Studiu de specialitate – Free will in ”Tess of the D’Urbervilles” by Thomas Hardy

Autor: prof. Teiușanu Cristina
Liceul Tehnologic Vedea, Argeș

”Tess of the D’Urbervilles, A Pure Woman, Faithfully Presented’’ is a protest against society, a novel where Hardy writes about: the will to recover, the growth of love, faith, frail, happiness and death.
Here, the struggle of the main character begins after she is seduced by Alec D’Urbervilles, something that can be considered fatal or at least as the ending of all her hopes and future happiness. Fate seems to play a very important role in Tess’s tragic life, leaving her no chance for redemption. She sees her misfortunes to be so great that she finds no other solution than that of killing the man she considers responsible for much of her sufferings, at the same time sentencing herself to death.
Tess Durbeyfield is an intelligent, sensitive, scrupulous young woman and a strikingly attractive one. However, aside from her physical and moral qualities, she is still portrayed as a representative of  the lower class and of her own sex. Tess is isolated from the urban world, and spends her whole life in rural areas, working on farms to support herself and her own family. Continuarea

Studiu de specialitate – Simbolistica personajelor hugoliene în romanul ”Mizerabilii”

Autor: prof. Bondrescu Ștefania
Școala Gimnazială Leotești, sat Leotești, jud. Olt

Victor Hugo este considerat cea mai proeminentă prezență literară a secolului al XIX-lea și unanim acceptat ca șeful incontestabil al mișcării romantice.
Personalitatea lui debordantă domină practic tot secolul, nu numai prin cariera literară foarte lungă, dar și prin fecunditatea literară și prin varietatea genurilor abordate. Când vorbim despre Victor Hugo, vorbim despre un model de romancier romantic, despre poetul romantic, despre dramaturgul Victor Hugo.
Ideile sale sociale îi acaparează aproape întreaga creație, conferindu-i unicitate și originalitate. Hugo a ,,cântat” în creațiile sale- fie în poezia lirică, epică, satirică, fie în teatrul în versuri sau în proză, fie în romane- cele mai alese și mai nobile sentimente umane: dragostea părintească, măreția și bunătatea sufletească a sărmanilor, puterea lor de sacrificiu, frumusețea interioară contrastând cu defectele fizice, patriotismul, curajul, noblețea, credința în Dumnezeu.
Personajele din ”Mizerabilii” sunt simbolice și contrastante, populând lumea romanului ca într-un joc amețitor de lumini și umbre. Continuarea

Studiu de specialitate – Surse ale comicului în opera ”Amintiri din copilărie”

Autor: prof. Bondrescu Ștefania
Școala Gimnazială Leotești, sat Leotești, jud. Olt

În contextul în care se discută despre comicul lui Ion Creangă, opera unitară a acestuia devine scena pe care se joacă multiple variante ale comicului: comicul burlesc (stârnit de imitarea personajelor sau a faptelor acestora), comicul tragic, comicul umoristic (dovedit prin simpatie, acceptare, compasiune pentru anumite defecte umane), comic sarcastic (față de situații sau personaje, împrejurări, fapte), comicul grotesc (prin care sunt prezentate urâțenia fizică și morală, accentuându-se trăsăturile negative).
În ”Amintiri din copilărie” cea mai mare atracție o reprezintă comicul și râsul stârnit, voia bună. Plăcerea de a glumi a autorului transpune cititorul într-o altă lume, o lume fără vârstă, mitică. Zoe Dumitrescu Bușulenga remarca ,,De la un capăt la altul, opera lui Ion Creangă este un hohot de râs … este râsul tonic al țăranului cu concepție optimistă de viață”.
Crearea bunei dispoziții are rolul de a pune într-o altă dimensiune faptele reale prezentate. Mijloacele prin care este realizat comicul sunt foarte variate. Continuarea

Studiu de specialitate – Luceafărul și influențele populare

Autor: prof. Maria Feroiu
Liceul Tehnologic Tismana, jud. Gorj

Cercetarea manuscriselor lui Eminescu a dat pe față imensa muncă a poetului în domeniul literaturii populare. Cunoscător al tuturor provinciilor, Eminescu, în aceste manuscrise, înfrățește poezii din Banat și Transilvania cu poezii din Moldova de Nord și Bucovina, după cum înfrățește particularități de grai din toate regiunile românești. Și această activitate explică de ce Eminescu a putut, prin gândurile și arta lui, să devină cel mai desăvârșit reprezentant al sufletului românesc.
Sensul larg pe care îl are cuvântul folclor la Eminescu, lămurește multiple activități de culegător-producător și de creator pe baze populare.

