Studiu de specialitate – Condiția creatorului în “Luceafărul” și “Noapte de decemvrie”

Autor: prof. Apetrei Oana Adina
Școala Gimnazială ”Ștefan cel Mare”, Buhuși, jud. Bacău

Din perspectiva condiției dramatice a omului de geniu, ”Noapte de decemvrie” se înrudește îndeaproape cu “Luceafărul” lui Eminescu.
Chiar dacă Eminescu mărturisea: “Eu rămân ce-am fost,romantic”, prin complexitatea temelor și a ideilor, prin aspirația către perfecțiune și echilibru, se încadrează clasicismului. Al. Macedonski se vrea un simbolist, dar rămâne romantic, clasic și parnasian. Prin temă, ideologie și simbolistică, poetul e romantic, prin cultul pietrelor prețioase, prin predilecția nuanței cromatice, Macedonski e simbolist. Astfel, după ce exerciții sterile ale instrumentalist-simbolismului se consumaseră, poetul realiza în “Noapte de decemvrie” o strălucită sinteză între tradiția romantică și elementele novatoare ale simbolismului.
Cei doi poeți dovedesc orientarea romantică atunci când tratează tema destinului omului de geniu în opoziție cu lumea comună. “Luceafărul” este un poem filozofic, al cunoașterii și al iubirii, o lucrare deopotrivă lirică și dramatică. “Noapte de decemvrie” e o “ars poetica”, un poem despre artistul superior,căutător al idealului desăvârșit în creație. Continuarea

Anunțuri

Studiu de specialitate – George Coşbuc – creaţia poetică, expresie a existenţei şi a aspiraţiilor poporului român

Autor: prof. Feroiu Maria
Liceul Tehnologic Tismana, jud. Gorj

Privită în ansamblu, opera lui George Coşbuc se înscrie printre clasicii literaturii române. Originalitatea poetului se află în versurile de inspiraţie din viaţa satului, în care invenţia poetică, în modalitatea în care conştiinţa artistului se acordă cu funcţia social-educativă şi esteticii epocii în care a trăit scriitorul.
Poezia lui Coşbuc este de aspect monografic: satul, înconjurat de munţi, este surprins în viaţa lui obişnuită, cu pitorescul lui etnografic. Dincolo de sat, e pârâul, lunca, câmpul cu holdă, vuiet de codru şi dumbravă. Satele, reprezentabile, sunt ale satului transilvănean, ale locurilor de baştină ale scriitorului, specialitatea sub aspect uman, este a întregului nostru popor.
Sunt, în poezia coşbuciană, momente din viaţa satului. Optica este ţărănească, elementele, resorturile intime ale gestului, vorbei sau simţirii rustice. Imaginea satului se comunică astfel prin oameni, prin modul lor de existenţă, cu bucurii şi necazuri, cu aspiraţiile lor de împlinire. Satul lui Coşbuc este o entitate socială şi naţională cu pitoresc geografic şi etnografic, cu datini şi credinţe, cântec cu dor, dar şi de răzvrătire socială şi de luptă pentru libertatea şi demnitatea naţională. Continuarea

Studiu de specialitate – Ion Creangă, Amintiri din copilărie Desprinderea de lumea ideală

Autor: prof. Pădurean Otilia
Liceul Teoretic ”Gheorghe Lazăr” Avrig

În operele sale, Ion Creangă rafinează arta populară, alegând veselia ca formă de apărare în faţa aspectelor ostile ale realităţii. Astfel, Amintiri din copilărie reprezintă victoria omului asupra timpului, întâmplările simple din acest roman al „copilăriei copilului universal” (Călinescu, G., 1982) devenind memorabile.
Recuperând copilăria din cele patru capitole ale operei, scriitorul humuleştean aduce în faţa lectorului o lume ideală care aparţine tuturor copiilor, plasată temporal într-un timp vag precizat, nedeterminat: vremea ceea, odată, vara, iarna, pe atunci, într-o zi, într-o dimineaţă.
În cadrul acestei dimensiuni temporale se conturează toposul, casa părintească, spaţiul devenirii lui Nică, din mijlocul Humuleştilor (Streinu, V., 1970), guvernat de jocul copiilor şi protejat de mama, Smaranda, plină de multe minunăţii, şi de tatăl Ştefan a Petrei: Continuarea

