Numărul 6 / mai 2017

data apariției: 31 mai 2017
Colaboratori: prof. Nadia Breazu, prof. Daniela Chisăliță, prof. Maria Marinuc, prof. Mirela Bălan,  prof. Irina Dorneanu, prof. Oana Manafu, prof. Catălina Antonescu, prof. Cristina Dorina Marici, prof. Mihaela-Ramona Florea

Numărul 6 va fi expediat autorilor și colaboratorilor în perioada 19-30 iunie 2017. 

Următorul număr (7) va apărea în IULIE 2017. Materialele se trimit până pe 15 IULIE.
Condițiile de publicare pot fi descărcate de AICI!

Reclame

Studiu de caz – Actul lecturii – ,,a fi sau a nu fi ?!”

Autor: prof. Antonescu Cătălina
Școala Gimnazială ”Mihail Kogălniceanu”, Dorohoi, jud. Botoșani

Scurta motivație a acțiunii
Dezvoltarea amețitoare a mass-media, mediul în care își formează ,,gașca” elevii noștri, slabul interes manifestat de părinți în ultima vreme față de dezvoltarea și formarea psiho-intelectuală a propriilor copii, situația materială precară a acestora, iată doar câțiva dintre factorii ce concură la scăderea interesului pentru actul lecturii în rândul copiilor.
Ce mai reprezintă lectura pentru elevii noștri? Ce impact are lipsa lecturii asupra activității psiho-intelectuale a acestora? Cum îi determinăm pe copiii noștri să citească? Cum îi putem atrage spre universul cărților? Cum încurajăm lectura la elevii noștri? Sunt doar câteva dintre întrebările la care am încercat să găsesc răspuns prin inițierea acestui studiu de caz. Tema acestuia ,,Actul lecturii – a fi sau a nu fi ?!’’ se dorește a reprezenta un semnal de alarmă pentru toți profesorii de limba și literatura română, care așteaptă sugestii de rezolvare. Continuarea

Mai avem nevoie de gramatică?

Autor: prof. Dorneanu Irina
Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”, com. Pipirig, jud. Neamț

Conceptul de gramatică este utilizat în diferite accepţii, sensul larg sau restrâns al termenului depinde de tipul de demers adoptat de lingvişti: aceia care îşi propun să dea seamă de trăsăturile generale ale limbilor naturale înţeleg prin gramatică toate componentele unei teorii lingvistice, cei care au în vedere descrierea unei limbi particulare, dau gramaticii accepţia de morfosintaxă. În secolele în care cercetarea limbii se reducea mai ales la studiul limbilor latină şi greacă, gramatica se confunda cu morfologia.
Această îngustare a perspectivei este adecvată limbilor în care relaţiile din enunţ sunt exprimate mai ales prin mijloace flexionare, cum este şi cazul românei. Gramaticile româneşti vechi cuprindeau două părţi – analitica (etimologia) şi sintetica şi se concentrau mai ales asupra celei dintâi. Urmând această tradiţie, gramaticile noastre şcolare includ în domeniul lor morfologia şi sintaxa, numai din ultimele decenii ale secolului abia încheiat câştigând teren conceptul de morfosintaxă, concept care traduce ideea existenţei sintagmaticului în morfologie şi a paradigmaticului în sintaxă. Orientările moderne (în special cea generativă, dezvoltată începând cu deceniul al cincilea al secolului trecut), deşi includ în domeniul gramaticii întregul sistem de organizare a limbii – fonologie şi semantică alături de morfologie şi sintaxă, acordă un loc central sintaxei. Continuarea

Ţiganiada – variantele operei, prezentare generală

Autor: prof. Bălăceanu Mihaela Alina
Şcoala Gimnazială Nr. 1 Blejeşti, jud. Teleorman

