Colaborarea grădiniţă – familie


Autor: prof. înv. preşcolar Cucu Irina-Elena
Grădinița cu P.N. Nr. 1 Bustuchin, jud. Gorj

Activitatea educativă ce se realizează în grădiniţă nu poate fi separată, izolată de alte influenţe educative ce se exercită asupra copilului şi, mai ales, nu poate face abstracţie de toate acestea.
Educaţia trebuie să se manifeste în permanenţă ca o acţiune unitară, coerentă, iar împlinirea acestui deziderat urmează să stea în mod expres în atenţia personalului didactic calificat pentru a face munca educativă din grădiniţe.
Dacă acest adevăr este arhicunoscut educatoarelor cu experienţă, pentru debutanţi lucrurile nu sunt la fel de evidente datorită faptului ca lor le lipseşte un anumit antrenament în practica educaţională. Iată de ce considerăm necesar ca- pentru relevarea interdependenţelor- să remarcăm trăsăturile definitorii ale mediului preşcolar ca mediu educativ, prin comparaţie cu celelalte două medii educaţionale cu care se află în strânsă legătură: familia şi şcoala.
Mediul familial este primul mediu educativ şi socializator pe care îl cunoaşte copilul şi a cărui influenţă îi marchează esenţial dezvoltarea ca individ. Legătura copilului cu familia este, din această cauză, extrem de puternică şi- din multe puncte de vedere- de neînlocuit.
Considerată în substanţialitatea efectelor pe care le produce, familia îndeplineşte importante funcţiuni în procesul general al 27, fapt ce se reflectă asupra dezvoltării sale:
•creează o dependenţă absolută a copilului de membrii micro-grupului familial: din punct de vedere fizic, psihic, material.
•datorită profunzimii relaţiilor de tip afectiv, impactul emoţional pe care îl exercită este maxim;
•familia oferă primele modele comportamentale, creează primele obişnuinţe şi deprinderi (nu întotdeauna bine conştientizate şi nici întotdeauna pozitive în conţinut);
•familia creează o anumită matrice existenţială, un stil comportamental care se imprimă asupra întregii evoluţii a individului şi care va genera, de asemenea, rezistenţă la schimbările ulterioare care se impun;
•influenţa educativă pe care o exercită familia este implicită, face parte integrantă din viaţă.
Mediul preşcolar îi oferă copilului un prim mediu socializator de tip organizaţional, care îşi relevă o parte dintre caracteristicile şi particularităţile lui ca mediu instituţionalizat:
•introduce în relaţiile copilului cu adultul o anumită distanţă socială;
•oferă copilului un cadru social bazat pe o normativitate elementară constând în anumite reguli de convieţuire cu ceilalţi;
•creează copilului posibilitatea de a se compara cu covârstnicii pentru a-şi întări în felul acesta sentimentul conştiinţei de sine, percepţia de sine, imaginea de sine;
•îl familiarizează pe copil cu micro-grupul social în cadrul căruia învaţă să devină partener, să joace unele roluri sociale;
•îl obişnuieşte pe copil cu: programul orar, programul de viaţă, cu schimbarea mediului de existenţă;
Mediul şcolar face mult mai explicite caracteristicile mediului organizaţional pe care mediul preşcolar abia le poate pune în evidenţă. În acest context se instituie o gamă nouă de relaţii interpersonale în cadrul cărora copilul experimentează:
•un nou mod de viaţă: mult mai riguros şi mai programatic;
•reguli mult mai ferme de convieţuire cu ceilalţi (reglementate prin normele disciplinei şcolare);
•anumite roluri sociale şi responsabilităţi ce-i revin în conformitate cu noul statut;
•modelarea comportamentului propriu în funcţie de cerinţele şi aşteptările educatorului şcolar, în virtutea diferenţelor de statut şi rol pe care acum le înţelege mai bine;
•asumarea unor sarcini de învăţare în funcţie de criteriile evaluative pe care le instituie şi le impune şcoala;
•efectul stimulativ pe care îl exercită grupul în dobândirea performanţelor datorită modului în care sunt „împărţite” sancţiunile şi recompensele.
•creşterea autonomiei acţionale ca urmare a asumării personale a unor sarcini şi iniţiative legate de integrarea sa în mediul şcolar. (fragment)

Reclame