Ţiganiada – variantele operei, prezentare generală

Autor: prof. Bălăceanu Mihaela Alina
Şcoala Gimnazială Nr. 1 Blejeşti, jud. Teleorman

Activitatea literară a lui Ion Budai Deleanu se rezumă la cele două poeme eroi-comice şi satirice „Trei viteji” şi „Ţiganiada”.
„Trei viteji”, cuprins într-o primă variantă a „Ţiganiadei” trebuia şă devină un poem aparte, însă autorul a scris doar trei cânturi şi l-a început pe al patrulea. Având ca punct de plecare „Don Quichotte” subiectul devine un pretext pentru dezvăluirea tarelor societăţii româneşti a timpului. Nu întâmplător, cei trei viteji descind din cele trei provincii româneşti.
Aflând numele personajelor înţelegem că vitejia lor este o farsă, un pretext de satiră, cu substrat cosial-politic: Becicherec Iştoc de Uram Haza este originar din Transilvania, Kyr Calos de Kucureaza din Muntenia, iar Născocor de Carlibaba din Moldova. Toţi trei, cu origine obscură, ajunşi la ranguri înalte prin fală şi trufie peregrinează în căutarea unei dulcinee. Prin călătoriile pline de peripeţii ale celor trei, autorul găseşte pretextul de a satiriza o clasă întreagă de asupritori ale cărei defecte sunt subliniate: laşitate, făţărnicie, lăudăroşenie. Becicherec, reprezentantul clasei feudale este de origine ţigan ajuns nemeş, călare pe Ducipal, ca Don Quichotte pe Rosinanta sa îşi caută iubita, oe Anghelina; Kyr Kalos, grec de origine călătoreşte în tovărăşia lui Trandafir Tânţarul sper a-si dovedi vitejia devenind astfel demn de mâna prinţesei Smaranda, iar cel de-al treilea, căpitan de ţigani pleacă spre frumoasa Chirana pe care o caută cu înfrigurare. Continuarea

Poetica basmului

Autor: prof. Ivan Elena-Daniela
Liceul Tehnologic ”Virgil Madgearu” Constanța

Paralel cu eforturile de fixare în scris a basmului popular, apare basmul cult, care preia motivele și tehnicile narative ale acestuia. Chiar culegătorii de folclor devin povestitori, ca în cazul lui Petre Ispirescu, care actualizează și recreează basmul, păstrând funcțiile principale, formulele fixe, oralitatea, anumite expresii, dar adăugând o tentă ușor moralizatoare sau aluzii mitologice de sorginte livrească. Scriitorii devin ei înșiși autori de basme, cunoscuți fiind Nicolae Filimon, Alexandru Odobescu, Ion Creangă, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Barbu Ștefănescu-Delavrancea, Mihail Sadoveanu.
Basmul cult, împlinit printr-o inserție expresivă specifică stilului marilor scriitori, își armonizează structurile narative, dobândind unitate și fluență discursivă, preluând viziunea scriitorului și integrând teme și motive caracteristice ale operei acestuia. Scriitorul respectă de regulă structura și tipologia basmului popular, dar poate aduce modificări ale viziunii naratorului, alternând persoana a treia cu persoana întâi și a doua, creând o comunicare mai directă cu cititorul și dând uneori o nuanță subiectivă expunerii faptelor. Continuarea

Studiu de specialitate – Free will in ”Tess of the D’Urbervilles” by Thomas Hardy

Autor: prof. Teiușanu Cristina
Liceul Tehnologic Vedea, Argeș

”Tess of the D’Urbervilles, A Pure Woman, Faithfully Presented’’ is a protest against society, a novel where Hardy writes about: the will to recover, the growth of love, faith, frail, happiness and death.
Here, the struggle of the main character begins after she is seduced by Alec D’Urbervilles, something that can be considered fatal or at least as the ending of all her hopes and future happiness. Fate seems to play a very important role in Tess’s tragic life, leaving her no chance for redemption. She sees her misfortunes to be so great that she finds no other solution than that of killing the man she considers responsible for much of her sufferings, at the same time sentencing herself to death.
Tess Durbeyfield is an intelligent, sensitive, scrupulous young woman and a strikingly attractive one. However, aside from her physical and moral qualities, she is still portrayed as a representative of  the lower class and of her own sex. Tess is isolated from the urban world, and spends her whole life in rural areas, working on farms to support herself and her own family. Continuarea