Activitatea literară a lui Ion Budai Deleanu se rezumă la cele două poeme eroi-comice şi satirice „Trei viteji” şi „Ţiganiada”.
„Trei viteji”, cuprins într-o primă variantă a „Ţiganiadei” trebuia şă devină un poem aparte, însă autorul a scris doar trei cânturi şi l-a început pe al patrulea. Având ca punct de plecare „Don Quichotte” subiectul devine un pretext pentru dezvăluirea tarelor societăţii româneşti a timpului. Nu întâmplător, cei trei viteji descind din cele trei provincii româneşti.
Aflând numele personajelor înţelegem că vitejia lor este o farsă, un pretext de satiră, cu substrat cosial-politic: Becicherec Iştoc de Uram Haza este originar din Transilvania, Kyr Calos de Kucureaza din Muntenia, iar Născocor de Carlibaba din Moldova. Toţi trei, cu origine obscură, ajunşi la ranguri înalte prin fală şi trufie peregrinează în căutarea unei dulcinee. Prin călătoriile pline de peripeţii ale celor trei, autorul găseşte pretextul de a satiriza o clasă întreagă de asupritori ale cărei defecte sunt subliniate: laşitate, făţărnicie, lăudăroşenie. Becicherec, reprezentantul clasei feudale este de origine ţigan ajuns nemeş, călare pe Ducipal, ca Don Quichotte pe Rosinanta sa îşi caută iubita, oe Anghelina; Kyr Kalos, grec de origine călătoreşte în tovărăşia lui Trandafir Tânţarul sper a-si dovedi vitejia devenind astfel demn de mâna prinţesei Smaranda, iar cel de-al treilea, căpitan de ţigani pleacă spre frumoasa Chirana pe care o caută cu înfrigurare. Continuarea

Educația prin carte și pentru carte

Autor: prof. Neamu Ioana
Școala Gimnazială Nr. 5, Alexandria, Teleorman

Educația și natura sunt asemănătoare – educația îl formează pe om dându-i o nouă natură.Ne naștem slabi și avem nevoie de putere; ne naștem neputincioși și avem nevoie de ajutor; ne naștem mărginiți și avem nevoie de judecată. Ceea ce ne lipsește ne este oferit de educație. În urma demersului de autocunoaștere și de perfecționare șipentru că ne pasă, vom încerca să oferim o motivație subiectului în dezbatere.
„Educația aduce cumpătare celui tânăr, consolare celui bătrân, bogăție celui sărac și podoabă celui bogat. Valoarea educației este asemenea omului – omul dotat și cu educație și cu cultură este prețuit pretutindeni.” (Diogenes-Cinicul VI, 26)
Profesorul are rolul de a stârni curiozitatea, de a stimula curiozitatea, de a-l face pe elev să-și dorească a deschide o carte, de a-i descoperi singur tainele și frumusețile. Educația formală (preșcolară, școlară, universitară) trebuie să se mențină la același nivel tehnologic cu educația non-formală (extrașcolară) și cu cea informală (familia, mass-media, manifestări culturale etc.).
Pentru a menține în poziția de lider al educației, școala trebuie să pună în valoare informația extraordinar de eterogenă acumulatăde elevi în cadrul informal. Educația pentru valori trebuie să fie axa principală a educației, insistându-se mai ales pe educația morală, artistică, cultural-istorică. Continuarea

Numărul 5 / februarie 2017

data apariției: 03 martie 2017
Colaboratori: prof. Adriana Nicolae, prof. Irina-Elena Cucu, prof. Elena-Sidonia Dudoi, înv. Simona Deaconescu, prof. Diana Luca, prof. Laurenția Stoian, prof. Viorica-Nina Năstacă, prof. Ana Alina Murgeanu, prof. Mihaela Dina Gruianu, prof. Mihaela Bolborea, prof. Maria Claudia Buduruță, prof. Mihaela Georgiana Onică, prof. Iosefina Lucaci

Numărul 5 va fi expediat autorilor și colaboratorilor în perioada 20-31 martie 2017. Fragmente din articole/studii vor apărea pe site în perioada următoare.

Următorul număr (6) va apărea în mai 2017. Materialele se trimit până pe 15 mai.
Condițiile de publicare pot fi descărcate de AICI!

