Educația prin carte și pentru carte


Autor: prof. Neamu Ioana
Școala Gimnazială Nr. 5, Alexandria, Teleorman

Educația și natura sunt asemănătoare – educația îl formează pe om dându-i o nouă natură.Ne naștem slabi și avem nevoie de putere; ne naștem neputincioși și avem nevoie de ajutor; ne naștem mărginiți și avem nevoie de judecată. Ceea ce ne lipsește ne este oferit de educație. În urma demersului de autocunoaștere și de perfecționare șipentru că ne pasă, vom încerca să oferim o motivație subiectului în dezbatere.
„Educația aduce cumpătare celui tânăr, consolare celui bătrân, bogăție celui sărac și podoabă celui bogat. Valoarea educației este asemenea omului – omul dotat și cu educație și cu cultură este prețuit pretutindeni.” (Diogenes-Cinicul VI, 26)
Profesorul are rolul de a stârni curiozitatea, de a stimula curiozitatea, de a-l face pe elev să-și dorească a deschide o carte, de a-i descoperi singur tainele și frumusețile. Educația formală (preșcolară, școlară, universitară) trebuie să se mențină la același nivel tehnologic cu educația non-formală (extrașcolară) și cu cea informală (familia, mass-media, manifestări culturale etc.).
Pentru a menține în poziția de lider al educației, școala trebuie să pună în valoare informația extraordinar de eterogenă acumulatăde elevi în cadrul informal. Educația pentru valori trebuie să fie axa principală a educației, insistându-se mai ales pe educația morală, artistică, cultural-istorică.
Omul trebuie protejat și promovat în poziția de valoare supremă. Este necesarsă acordăm atenție calității educației, fiindcă pe termen lung prin educație se asigură progresul societății în viitor.
Prin educație se identifică și se cultivă talentele și competențele care au rol hotărâtor în dezvoltarea culturii, a științei și a tehnologiei, prin educație se formează civismul, solidaritatea și responsabilitatea oamenilor.
Sub auspiciile ideii că investiția în educația copiilor reprezintă investiția cea mai sigură în viitorul trainic și prosper al unei națiuni, am încercat să determinăm elevii și părinții acestora să acorde atenția cuvenită CĂRȚII. Nimeni nu poate forța elevul în procesul de învățare, dar niciodată nu este prea târziu sau prea devreme să deschidem drumul către carte – prin citirea unui ziar sau reviste, prin cumpărarea unei cărți, prin limitarea privitului la televizor sau a orelor petrecute de copii la calculator, prin vizitarea unei librării sau a unei biblioteci.
Din acest punct de vedere trebuie să privim cartea ca element de comunicare între generații între cei ce vin cu întrebările: ce este? pentru ce? cum? de ce?. Răspunsul este acela că educația nu se rezumă la transmiterea de informații, ci presupune și formarea de convingeri și concepții.
Trăim într-o lume care nu ne permite să ne întoarcem privirea dacă ceva nu ne convine, deoarece cu toții suntem responsabili pentru ceea ce ni se întâmplă, în prezent și în viitor. Noi ne facem responsabili de faptul că elevii noștri nu mai citesc.
Jocurile la calculator, atât de apreciate de copii, le dezvoltă perspicacitatea, inteligența,spiritul de observație, de competitivitate, dar i-a îndepărtat de carte, de natură. De aceea se simte nevoia inițierii și desfășurării de acțiuni de educare a elevilor prin carte și pentru carte, inițierea și desfășurarea unei libroterapii reale.
Obișnuința de a citi nu se moștenește, ci se formează. Lectura constituie o redutabilă terapie, învinge inerția, teribilismul, superficialitatea. Chiar și foarte mici, copiii sunt sensibili la magia lecturii, a povestitorului – deși se aud tot mai rar, seara, la culcare, cuvintele: „mama, mai citește-mi o carte!”.  (fragment)

Reclame