Studiu de specialitate – Simbolistica personajelor hugoliene în romanul ”Mizerabilii”

Autor: prof. Bondrescu Ștefania
Școala Gimnazială Leotești, sat Leotești, jud. Olt

Victor Hugo este considerat cea mai proeminentă prezență literară a secolului al XIX-lea și unanim acceptat ca șeful incontestabil al mișcării romantice.
Personalitatea lui debordantă domină practic tot secolul, nu numai prin cariera literară foarte lungă, dar și prin fecunditatea literară și prin varietatea genurilor abordate. Când vorbim despre Victor Hugo, vorbim despre un model de romancier romantic, despre poetul romantic, despre dramaturgul Victor Hugo.
Ideile sale sociale îi acaparează aproape întreaga creație, conferindu-i unicitate și originalitate. Hugo a ,,cântat” în creațiile sale- fie în poezia lirică, epică, satirică, fie în teatrul în versuri sau în proză, fie în romane- cele mai alese și mai nobile sentimente umane: dragostea părintească, măreția și bunătatea sufletească a sărmanilor, puterea lor de sacrificiu, frumusețea interioară contrastând cu defectele fizice, patriotismul, curajul, noblețea, credința în Dumnezeu.
Personajele din ”Mizerabilii” sunt simbolice și contrastante, populând lumea romanului ca într-un joc amețitor de lumini și umbre. Continuarea

Studiu de specialitate – Surse ale comicului în opera ”Amintiri din copilărie”

Autor: prof. Bondrescu Ștefania
Școala Gimnazială Leotești, sat Leotești, jud. Olt

În contextul în care se discută despre comicul lui Ion Creangă, opera unitară a acestuia devine scena pe care se joacă multiple variante ale comicului: comicul burlesc (stârnit de imitarea personajelor sau a faptelor acestora), comicul tragic, comicul umoristic (dovedit prin simpatie, acceptare, compasiune pentru anumite defecte umane), comic sarcastic (față de situații sau personaje, împrejurări, fapte), comicul grotesc (prin care sunt prezentate urâțenia fizică și morală, accentuându-se trăsăturile negative).
În ”Amintiri din copilărie” cea mai mare atracție o reprezintă comicul și râsul stârnit, voia bună. Plăcerea de a glumi a autorului transpune cititorul într-o altă lume, o lume fără vârstă, mitică. Zoe Dumitrescu Bușulenga remarca ,,De la un capăt la altul, opera lui Ion Creangă este un hohot de râs … este râsul tonic al țăranului cu concepție optimistă de viață”.
Crearea bunei dispoziții are rolul de a pune într-o altă dimensiune faptele reale prezentate. Mijloacele prin care este realizat comicul sunt foarte variate. Continuarea

Studiu de specialitate – Luceafărul și influențele populare

Autor: prof. Maria Feroiu
Liceul Tehnologic Tismana, jud. Gorj

Cercetarea manuscriselor lui Eminescu a dat pe față imensa muncă a poetului în domeniul literaturii populare. Cunoscător al tuturor provinciilor, Eminescu, în aceste manuscrise, înfrățește poezii din Banat și Transilvania cu poezii din Moldova de Nord și Bucovina, după cum înfrățește particularități de grai din toate regiunile românești. Și această activitate explică de ce Eminescu a putut, prin gândurile și arta lui, să devină cel mai desăvârșit reprezentant al sufletului românesc.
Sensul larg pe care îl are cuvântul folclor la Eminescu, lămurește multiple activități de culegător-producător și de creator pe baze populare.

Nu e numai un culegător pasionat de poezie populară, nu rămâne la simpla reproducere a materialului, ci își găsește în el izvor pentru imaginația lui creatoare. Continuarea

Între tradiţie şi modernitate – Obiceiuri laice şi religioase ale unui popor reflectate în literatură

Autor: prof. Maria Feroiu
Liceul Tehnologic Tismana, jud. Gorj

“A păstra obiceiul din părinţi şi strămoşi şi a nu pierde nimic din ce-ai moştenit, ca să laşi întreaga ta avere sufletească nepoţilor, asta o face tradiţia” – George Coşbuc
Limba noastră cunoaşte două cuvinte ce definesc acelaşi lucru: obicei şi datină, cuvinte pe care dicţionarul limbii române contemporane le consideră sinonime. Totuşi, o nuanţă, care diferenţiază sfera unuia de sfera celuilalt, mai mult stilistică, există. Datina poate fi termenul general popular pentru tot ceea ce se practică după anumite reguli. Obiceiul cuprinde ansamblul manifestărilor folclorice legate de un anumit eveniment sau de o anumită dată.
Folcloristica a grupat în general obiceiurile calendaristice în patru cicluri, care corespund celor patru anotimpuri: obiceiuri de primăvară, de vară, de toamnă şi de iarnă. Continuarea