Parteneriatul Şcoală – Comunitate – Părinţi

Autor: prof. Dăncău Constantin Leonard
Şcoala Gimnazială Dumitru Craşoveanu, loc. Izvoru-Bîrzii, jud. Mehedinţi

Impactul şcolii asupra elevilor şi a comunităţii în general este unul major. Şcoala se străduieşte să valorizeze şi să modeleze potenţialul uman prin demersul educativ în sine, dar şi prin identificarea factorilor şi actorilor relevanţi pentru educaţie, prin stabilirea rolurilor şi responsabilităţilor acestora, prin susţinerea parteneriatelor cu toţi factorii sociali interesaţi de îmbunătăţirea educaţiei, nu în ultimul rând, prin promovarea unui sistem axiologic care să stea la baza educaţiei şi chiar a societăţii.
Succesul în educaţie nu depinde numai de o suită de factori subiectivi, ci şi de o paletă de factori obiectivi. Contrar părerii potrivit căreia educaţia se face mai cu seamă în şcoli, studii din domeniul educaţiei, dar şi experienţa cotidiană, ne demonstrează că părinţii, familia şi comunitatea (cu toate instituţiile sale inclusiv Biserica) joacă un rol major în educaţie. Continuarea

Metode de predare folosite la ora de matematică

Autor: prof. Florea Maria Luminița
Școala Gimnazială ”Sf. Andrei”, Com. Tăcuta, Jud. Vaslui

Matematica este obiectul care generează la marea majoritate a elevilor eșecul școlar.De aceea profesorul de matematică trebuie să creeze un climat instituțional favorabil folosind diverse metode moderne care să-l determite pe elev să se implice activ în procesul instructiv educativ.
Toate situațiile și nu numai metodele active propriu-zise în care elevii sunt puși și care îi scot pe aceștia din ipostaza de obiect al formării și îi transformă în subiecți activi, coparticipanți la propria formare, reprezintă forme de învățare activă. Metodele active necesită o pregatire atentă: ele nu sunt eficiente decât în condițiile respectării regulilor jocului. Avantajul major al folosirii acestor metode provine din faptul că ele pot motiva și elevii care au rămas în urmă la matematică.
Pentru a avea cu adevărat elevul în centrul activităţii instructiv-educative, profesorul îndeplineşte roluri cu mult mai nuanţate decât în şcoala tradiţională. În abordarea centrată pe elev, succesul la clasă depinde de competenţele cadrului didactic de a crea oportunităţile optime de învăţare pentru fiecare elev. Printre metodele care activează predarea-învăţarea sunt şi cele prin care elevii lucrează productiv unii cu alţii, îşi dezvoltă abilităţi de colaborare şi ajutor reciproc. Ele pot avea un impact extraordinar asupra elevilor datorită denumirilor, oferă alternative de învăţare cu ,,priză” la elevi. Continuarea

Studiu de specialitate – Climatul în grupuri sportive și la orele de educație fizică

Autor: prof. Damian Radu-Ionuț
Școala Gimnazială ”Sf. Andrei”, Com. Tăcuta, Jud. Vaslui

Activitățile sportive și cele cuprinse în programa de educație fizică școlară au un caracter comun: mișcarea și activitățile preponderent motrice. Diferența dintre cele două este scopul: performanța în sport și sănătatea în educație fizică. Un alt element comun este interacțiunea în grupuri care urmăresc scopurile pentru care au fost întemeiate.
În cadrul acestor grupuri totalitatea relațiilor diferențiază membrii grupului după funcții și sarcini pentru a realiza obiectivul grupului, de a comunica și de a menține solidaritatea prin structura și rețeaua de comunicații. Totodată, rolurile, percepțiile și preferințele membrilor determină procesele afective ale grupului, iar influența și conducerea grupului este asigurată de lideii formali și cei informali. Climatul grupului este „colorat” de satisfacerea diferențiată a nevoilor și reglementarea relațiilor, interinfluențelor, schimbarea nevoilor și exigențelor grupului, nevoia de afiliere și dominarea, integrarea noilor membri, asigurarea securității membrilor, conștiința colectivă etc. [1] Continuarea

Numărul 4 / decembrie 2016

data apariției: 27 decembrie 2016
Colaboratori: prof. Ștefania Bondrescu, prof. Maria Claudia Buduruță, prof. Delia Croitoru, prof. Liviu-Petruț Duță, prof. Maria Feroiu, prof. Maria Marin, ed. Marinela Pascal, prof. Magdalena Pelcu, prof. Iulieta Poață, prof. Elena Tecuci

Numărul 4 va fi expediat autorilor și colaboratorilor în perioada 16-27 ianuarie 2017. Fragmente din articole/studii vor apărea pe site în perioada următoare.