Nu e numai un culegător pasionat de poezie populară, nu rămâne la simpla reproducere a materialului, ci își găsește în el izvor pentru imaginația lui creatoare. Continuarea

Între tradiţie şi modernitate – Obiceiuri laice şi religioase ale unui popor reflectate în literatură

Autor: prof. Maria Feroiu
Liceul Tehnologic Tismana, jud. Gorj

“A păstra obiceiul din părinţi şi strămoşi şi a nu pierde nimic din ce-ai moştenit, ca să laşi întreaga ta avere sufletească nepoţilor, asta o face tradiţia” – George Coşbuc
Limba noastră cunoaşte două cuvinte ce definesc acelaşi lucru: obicei şi datină, cuvinte pe care dicţionarul limbii române contemporane le consideră sinonime. Totuşi, o nuanţă, care diferenţiază sfera unuia de sfera celuilalt, mai mult stilistică, există. Datina poate fi termenul general popular pentru tot ceea ce se practică după anumite reguli. Obiceiul cuprinde ansamblul manifestărilor folclorice legate de un anumit eveniment sau de o anumită dată.
Folcloristica a grupat în general obiceiurile calendaristice în patru cicluri, care corespund celor patru anotimpuri: obiceiuri de primăvară, de vară, de toamnă şi de iarnă. Continuarea

Literatura și pictura – arte complementare

Autor: prof. Gheorghe Cornelia
Colegiul ”Gheorghe Tătărescu” Rovinari, Gorj

Literatura și artele se înrudesc prin felul în care reflectă realitatea, în operă realitatea apărând nu așa cum este, ci filtrată prin subiectivitatea umană.
De asemenea, literatura și celelalte arte se mai apropie prin faptul că toate sunt limbaje cu funcție de comunicare și funcție estetică. Limbajul poetic este un limbaj al limbajelor pentru că artele comunică în cuvinte. Arta nu poate exista fără cuvinte, deoarece prin cuvinte se făuresc și se receptează înțelesurile sensibilizate.
În eseul său Laocoon sau Despre granițele dintre pictură și poezie (1765), Lessing afirmă că pictura și sculptura sunt arte spațiale ce imită corpuri, iar muzica și poezia sunt arte temporale, având ca obiect al imitației acțiunile. Poezia se aseamănă cu artele plastice prin aceea că este și ea o artă a reprezentării, tratează subiecte și începe cu imitația realului. Continuarea

Studiu de specialitate – Ipostaza eului ludic în poezia lui Tudor Arghezi

Autor: prof. Cornelia Mitrache
Liceul Tehnologic ”Ion Popescu-Cilieni”, Cilieni, Olt

Poezia modernă impesonalizează comunicarea, introducând un nou cocept, eul liric sau eul poetic. Eul poetic este vocea interioară a creatorului de poezie, detaşat de lume şi de realitatea înconjurătoare. Poetul francez Rimbaud definea eul liric astfel:” Eu este un altul”.
Ca şi Lucian Blaga şi Ion Barbu, Tudor Arghezi este un poet modernist, aparţinând perioadei interbelice a literaturii. El revoluţionează limbajul poetic al vremii sale în raport cu mijloacele de expresie tradiţonale, fiind de părere că acesta are menirea de a-l face pe cititor să simtă ceea ce citeşte, iar o idee să nască altele. Mărturisind poetic, într-o notă autobiografică, dorinţa sa de a crea (Om în vârstă şi târziu\ Tot am învăţat să scriu), poetul debutează în volum la 47 de ani, urmând o bogată activitate literară. Continuarea

Studiu de specialitate – Camil Petrescu – autor al romanului problemelor de conştiinţă

Autor: prof. Cornelia Mitrache
Liceul Tehnologic ”Ion Popescu-Cilieni”, Cilieni, Olt

