!

Studiu de specialitate – Abordarea conţinuturilor învăţării la clasa I din perspectiva transdisciplinarităţii

Autor: prof. înv. primar Ileana-Daniela Dumitrescu
Şcoala Gimnazială Cărpiniş, Crasna, Gorj

Educaţia este o comoară ascunsă, care trebuie pusă în serviciul individului şi al colectivităţii, una dintre cheile de intrare în secolul marcat de amploarea revoluţiei ştiinţifice şi tehnice şi de explozia informaţională.
Ca puncte de plecare pentru introducerea unui nou tip de educaţie sunt evidenţiate patru imperative ale societăţii viitoare, care, traduse în termeni didactici, ar fi:
-a învăţa să cunoşti;
-a învăţa să faci;
-a învăţa să trăieşti alături de ceilalţi;
-a învăţa să exişti.
Spre a răspunde provocărilor timpului, demersul didactic va începe de timpuriu cu a învăţa să cunoşti în viziunea transdisciplinară, ceea ce înseamnă să stabileşti conexiuni între diferite cunoştinţe, între cunoştinţe şi semnificaţiile lor intrinseci. Importantă este nu acumularea enormei cantităţi de informaţii, ci capacitatea elevului de a pătrunde esenţa demersului didactic.
A învăţa să faci înseamnă învăţarea creativă, învăţarea punerii în practică a cunoştinţelor însuşite. Aceasta implică, totodată, respectarea normelor ce reglementează raporturile dintre membrii aceleiaşi colectivităţi, înţelegerea permanentă a celuilalt, necesitatea de a trăi alături de ceilalţi. Atunci când se predau succesiv diferite concepte şi principii în interiorul aceleiaşi discipline, abordarea este intradisciplinară. Continuarea

Proiect educațional în parteneriat – ”Tradiții de Sfintele Paști la români”

Autor: prof. înv. primar Mihaela Nistor
Şcoala Gimnazială Nr.1 Balcani, jud. Bacău

Argument:
Cea mai mare, mai însemnată, mai sfântă şi mai îmbucurătoare sărbătoare de peste an, după spusele românilor de pretutindeni, e sărbatoarea Paştelor, Paştele sau Învierea Domnului, pentru că în această zi „Hristos a înviat din morţi cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”, iar pe cei vii răscumpărându-i de sub jugul păcatului şi împăcându-i cu Dumnezeu. Ea cade totdeauna la începutul primăverii, anotimpul cel mai frumos şi mai plăcut, când toate în natură învie.
Românii aşteaptă sărbătoarea aceasta, după un post îndelungat, cu mare dor şi bucurie, şi caută în acelaşi timp ca locuinţele lor să fie curate şi cu toate pregătirile făcute în cea mai bună rânduială.

În cadrul proiectului „TRADIŢII DE SFINTELE PAŞTI LA ROMÂNI” derulat în perioada 19 –21 aprilie 2016, elevii claselor I A și a II-a de la Școala Gimnazială nr.1 Balcani și elevii claselor pregătitoare, I și a II-a de la Şcoala Gimnazială Răcăciuni, jud. Bacău, şi-au propus să omagieze această sfântă sărbătoare prin activităţi care să îmbine cât mai armonios utilul cu plăcutul, construind noi produse, utilizând toate formele de activitate: jocul, învăţarea, munca şi creaţia. Continuarea

Sărbătorile pascale la români

Autor: prof. înv. primar Mihaela Nistor
Şcoala Gimnazială Nr.1 Balcani, jud. Bacău 

Paştele reprezintă sărbătoarea Învierii lui Iisus Christos. Începutul acestei sărbători e văzut chiar în Cina cea de Taină, pâinea şi vinul simbolizând sacrificiul trupului şi al sângelui, ca preţ al răscumpărării. În tradiţia ortodoxă, începutul sărbătorii e marcat o dată cu postul de şapte săptămâni.
Cea mai mare, mai însemnată, mai sfântă și mai îmbucurătoare sărbătoare de peste an, după spusele românilor de pretutindeni, e sărbătoarea Paștelor, Paștele sau Învierea Domnului, pentru că în această zi “Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”. Românii așteaptă sărbătoarea aceasta, după un post îndelungat, cu mare dor și bucurie.
Bărbații care până în Joia mare din Săptămâna Patimilor lucrează de regulă la câmp, din ziua aceasta rămân acasă ca să se îngrijească de ea, repară gardurile, ară grădina, înjunghie mieii de Paște și adună cele trebuincioase sărbătorii. Femeile, tot din Joia mare sau cu câteva zile înainte încep a deretica prin case, a vărui, a spăla, a roși ouăle, a coace pasca si alte copturi. Fetele cele mari precum și multe neveste tinere încep a coase câte o cămașă nouă precum si alte haine, ca fiecare să aibă pentru ziua de Paște, măcar o cămașă nouă. Continuarea