Literatura și pictura – arte complementare

Autor: prof. Gheorghe Cornelia
Colegiul ”Gheorghe Tătărescu” Rovinari, Gorj

Literatura și artele se înrudesc prin felul în care reflectă realitatea, în operă realitatea apărând nu așa cum este, ci filtrată prin subiectivitatea umană.
De asemenea, literatura și celelalte arte se mai apropie prin faptul că toate sunt limbaje cu funcție de comunicare și funcție estetică. Limbajul poetic este un limbaj al limbajelor pentru că artele comunică în cuvinte. Arta nu poate exista fără cuvinte, deoarece prin cuvinte se făuresc și se receptează înțelesurile sensibilizate.
În eseul său Laocoon sau Despre granițele dintre pictură și poezie (1765), Lessing afirmă că pictura și sculptura sunt arte spațiale ce imită corpuri, iar muzica și poezia sunt arte temporale, având ca obiect al imitației acțiunile. Poezia se aseamănă cu artele plastice prin aceea că este și ea o artă a reprezentării, tratează subiecte și începe cu imitația realului. Continuarea

Studiu de specialitate – Ipostaza eului ludic în poezia lui Tudor Arghezi

Autor: prof. Cornelia Mitrache
Liceul Tehnologic ”Ion Popescu-Cilieni”, Cilieni, Olt

Poezia modernă impesonalizează comunicarea, introducând un nou cocept, eul liric sau eul poetic. Eul poetic este vocea interioară a creatorului de poezie, detaşat de lume şi de realitatea înconjurătoare. Poetul francez Rimbaud definea eul liric astfel:” Eu este un altul”.
Ca şi Lucian Blaga şi Ion Barbu, Tudor Arghezi este un poet modernist, aparţinând perioadei interbelice a literaturii. El revoluţionează limbajul poetic al vremii sale în raport cu mijloacele de expresie tradiţonale, fiind de părere că acesta are menirea de a-l face pe cititor să simtă ceea ce citeşte, iar o idee să nască altele. Mărturisind poetic, într-o notă autobiografică, dorinţa sa de a crea (Om în vârstă şi târziu\ Tot am învăţat să scriu), poetul debutează în volum la 47 de ani, urmând o bogată activitate literară. Continuarea

Studiu de specialitate – Camil Petrescu – autor al romanului problemelor de conştiinţă

Autor: prof. Cornelia Mitrache
Liceul Tehnologic ”Ion Popescu-Cilieni”, Cilieni, Olt

„Literatura presupune fireşte probleme de conştiinţă. Trebuie să ai deci ca mediu o societate în care problemele e conştiinţă sunt posibile […]. Eroul de roman presupune un zbucium interior, lealitate, convingere profundă, un simţ al răspunderii dincolo de contingenţele obişnuite. Sau cel puţin, chiar fără suport moral, caractere monumentale, în real conflict cu societatea“. (1)
În acest spirit, Camil Petrescu avea să facă din Ştefan Gheorghidiu beneficiarul unei importante moşteniri, iar din Fred Vasilescu fiul unui milionar, pentru ca aceştia, eliberaţi de griji materiale, să se poată preocupa de problemele conştiinţei.
Totuşi dimensiunea socială nu lipseşte din romanele scriitorului; este de ajuns să ne gândim la conflictul dintre Ştefan şi Nae Gheorghidiu, la figura de analfabet parvenit a lui Tănase Vasilescu Lumânăraru sau la drama lui Ladima. Continuarea