„Literatura presupune fireşte probleme de conştiinţă. Trebuie să ai deci ca mediu o societate în care problemele e conştiinţă sunt posibile […]. Eroul de roman presupune un zbucium interior, lealitate, convingere profundă, un simţ al răspunderii dincolo de contingenţele obişnuite. Sau cel puţin, chiar fără suport moral, caractere monumentale, în real conflict cu societatea“. (1)
În acest spirit, Camil Petrescu avea să facă din Ştefan Gheorghidiu beneficiarul unei importante moşteniri, iar din Fred Vasilescu fiul unui milionar, pentru ca aceştia, eliberaţi de griji materiale, să se poată preocupa de problemele conştiinţei.
Totuşi dimensiunea socială nu lipseşte din romanele scriitorului; este de ajuns să ne gândim la conflictul dintre Ştefan şi Nae Gheorghidiu, la figura de analfabet parvenit a lui Tănase Vasilescu Lumânăraru sau la drama lui Ladima. Continuarea

Labirintul, spaţiu al ispitelor

Autor: prof. Anicuţa Tofan
Colegiul Economic Mihail Kogalniceanu, Focșani

Labirintul este un spaţiu al confuziei şi al lucidităţii, un loc al rătăcirii şi al redescoperirii. Cititorul se desparte de profan şi intră în spaţiul sacru al labirintului dintr-un text literar.
Pe măsură ce înaintează în adâncul labirintului, are nişte opţiuni, alege căi întruchipate în personaje, parcurge un drum, îl schimbă, se întoarce, până când găseşte o ieşire personala, alta decât a personajelor, concretizată într-o interpretare, o idee pe care el însuşi o aşază responsabil in cuibul cărţii.
Pe parcursul călătoriei, drumurile interferează, ale personajelor, ale situaţiilor, ale trăirilor. Cititorul este ademenit de un personaj pe un drum principal, îl abandonează, apucă drumuri lăturalnice, ispitit de o apariţie episodică, dar niciodată nu renunţă să găsească centrul, miezul, esenţa operei.
Odată găsit, se produce, inevitabil, ieşirea din labirint, cu sentimentul unui descoperitor de lume nouă care va purta numele său, pe care o va stăpâni şi, după caz, o va împărtăşi şi altora, fie ca o pregătire pentru intrarea în labirint, fie ca pe o soluţie pentru aceia care nu au atâta determinare încât să înceapă o asemenea călătorie. Continuarea

Cronicarii moldoveni, între document şi literatură

Autor: prof. Anicuţa Tofan
Colegiul Economic Mihail Kogalniceanu, Focșani

Este de netăgăduit faptul că literatura noastră veche şi-a scris una dintre cele mai strălucite pagini în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea.
Cronicarii moldoveni, Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, având o conceptie istorică proprie, mărturisită şi motivată de cele mai multe ori şi dovedindu-se prin aceasta primii noştri istorici, dau în letopiseţele scrise de ei măsura talentului lor artistic, demonstrând totodată că posibilităţile limbii române sunt nenumărate.
Cronicile sunt scrise în limba română, iar autorii lor, spre deosebire de istoriografii secolelor anterioare, sunt mari boieri, cu averi întinse, obţinute prin moştenire sau căsătorie, sunt oameni învăţaţi (mai puţin Neculce), cu studii în Polonia (Ureche la Liov, Costin la Bar) şi cu noţiuni temeinice de latină, polonă şi slavă. Cei trei cronicari scriu o istorie continuă a Moldovei, în sensul că Ureche evocă în Letopiseţul Ţării Moldovei evenimentele de la al doilea descălecat, 1359, până la 1594, Miron Costin continuă cu prezentarea domnitorilor care s-au succedat între anii 1595-1661,în timp ce Neculce evocă întâmplările de la 1661 până la 1743. Continuarea

Studiu de specialitate – Forme şi sensuri greşite ale unor expresii şi locuţiuni consacrate