Următorul număr (5) va apărea în februarie 2017. Materialele se trimit până pe 17 februarie.
Condițiile de publicare pot fi descărcate de AICI!

Studiu de specialitate – Principiile didacticii și valorificarea lor în învățământul matematic

Autor: prof. Duță Liviu – Petruț
Școala Gimnazială Mogoșani, jud. Dâmbovița

Didactica predării matematicii se situează la granița dintre psihologie, pedagogie, didactică și matematică și studiază conținutul învățământului matematic, structura acestuia și metodele de predare-învățare și evaluare corespunzătoare.
Matematica este disciplina care, prin însăși existența ei, are menirea de a forma o gândire investigatoare. Este știința cea mai operativă, care are cele mai multe și mai complexe legături de viață. De aceea, se impune o permanentă preocupare în perfecționarea continuă a metodelor și mijloacelor de învățământ pentru a realiza o educație matematică, cu implicații serioase în dezvoltarea elevului și formarea lui ca om util societății din care face parte.
Concepția de bază asupra învățământului matematicii, altfel spus norme generale care direcționează activitatea didactică, este concentrată în principiile didacticii, enunțate de Comenius:
1) Principiul caracterului științific al învățământului matematic se manifestă, în primul rând, prin corectitudinea informațiilor, iar în al doilea rând, prin gradul de rigoare adoptat. În învățământ, corectitudinea informațiilor ar trebui să fie asigurată de manualele școlare sau de alte materiale utilizate (auxiliare didactice, ghiduri, culegeri), iar rigoarea expunerii impune obligatoriu și accesibilitate și intuiție. Continuarea

Studiu de specialitate – Simbolistica personajelor hugoliene în romanul ”Mizerabilii”

Autor: prof. Bondrescu Ștefania
Școala Gimnazială Leotești, sat Leotești, jud. Olt

Victor Hugo este considerat cea mai proeminentă prezență literară a secolului al XIX-lea și unanim acceptat ca șeful incontestabil al mișcării romantice.
Personalitatea lui debordantă domină practic tot secolul, nu numai prin cariera literară foarte lungă, dar și prin fecunditatea literară și prin varietatea genurilor abordate. Când vorbim despre Victor Hugo, vorbim despre un model de romancier romantic, despre poetul romantic, despre dramaturgul Victor Hugo.
Ideile sale sociale îi acaparează aproape întreaga creație, conferindu-i unicitate și originalitate. Hugo a ,,cântat” în creațiile sale- fie în poezia lirică, epică, satirică, fie în teatrul în versuri sau în proză, fie în romane- cele mai alese și mai nobile sentimente umane: dragostea părintească, măreția și bunătatea sufletească a sărmanilor, puterea lor de sacrificiu, frumusețea interioară contrastând cu defectele fizice, patriotismul, curajul, noblețea, credința în Dumnezeu.
Personajele din ”Mizerabilii” sunt simbolice și contrastante, populând lumea romanului ca într-un joc amețitor de lumini și umbre. Continuarea

Studiu de specialitate – Surse ale comicului în opera ”Amintiri din copilărie”

Autor: prof. Bondrescu Ștefania
Școala Gimnazială Leotești, sat Leotești, jud. Olt

În contextul în care se discută despre comicul lui Ion Creangă, opera unitară a acestuia devine scena pe care se joacă multiple variante ale comicului: comicul burlesc (stârnit de imitarea personajelor sau a faptelor acestora), comicul tragic, comicul umoristic (dovedit prin simpatie, acceptare, compasiune pentru anumite defecte umane), comic sarcastic (față de situații sau personaje, împrejurări, fapte), comicul grotesc (prin care sunt prezentate urâțenia fizică și morală, accentuându-se trăsăturile negative).
În ”Amintiri din copilărie” cea mai mare atracție o reprezintă comicul și râsul stârnit, voia bună. Plăcerea de a glumi a autorului transpune cititorul într-o altă lume, o lume fără vârstă, mitică. Zoe Dumitrescu Bușulenga remarca ,,De la un capăt la altul, opera lui Ion Creangă este un hohot de râs … este râsul tonic al țăranului cu concepție optimistă de viață”.
Crearea bunei dispoziții are rolul de a pune într-o altă dimensiune faptele reale prezentate. Mijloacele prin care este realizat comicul sunt foarte variate. Continuarea