Labirintul, spaţiu al ispitelor

Autor: prof. Anicuţa Tofan
Colegiul Economic Mihail Kogalniceanu, Focșani

Labirintul este un spaţiu al confuziei şi al lucidităţii, un loc al rătăcirii şi al redescoperirii. Cititorul se desparte de profan şi intră în spaţiul sacru al labirintului dintr-un text literar.
Pe măsură ce înaintează în adâncul labirintului, are nişte opţiuni, alege căi întruchipate în personaje, parcurge un drum, îl schimbă, se întoarce, până când găseşte o ieşire personala, alta decât a personajelor, concretizată într-o interpretare, o idee pe care el însuşi o aşază responsabil in cuibul cărţii.
Pe parcursul călătoriei, drumurile interferează, ale personajelor, ale situaţiilor, ale trăirilor. Cititorul este ademenit de un personaj pe un drum principal, îl abandonează, apucă drumuri lăturalnice, ispitit de o apariţie episodică, dar niciodată nu renunţă să găsească centrul, miezul, esenţa operei.
Odată găsit, se produce, inevitabil, ieşirea din labirint, cu sentimentul unui descoperitor de lume nouă care va purta numele său, pe care o va stăpâni şi, după caz, o va împărtăşi şi altora, fie ca o pregătire pentru intrarea în labirint, fie ca pe o soluţie pentru aceia care nu au atâta determinare încât să înceapă o asemenea călătorie. Continuarea

Cronicarii moldoveni, între document şi literatură

Autor: prof. Anicuţa Tofan
Colegiul Economic Mihail Kogalniceanu, Focșani

Este de netăgăduit faptul că literatura noastră veche şi-a scris una dintre cele mai strălucite pagini în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea.
Cronicarii moldoveni, Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, având o conceptie istorică proprie, mărturisită şi motivată de cele mai multe ori şi dovedindu-se prin aceasta primii noştri istorici, dau în letopiseţele scrise de ei măsura talentului lor artistic, demonstrând totodată că posibilităţile limbii române sunt nenumărate.
Cronicile sunt scrise în limba română, iar autorii lor, spre deosebire de istoriografii secolelor anterioare, sunt mari boieri, cu averi întinse, obţinute prin moştenire sau căsătorie, sunt oameni învăţaţi (mai puţin Neculce), cu studii în Polonia (Ureche la Liov, Costin la Bar) şi cu noţiuni temeinice de latină, polonă şi slavă. Cei trei cronicari scriu o istorie continuă a Moldovei, în sensul că Ureche evocă în Letopiseţul Ţării Moldovei evenimentele de la al doilea descălecat, 1359, până la 1594, Miron Costin continuă cu prezentarea domnitorilor care s-au succedat între anii 1595-1661,în timp ce Neculce evocă întâmplările de la 1661 până la 1743. Continuarea

Studiu de specialitate – Forme şi sensuri greşite ale unor expresii şi locuţiuni consacrate

Autor: prof. Gioabă Daniela
Liceul Teoretic ”Alexandru Marghiloman”, Buzău

De multă vreme se ştie şi se susţine de către lingvişti că frazeologia este un compartiment al limbii neglijat de programele şcolare. Scopul vădit al acestui studiu este de a atrage atenţia asupra acestui fapt, deoarece manualele de limba şi literatura română acordă prea puţină atenţie relevării expresiilor și locuţiunilor din textele literare şi explicării lor. „…cât de mult ar avea de câştigat învăţământul nostru de cultură generală dacă profesorii de limba şi literatura română şi de alte discipline şi-ar face timp să le explice elevilor mai clar şi mai detaliat cum au luat naştere astfel de frazeologisme […] şi care este semnificaţia lor exactă” (Hristea, 1984: 144).
O bună parte a zestrei noastre în privinţa unităţilor frazeologice este pe cale de dispariţie, întrucât generaţiile de tineri le socotesc inadecvate modernismului vieţii actuale, iar cauza adevărată constă în necunoaşterea valorii lor expresive, a sensului lor exact, în neputinţa descifrării mesajelor transmise cu ajutorul lor. Continuarea

Studiu de specialitate – ”Big Brother is Watching You” George Orwell – from past 1948 to future ”1984”

Autor: prof. Pop Simina Ana
Școala Gimnazială Socond, jud. Satu Mare

In 1948 George Orwell, on his real name Eric Blair, gives life to his own ideal world. Initially, the anarchist and socialist Orwell, was very fond of the utopia that seduced ideologically many European intellectuals: communism.
The novel is set in the middle of 20th century, and the Marxism still has followers. We are after the end of the World War II. Humankind has seen the massacres and the atrocities of war and witnessed the hidden face of Marxism. Orwell presented a perfect totalitarian communist, exactly how it works and destroys. His reasons were, obviously, to attack the system but to the ones still loyal, Nineteen Eighty- Four is just a personal journal where their thoughts are open to the world.
Orwell lived and experienced everything, war, death and sufferance. He was the son of a subordinate British civil servant in India. Due to the years spend in public school back in England where he was abused, he was left with haunting memories for life that influenced his writing career. With all that, now he fears that the world is fooled by good orators. ( Ranald, George Orwell’s 1984) Continuarea