Autor: prof. Gioabă Daniela
Liceul Teoretic ”Alexandru Marghiloman”, Buzău

De multă vreme se ştie şi se susţine de către lingvişti că frazeologia este un compartiment al limbii neglijat de programele şcolare. Scopul vădit al acestui studiu este de a atrage atenţia asupra acestui fapt, deoarece manualele de limba şi literatura română acordă prea puţină atenţie relevării expresiilor și locuţiunilor din textele literare şi explicării lor. „…cât de mult ar avea de câştigat învăţământul nostru de cultură generală dacă profesorii de limba şi literatura română şi de alte discipline şi-ar face timp să le explice elevilor mai clar şi mai detaliat cum au luat naştere astfel de frazeologisme […] şi care este semnificaţia lor exactă” (Hristea, 1984: 144).
O bună parte a zestrei noastre în privinţa unităţilor frazeologice este pe cale de dispariţie, întrucât generaţiile de tineri le socotesc inadecvate modernismului vieţii actuale, iar cauza adevărată constă în necunoaşterea valorii lor expresive, a sensului lor exact, în neputinţa descifrării mesajelor transmise cu ajutorul lor. Continuarea

Studiu de specialitate – ”Big Brother is Watching You” George Orwell – from past 1948 to future ”1984”

Autor: prof. Pop Simina Ana
Școala Gimnazială Socond, jud. Satu Mare

In 1948 George Orwell, on his real name Eric Blair, gives life to his own ideal world. Initially, the anarchist and socialist Orwell, was very fond of the utopia that seduced ideologically many European intellectuals: communism.
The novel is set in the middle of 20th century, and the Marxism still has followers. We are after the end of the World War II. Humankind has seen the massacres and the atrocities of war and witnessed the hidden face of Marxism. Orwell presented a perfect totalitarian communist, exactly how it works and destroys. His reasons were, obviously, to attack the system but to the ones still loyal, Nineteen Eighty- Four is just a personal journal where their thoughts are open to the world.
Orwell lived and experienced everything, war, death and sufferance. He was the son of a subordinate British civil servant in India. Due to the years spend in public school back in England where he was abused, he was left with haunting memories for life that influenced his writing career. With all that, now he fears that the world is fooled by good orators. ( Ranald, George Orwell’s 1984) Continuarea

Studiu de specialitate – The Search for Identity in Charles Dickens’s „Great Expectations”

Autor: prof. Teiuşanu Cristina
Liceul Teoretic Ioan Petruş, Otopeni

Dickens’s work is complex and his novels are history and fiction at the same time, a picture and symbol of the age. Charles Dickens’s early experiences were deeply imprinted upon his conscience and affected him to such an extent that in interpreting his novels, one must take them into account for whatever they might signify. The London of Dickens’ imagination, the London recreated and described in his major novels, is essentially the London of the 1820, the scene of his childhood and early manhood. Dickens’s best written novel, a triumph of psychological development, is Great Expectations.
The shaping of identity as conceived by Charles Dickens concerns the physical, psychological and spiritual evolution of the protagonist from early childhood to adulthood and his/her relationship with parents, relatives, and friends. The hero of Great Expectations is socially free, because he is an orphan and strives hard to become a gentleman, the ultimate goal of a middle class Victorian young man; eventually, he realizes that he has become a snob instead.
However, Dickens’s aim is eventually to demonstrate the belief in Man, in his fundamental purity and humanism, the belief in the final triumph of good against evil, which iterates the mythical or biblical clash between them. Continuarea

Studiu de specialitate – Eminescu şi Creangă – o prietenie trainică

Autor: prof. Georgeta-Ancuţa Purdel
Şcoala Gimnazială Liviu Rebreanu, Mioveni

„Ce-ţi poţi dori mai mult decât să ai pe cineva cu care să poţi vorbi ca şi cu tine însuţi?”spunea filozoful şi scriitorul roman, Cicero, calificat drept un om universal, homo universalis. Poate că la această convingere a ajuns şi Luceafărul poeziei noastre româneşti, Mihai Eminescu, „om al timpului modern, […] blazat în cuget, iubitor de antiteze cam exagerate, reflexiv mai peste marginile iertate […], dar în fine poet, poet în toată puterea cuvântului.”
S-a spus, pe drept cuvânt, că alegerea prietenilor reprezintă o adevărată artă, iar un prieten adevărat reprezintă un câștig prețios al vieții. În decursul anilor, frumusețea și noblețea prieteniei au strălucit, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul celor doi prieteni: Mihai Eminescu şi Ion Creangă. Deşi erau două personalităţi diferite, demonstrau, prin condiţionarea reciprocă şi prin completare, teoria potrivit căreia „contrastele se atrag”. Cunoscându-i îndeaproape, ca membru marcant al Junimii, A. D. Xenopol publica în revista “Ion Creangă”, apărută la Bârlad în decembrie 1909: Continuarea

