Studiu de specialitate – Formarea raționamentelor simple la copilul cu autism


Autor: prof. înv. primar Diana-Elena Cîmpeanu
Școala Gimnazială Gura-Văii, Bujoreni, jud. Vâlcea

I. Repere teoretice
În ultimii ani, problematica educației copiilor cu CES a devenit o preocupare aparte în rândul specialiștilor, în special odată cu apariția conceptelor de educație integrată, incluziune școlară și școală incluzivă.
Ținând cont de particularitățile de dezvoltare ale copiilor cu cerințe educative speciale, curriculumul școlar presupune un grad mare de flexibilitate, care să permită fiecăruia să avanseze în ritmul său și să fie tratat în funcție de capacitățile sale de învățare. Pentru aceasta este nevoie ca formularea obiectivelor, stabilirea conținuturilor instruirii, modalitățile de transmitere a informațiilor în clasă și evaluarea elevilor să fie diferenţiate.
În condițiile actuale ale sistemului românesc de învățământ, elevii cu dizabilități ușoare pot fi incluși, în anumite condiții, în programul școlilor obișnuite; în schimb pentru copiii cu deficiențe severe sau cu deficiențe asociate este mai indicată școlarizarea în centre/ instituții speciale, după un curriculum individualizat, beneficiind de strategii didactice adaptate nivelului lor de recuperare și înțelegere a conținuturilor (Gherguț A, 2016, pag.11-13).
Educația românească a adoptat o nouă direcție de dezvoltare care prevede integrarea copiilor cu cerințe speciale în învățământul de masă, indiferent de natura dizabilităților. Școala modernă, școala viitorului va fi Școala pentru toți, punând accent pe egalizarea șanselor tuturor copiilor.
II. Studiu de caz
De multe ori modalitățile de lucru cu elevii autiști nu sunt la îndemâna cadrului didactic, întrucât acesta este pus în situații noi, neprevăzute. Tocmai de aceea, studiul inițiat are ca scop optimizarea activităților didactice propuse elevilor cu autism.
Prin urmare, am formulat obiectivele: observarea copiilor cu autism în timpul lecțiilor și identificarea activităților didactice în care aceștia se implică și care le sunt benefice pentru dezvoltarea psihică.
În cercetarea noastră, am pornit de la ipotezele:
1. Dacă implicăm elevul cu autism în activități de memorizare, atunci limbajul acestuia se dezvoltă semnificativ;
2. Dacă inițiem activități matematice de ordonare și numărare a obiectelor, atunci elevul cu autism se deprinde cu raționamentele simple.
Principalele metode de cercetare sunt observația, studiul de caz și metoda analizei produselor activității, studiul de caz fiind realizat pe un copil din învățământul primar, cu tulburări din spectrul autist.
II. 1 Prezentarea cazului
Numele copilului: CA; vârsta 7 ani; încadrat în gradul de handicap accentuat, conform certificatului de handicap eliberat de comisia de evaluare.
Date familiale:
Copilul locuiește împreună cu părinții în orașul Râmnicu Vâlcea, pe parcursul derulării cercetării (noiembrie 2016 – decembrie 2016), fiind înscris la Școala Gimnazială Nr. 10, în clasa I. De obicei mama îl aduce la școală. Părinții au conștientizat starea de sănătate a copilului în momentul frecventării primei instituții de învățământ, când, la îndemnul educatoarei, de a merge și a realiza un control medical, s-a descoperit că are nevoie de intervenție, deoarece prezenta numeroase probleme medicale.
Concluziile comisiei de evaluare complexă au fost următoarele:
 retard moderat în dezvoltarea psihică
 retard de limbaj
 dificultăți de concentrare a atenției din punct de vedere psiho-pedagogic
 din punctul de vedere al competențelor școlare (pe discipline, deprinderi și capacități), competențele școlare sunt sub nivelul vârstei cronologice;
 din punct de vedere social prezintă dificultăți de comunicare și o adaptare greoaie la situații noi. (fragment)

Reclame