Rolurile manageriale ale profesorului

Autor: prof. Maftei Anca
Școala Gimnazială Domnească ”Grigore Ghica-Vodă”, Târgu-Neamț

Învățământul, ca domeniu prioritar al vieții sociale, ca ,,întreprindere” de lungă durată, de care depinde formarea celui mai important factor al națiunii-omul pregătit prin studii, forță de muncă şi specialiştii-nu poate şi nici nu trebuie să-şi permită să aibă eşecuri.
În acest sens, el are nevoie de o conducere competentă şi eficientă. Conducerea competentă şi eficientă a învățământului, atât la nivelul sistemului, cât şi al instituției de învățământ, necesită fundamentarea ei ştiințifică. La baza acestei fundamentări stă ştiința conducerii învățământului sau managementul educațional.
A fi profesor-manager reprezintă o reformulare, la un nivel calitativ superior, a vechiului rol de conducător al acţiunii de formare-dezvoltare a elevilor, prin predarea, învățarea şi evaluarea disciplinei de specialitate, prin activităti instructiv-educative. După E. Joița procesul de învățământ, ca proces instructiv-educativ, reprezintă un proces managerial. Continuarea

Cadrul didactic, factor implicat în viitoarea carieră a elevului

Autor: prof. Delia Croitoru
Școala Gimnazială ”Dimitrie Grecescu”, Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinți

Activitatea de orientare a carierei în mediul şcolar poate fi descrisă ca o activitate care să sprijine elevii să-şi clarifice propriile deprinderi, abilităţi, competenţe, ca şi resursele şi opţiunile în relaţia cu sistemul educaţional, piaţa muncii şi viaţă, în general.
Activitatea profesorului, în special a dirigintelui, în ceea ce priveşte orientarea carierei este un proces complex, interactiv între educaţie, abilităţi practice, aspiraţii, valori şi interesele mediului economic, social, cultural.
Activitatea de orientare şcolară o precede pe cea profesională, ambele fiind componente ale orientării pentru carieră.Termenul de carieră trebuie înţeles în sensul său pozitiv de traseu educativ, profesional ce vizeză integrarea socială. Consider că orientarea pentru carieră este o activitate continuă pe care trebuie să o desfăşoare profesorul, în special profesorul diriginte şi consilierul şcolar şi nu se adresează exclusive elevilor din anii terminali ci este un întreg ce face parte din procesul educaţiei.
Este important ca toţi profesorii să-şi assume în afara sarcinilor educative şi altele de natură socială, externe şcolii. Continuarea

Studiu de specialitate – Influența performanței școlare asupra nivelului de aspirație și a stimei de sine

Autor: prof. logoped Buduruță Maria Claudia
Centrul Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională Botoşani

Evoluţia elevului pe plan şcolar nu rămâne fără urmări asupra dinamicii sale psihologice.
Există deja o serie de studii asupra consecinţelor de ordin psiho-social ale performanţelor obţinute de copil – în special adolescent. Studiul de faţă îşi propune abordarea acestei teme generale din două puncte de vedere distincte, unul pe plan psihologic intrinsec, iar altul din registrul dinamicii psihologice asociate cauzal performanţelor şcolare.
Astfel, se au în vedere în primul rând influenţele pe care le exercită nivelul de performanţă şcolară asupra stimei de sine a individului, ca rezultat al evaluărilor generale orientate asupra propriei persoane. Având în vedere determinările multiple ale stimei de sine, grupate în două registre de ansamblu – cel al comparării subiective cu propriile standarde, respectiv cel bazat pe comparaţiile sociale – performanţa şcolară se poate dovedi un criteriu important, cu influenţe semnificative asupra nivelului general de auto-evaluare al adolescenţilor.
Pe de altă parte nivelului de aspiraţie al elevilor faţă de performanţele lor viitoare pe plan şcolar. In această privinţă, performanţele din trecut pot funcţiona, pe plan psihologic, ca „ancore” în raport cu care subiectul să îşi construiască aşteptările vizavi de cele din viitor. Continuarea