Gândirea social – estetică a lui Eminescu în „Scrisori”

Autor: prof. Vatamaniuc Luminiţa Corina
Colegiul Tehnic „Petru Muşat”, Suceava

“Eminescu (…) a fost şi rămâne cea mai copleşitoare mărturie despre forma inegalabilă pe care o poate atinge geniul creator românesc, atunci când se alimentează din adâncimile fertile şi insondabile ale unui fond autentic.” (Ștefan Augustin Doinaș)
Marile resurse ale gândirii social-estetice a lui Eminescu, concepţia despre viaţă şi lume a poetului, protestul său romantic împotriva demagogilor contemporani, împotriva falselor idealuri ce caracterizau exponenţii societăţii suprapuse a vremii sale, indignarea şi revolta poetului împotriva viciilor incurabile îşi găsesc o expresie artistică desăvârşită în memorabilele sale Scrisori.
Scrisorile lui Eminescu ( I, II, III, IV, V – Dalila) sunt epistole literare cu un puternic caracter satiric, care duc mai departe şi umplu de lumină drumul deschis în literatura noastră, în veacul trecut, de Grigore Alexandrescu şi Costache Negruzzi, apoi continuat de Bolintineanu, Alecsandri şi Hasdeu. Continuarea

Trei tipuri de receptări critice ale operei bacoviene

Autor: prof. Dumitrescu Ana
Școala Gimnazială Nr. 14 Brașov

Critica literară analizează opera acestuia pe mai multe direcții: critica de școală, critica tematică, critica de inventar, psihologică. Indiferent de incadrarea într-un curent literar sau în altul, de originalitatea tematicii și de inventarul motivelor literare preluate sau nu de la înaintașii săi, George Bacovia stârnește interesul unor critici literari provenind din perioade diferite, iar acest lucru demonstrează că poetul este unul care și-a lăsat amprenta asupra literaturii române.
Critica de școală sau critica partizană, prin care se susține apartenența unui poet la un grup, cenaclu, mișcare este realizată de către mai mulți critici literari în ceea ce îl privește pe George Bacovia. Inițial, s-a spus despre acesta că este un poet simbolist, apoi că acesta și-ar depăși epoca și s-a încadra în modernism.
Dacă în volumul de debut Plumb, din 1916, influența simbolisă este mai mult decât evidentă, în următoarele volume, Scântei galbene sau Comedii în fond, se descoperă modernisul poeziei lui în tandem cu noile curente de gândire, cu modernismul, cu suprarealismul, imagismul, expresionismul sau chiar cu existențialismul. Continuarea

Studiu de specialitate – Natura în nuvela ”Spre Cotești” de Duiliu Zamfirescu

Autor: prof. Georgiana Bican
Liceul Tehnologic ”Dumitru Dumitrescu”, Buftea, jud. Ilfov

În afară de nuvelele cu un conţinut epic în care elementul narativ stă pe primul plan, Duiliu Zamfirescu ne-a lăsat o seamă de descrieri, cuprinzând impresii asupra unor locuri care l-au marcat în mod deosebit. Printre cele mai frecvente sunt impresiile din copilăria petrcută în ţară, în atmosfera primitoare a conacelor bătrânești.
În scrierile lui descriptive, Duiliu Zamfirescu face o largă și fundamentală folosire a tabloului. Acesta este adus pe primul plan, astfel că de multe ori el trebuie să încadreze întreaga desfășurare zugrăvită. Uneori tabloul este atât de viu și de semnificativ, încât constituie singura motivare a expunerii.
Ilustrativă în acest sens este nuvela ,,Spre Cotești”. Fără îndoială, putem afirma că această nuvelă constituie o adevărată capodoperă în literatura noastră. În tot cuprinsul ei ne înfăţișează un lanţ de tablouri, unele statice, prinzând aspecte ale locurilor în nemișcarea cristalizării lor definitive, altele dinamice, înfăţișând stări de suflet, tresăriri, gesturi și în sfârșit, diferite momente caracteristice pe care cei doi drumeţi, într-o bună comunicare interioară, le trăiesc și le simt împreună. Continuarea