Studiu de specialitate – The Search for Identity in Charles Dickens’s „Great Expectations”

Autor: prof. Teiuşanu Cristina
Liceul Teoretic Ioan Petruş, Otopeni

Dickens’s work is complex and his novels are history and fiction at the same time, a picture and symbol of the age. Charles Dickens’s early experiences were deeply imprinted upon his conscience and affected him to such an extent that in interpreting his novels, one must take them into account for whatever they might signify. The London of Dickens’ imagination, the London recreated and described in his major novels, is essentially the London of the 1820, the scene of his childhood and early manhood. Dickens’s best written novel, a triumph of psychological development, is Great Expectations.
The shaping of identity as conceived by Charles Dickens concerns the physical, psychological and spiritual evolution of the protagonist from early childhood to adulthood and his/her relationship with parents, relatives, and friends. The hero of Great Expectations is socially free, because he is an orphan and strives hard to become a gentleman, the ultimate goal of a middle class Victorian young man; eventually, he realizes that he has become a snob instead.
However, Dickens’s aim is eventually to demonstrate the belief in Man, in his fundamental purity and humanism, the belief in the final triumph of good against evil, which iterates the mythical or biblical clash between them. Continuarea

Studiu de specialitate – Eminescu şi Creangă – o prietenie trainică

Autor: prof. Georgeta-Ancuţa Purdel
Şcoala Gimnazială Liviu Rebreanu, Mioveni

„Ce-ţi poţi dori mai mult decât să ai pe cineva cu care să poţi vorbi ca şi cu tine însuţi?”spunea filozoful şi scriitorul roman, Cicero, calificat drept un om universal, homo universalis. Poate că la această convingere a ajuns şi Luceafărul poeziei noastre româneşti, Mihai Eminescu, „om al timpului modern, […] blazat în cuget, iubitor de antiteze cam exagerate, reflexiv mai peste marginile iertate […], dar în fine poet, poet în toată puterea cuvântului.”
S-a spus, pe drept cuvânt, că alegerea prietenilor reprezintă o adevărată artă, iar un prieten adevărat reprezintă un câștig prețios al vieții. În decursul anilor, frumusețea și noblețea prieteniei au strălucit, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul celor doi prieteni: Mihai Eminescu şi Ion Creangă. Deşi erau două personalităţi diferite, demonstrau, prin condiţionarea reciprocă şi prin completare, teoria potrivit căreia „contrastele se atrag”. Cunoscându-i îndeaproape, ca membru marcant al Junimii, A. D. Xenopol publica în revista “Ion Creangă”, apărută la Bârlad în decembrie 1909: Continuarea

Gândirea social – estetică a lui Eminescu în „Scrisori”

Autor: prof. Vatamaniuc Luminiţa Corina
Colegiul Tehnic „Petru Muşat”, Suceava

“Eminescu (…) a fost şi rămâne cea mai copleşitoare mărturie despre forma inegalabilă pe care o poate atinge geniul creator românesc, atunci când se alimentează din adâncimile fertile şi insondabile ale unui fond autentic.” (Ștefan Augustin Doinaș)
Marile resurse ale gândirii social-estetice a lui Eminescu, concepţia despre viaţă şi lume a poetului, protestul său romantic împotriva demagogilor contemporani, împotriva falselor idealuri ce caracterizau exponenţii societăţii suprapuse a vremii sale, indignarea şi revolta poetului împotriva viciilor incurabile îşi găsesc o expresie artistică desăvârşită în memorabilele sale Scrisori.
Scrisorile lui Eminescu ( I, II, III, IV, V – Dalila) sunt epistole literare cu un puternic caracter satiric, care duc mai departe şi umplu de lumină drumul deschis în literatura noastră, în veacul trecut, de Grigore Alexandrescu şi Costache Negruzzi, apoi continuat de Bolintineanu, Alecsandri şi Hasdeu. Continuarea