Blocaje şi bariere în comunicarea didactică. Modalităţi de depăşire a acestora

Autor: prof. Dăncău Ramona Ionela
Şcoala Gimnazială Bîlvăneşti, jud. Mehedinţi

1. Comunicarea didactică
Indiferent de modul de abordare (ca act, sistem, cod sau mijloc) comunicarea stă la baza organizării şi evoluţiei sociale, influenţând raporturile, pe orizontală şi pe verticală între oameni, fiind considerată drept cea mai importantă competenţă socială cu implicaţii în manifestarea şi dezvoltarea celorlalte.
Teoria generală a comunicării precizează că orice comunicare constă în deplasarea unei cantităţi de informaţii de la un element la altul, când este vorba de acelaşi sistem, sau de la un sistem la altul când este vorba de sisteme diferite.
Comunicarea pedagogică reprezintă un transfer complex de informaţii între două entităţi ce-şi asumă simultan sau succesiv rolurile de emiţător şi receptor, semnificând conţinuturi dezirabile în contextul procesului instructiv-educativ. Comunicarea pedagogică presupune o interacţiune de tip feedback, privind atât explicaţiile explicite cât şi pe cele adiacente, intenţionate sau formate pe parcursul comunicării. Continuarea

Studiu de specialitate – Hipercorectitudinea în limbajul colocvial

Autor: prof. Tecuci Elena
Şcoala Gimnazială Fălcoiu, jud. Olt

Hipercorectitudinea (numită și hiperliterarizare sau, în anumite cazuri, hiperurbanism) este o greșeală de limbă care constă în aplicarea mecanică a unei analogii sau a unei reguli lingvistice valabile în alte situații.
O grafie, o pronunție sau o construcție conținînd o astfel de greșeală se numesc hipercorecte. Hipercorectitudinea apare tocmai din teama de a nu greși, prin efortul conștient al vorbitorului de a se conforma normelor limbii literare. Deși prefixul hiper- înseamnă în general „foarte”, „excesiv de”, hipercorectitudinea nu este corectitudinea dusă la extrem, ci o greșeală.
Noțiunea de hipercorectitudine aparține deopotrivă gramaticii normative, care stabilește ce e corect și ce e greșit, cît și gramaticii descriptive, care observă fenomenele de limbă fără a le judeca.

În cazul din urmă, cu precădere în domeniul etimologiei, fenomenul hipercorectitudinii poate explica apariția anumitor pronunții, grafii sau construcții, care uneori se răspîndesc atît de mult încât ajung în cele din urmă să se impună în uz și chiar să ia locul formelor anterioare. Continuarea

Studiu de caz – Stimularea performanţelor la elevii dotaţi

Autor: prof. Delia Croitoru
Școala Gimnazială ”Dimitrie Grecescu”, Drobeta Turnu Severin, Mehedinți

REZUMAT
Una dintre cerinţele învăţământului este formarea la elevi a deprinderilor de studiu individual, a capacităţii de a gândi creator.Această cerinţă se realizează într-un mod deosebit la elevi dotaţi, prin faptul că ei sunt speciali prin modul lor de gândire complexă şi dinamică.
Educaţia lor se realizează diferenţiat, printr-o alternativă educaţională orientată către principii de dotare intelectuală. Ei au abilităţi speciale în raport cu alţi elevi din generaţia lor, asigurând obţinerea unor performanţe şcolare ridicate .
CUVINTE CHEIE: evaluare criterială, metode non-experimentale, probe investigative.
IPOTEZA CERCETĂRII
Ipoteza propusă ca să verific în plan practic dacă va creşte performanţa elevilor la concursuri, atunci când li se vor trasa sarcini diferenţiate la inspectiile de specialitate.

OBIECTIVELE CERCETĂRII:
-stabilirea performanţei şcolare individuale;
– urmărirea progresului, avansării lor pe linia activităţii independente şi diferenţiate;
-perfecţionarea succesului şcolar. Continuarea