Spațiul geografic în creația lui Constantin Brâncuși


Autor: prof. Nică Maria-Ramona
Liceul Tehnologic Tismana, jud. Gorj

Constantin Brâncuși nu a fost doar un sculptor genial; Constantin Brâncuși a fost un explorator, un explorator al spațiului și al timpului. A copilărit în spațiul mirific de la poalele Munților Vâlcan, în Hobița, pe valea Bistriței Gorjene, nu departe de valea Tismanei și a Jaleșului.
Spațiul geografic, natural și antropic a fost marele maestru de la care Brâncuși a învățat toată viața. El a intuit în primul rând elementele orizontului spațial local dar nu i-a lipsit nici înțelegerea globală a fenomenelor pe care în opera sa le-a redat magistral.
În toate operele sale poți stabili relațiile între microcosmos și macrocosmos, între parte și întreg, între local global și universal. Opera lui Brâncuși s-a plămădit în spațiul mioritic care cuprindea o vastă arie montană, de deal, de câmpie și luncă din Peninsula Balcanică și o parte a Europei Centrale. Acest spațiu guvernat de natură a fost principala sursă de inspirație a geniului sculptor. „Nu vom fi niciodată îndeajuns de recunoscători față de pământul care ne-a dat totul!” Brâncuși- aforismul 242.23
Între anii 1907-1908 Brâncuși a sculptat în piatra de calcar „Cumințenia Pământului”, o figură feminină inexpresivă, având o atitudine de idol milenar, care te duce cu gândul la un bulgăr de pământ fertil și fecund încă nepus în valoare. Sculptorul identifică pământul cu femeia și invers; două entități pentru care omenirea are un cult de naștere și devenire, legat de Bine și Rău.
Aforismele, textele și creația brâncușiană în ansamblul ei ne încurajează să încercăm o interpretare geografică a genialei opere. Operele lui Brâncuși sunt în mare parte ovoide, sfere și semisfere, o permanentă raportare a părții la întreg și a întregului făcut din părți.
„Orice lucru își are începutul său într-un …Ou! Cu această formă (oul sau începutul lumii) eu aș putea să mișc universul! Noi ne aflăm într-o sferă (antroposferă) însă ne jucăm mereu cu alte sfere (reliefosfera, litosfera, atmosfera, biosfera, exosfera). Le combinăm și le facem mereu să strălucească.”-referire clară la transformarea mediului de către om.
Brâncuși a exprimat artistic toate aceste relații în fiecare scaun din cele 12 ce înconjoară Masa Tăcerii de la Târgu Jiu sunt figurate relațiile dintre geosfere, faptul că acestea se întâlnesc, se întrepătrund, se influențează reciproc, an de an, la infinit, în fiecare din cele 12 luni, clepsidrele măsoară timpul și volumele.
Geosferele devin întregi prin funcționalitate, prin relațiile dintre ele. Prin schimbul de informație, materie și energie, pământul nu rămâne sterp, apele curg, munții și câmpiile înverzesc, miracolul vieții e posibil. „Viața mea a fost o succesiune de miracole!… (Viața în sine e un miracol) Familia mea! Patria mea! Pământul ce se învârtește! Briza vântului! Norii ce trec! Apa ce se revarsă! Focul ce încălzește! Verzile ierburi! Uscatele! Noroaiele! Zăpezile!”– Brâncuși-aforisme 250. (fragment)

Reclame