Ţiganiada – variantele operei, prezentare generală


Autor: prof. Bălăceanu Mihaela Alina
Şcoala Gimnazială Nr. 1 Blejeşti, jud. Teleorman

Activitatea literară a lui Ion Budai Deleanu se rezumă la cele două poeme eroi-comice şi satirice „Trei viteji” şi „Ţiganiada”.
„Trei viteji”, cuprins într-o primă variantă a „Ţiganiadei” trebuia şă devină un poem aparte, însă autorul a scris doar trei cânturi şi l-a început pe al patrulea. Având ca punct de plecare „Don Quichotte” subiectul devine un pretext pentru dezvăluirea tarelor societăţii româneşti a timpului. Nu întâmplător, cei trei viteji descind din cele trei provincii româneşti.
Aflând numele personajelor înţelegem că vitejia lor este o farsă, un pretext de satiră, cu substrat cosial-politic: Becicherec Iştoc de Uram Haza este originar din Transilvania, Kyr Calos de Kucureaza din Muntenia, iar Născocor de Carlibaba din Moldova. Toţi trei, cu origine obscură, ajunşi la ranguri înalte prin fală şi trufie peregrinează în căutarea unei dulcinee. Prin călătoriile pline de peripeţii ale celor trei, autorul găseşte pretextul de a satiriza o clasă întreagă de asupritori ale cărei defecte sunt subliniate: laşitate, făţărnicie, lăudăroşenie. Becicherec, reprezentantul clasei feudale este de origine ţigan ajuns nemeş, călare pe Ducipal, ca Don Quichotte pe Rosinanta sa îşi caută iubita, oe Anghelina; Kyr Kalos, grec de origine călătoreşte în tovărăşia lui Trandafir Tânţarul sper a-si dovedi vitejia devenind astfel demn de mâna prinţesei Smaranda, iar cel de-al treilea, căpitan de ţigani pleacă spre frumoasa Chirana pe care o caută cu înfrigurare.
Toţi trei sunt la modul ironic viteji, cu defecte morale biciuite de autor.
Prima versiune a „Ţiganiadei” a apărut în 1875-1877 în „Buciumul român” scos de Theodor Codrescu la Iaşi. Ca şi „Istoria ieroglifică”, ea a apărut ca fiind încâlcită şi chiar vetustă. Varianta din 1800 nu curpindea episodul lui Becicherec pentru că poetul intenţiona să-l realizeze într-o operă aparte.
Despre cea dintâi variantă, G. Călinescu afrima ca: „este mai stufoasă şi e complicată printr-o acţiune parazitară reprezentând isprăvile gen Don Quihotte ale nemeşului Becicherec Iştoc din Uram Haza în căutarea dulcineei sale Anghelina”. A doua redactare, datată de însuşi poet la 12 martie 1812 este „forma cea mai echilibrată şi mai artistică a poemului”.
Prin „Ţiganiada” se face trecerea de la epicul propriu-zis şi structura clasică de epopee la structura compozită şi semnificaţiile complexe ale „poemationului”.
Talentat şi desăvârşit pionier al poemului românesc, I.Budai-Deleanu a fost vădit inspirat în alegerea subiectului: timpul – domnia lui Vlad Ţepeş, locul – Ţara Românească. Temerarul poet a găsit în litaratură singura cale de a dezvălui, mascat de alegorie, adevărul crud al epocii. Opera devine un rechizitoriu adus societăţii contemporane, cum însuşi autorul mărturiseşte, transfigurat prin alegorie, fabulă sau anecdotă „prin ţigani să înţăleg şi alţii careii tocmai aşa au făcut şi fac ca şi ţiganii de atuncea; deci punctul de plecare este realitatea socială a vremii, fără ornamente.  (fragment)

Reclame