Studiu de specialitate – Avari „celebri” în literatura universală

Autor: prof. Nicola Mihaela
Colegiul Național ”Vasile Goldiș” Arad

Literatura universală abundă în personaje comice dominate de această caracteristică, avariţia, care i-a motivat pe scriitori, pe „creatorii” lor să îi înzestreze cu cele mai ilare şI năstruşnice acţiuni. Lăcomia este subiectul preferat al mai multor autori, la fel ca şi celelalte defecte umane satirizate de-a lungul timpului în toate literaturile pământului. De la Menandru şi Plaut, până la Moliere şi Caragiale, teatrul a cultivat comedia de caracter, în care personajele sunt clasificate tipologic, pe baza unor trăsături de caracter dominante.
La Plaut, în comedia „Aulularia”, avarul Euclio, un bătrân zgârcit, ajunge în posesia unei comori. Acest lucru îl determină să îi bănuiască de hoţie pe toţi cei din jururl său. El îşi adună unghiile tăiate şi deplânge lacrimile vărsate considerându-le apă irosită. Astfel, el rămâne în cercul obsesiilor derutante, orbit şi nefericit, iar pierderea comorii o percepe ca pe o adevărată catastrofă. Continuarea

”Moara cu noroc” – folosirea metodei ,,pălăriile gânditoare’’

Autor: prof. Cheană Anca-Andreea
Colegiul ,,Gheorghe Tătărescu’’ Rovinari

Folosirea metodelor interactive la limba şi literatura română reprezintă o provocare atât pentru cadrele didactice, cât şi pentru elevi şi sunt o necesitate deoarece acestea constituie atuul profesorului pentru a capta atenţia elevilor asupra studiului materiei. Metodele interactive au menirea de a înlătura plictiseala şi de a face elevii să gândească, să dezbată, să argumenteze.
Metoda pălăriilor gânditoare este definită ca fiind o metodă de predare – învăţare ce poate fi privită şi ca un joc în sine. Aceasta presupune împărţirea clasei de elevi în şase grupe care sunt corespunzătoare celor şase pălării. Pălăriile gânditoare au fiecare câte o culoare diferită, astfel vor exista pălăria albă, roşie, galbenă, verde, albastră şi neagră. Fiecare grupă de elevi va sta sub semnul unei pălării gânditoare, iar fiecare culoare va reprezenta un punct de vedere.
Această metodă interactivă poate fi utilizată cu succes la lecţiile de literatură care permit elevilor să îşi dea frâu liber imaginaţiei şi să recurgă la gândirea critică. Continuarea

Studiu de specialitate – Jocul în operele lui Creangă, Arghezi şi Camil Petrescu

Autor: prof. Cheană Anca-Andreea
Colegiul ”Gheorghe Tătărescu’’ Rovinari

Jocul este o temă des întâlnită atât în literatura universală, cât şi în literatura română. Jocul reflectă o anumită tendinţă a omului spre socializare.
În proza românească, tema jocului este întâlnită în prezentarea peripeţiilor lui Nică, Ion Creangă prezentând ,,copilăria copilului universal’’ ca pe o perioadă în care poznele şi joaca sunt specifice vârstei inocente, acestea constituind deliciul cititorului. Astfel, capodopera reliefează experienţele personajului Nică, joaca acestuia provenind din inconştienţa sau naivitatea puerilă. Pretutindeni prezent în operă, jocul capătă valoarea unei categorii estetice.
Prin intermediul jocului, copilul va construi o lume deoarece descoperă măreţia creaţiei. Lumea din ,,Amintiri din copilărie’’ o reprezintă casa părintească din Humuleşti, unde ,,ne jucam noi, băieţii de-a mijoarca’’ încât ,,parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie’’. Jocurile copilăriei sunt ,,ţencuşa’’, ,,de-a mijoarca’’ şi ,,baba oarba’’, manifestări ce se înscriu în sfera dorinţei de comunicare. Interesante sunt şi jocurile care au ca rezultat vertijul, astfel ia naştere hora după care băieţii ,,umblă hăbăuca prin cele sate’’. Continuarea