Studiu de specialitate – Surse ale comicului în opera ”Amintiri din copilărie”


Autor: prof. Bondrescu Ștefania
Școala Gimnazială Leotești, sat Leotești, jud. Olt

În contextul în care se discută despre comicul lui Ion Creangă, opera unitară a acestuia devine scena pe care se joacă multiple variante ale comicului: comicul burlesc (stârnit de imitarea personajelor sau a faptelor acestora), comicul tragic, comicul umoristic (dovedit prin simpatie, acceptare, compasiune pentru anumite defecte umane), comic sarcastic (față de situații sau personaje, împrejurări, fapte), comicul grotesc (prin care sunt prezentate urâțenia fizică și morală, accentuându-se trăsăturile negative).
În ”Amintiri din copilărie” cea mai mare atracție o reprezintă comicul și râsul stârnit, voia bună. Plăcerea de a glumi a autorului transpune cititorul într-o altă lume, o lume fără vârstă, mitică. Zoe Dumitrescu Bușulenga remarca ,,De la un capăt la altul, opera lui Ion Creangă este un hohot de râs … este râsul tonic al țăranului cu concepție optimistă de viață”.
Crearea bunei dispoziții are rolul de a pune într-o altă dimensiune faptele reale prezentate. Mijloacele prin care este realizat comicul sunt foarte variate.
Exprimarea poznașă devine element de autoironie ,,Ia, am fost și eu în lumea asta … o bucată de humă însuflețită din Humulești, care nici frumos până la douăzeci de ani, nici cuminte până la treizeci și nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut. Dar și așa sărac ca în anul acesta, ca în anul trecut și ca de când sunt, niciodată n-am fost”.
Comicul de limbaj este stârnit prin folosirea unor regionalisme (păpușoi, a găbui), a diminutivelor cu rol augmentativ (,,trebușoara asta”- pentru distrugerea culturii de cânepă din grădina mătușii Marioara, ,,clăcușoara” pentru bătaia primită de la Pavel Ciubotarul).
Expresiile onomatopeice (,,pupăza zbrr!”), interjecții (și eu haț! de sumanul moșneagului”), verbe imitative (,,încep a horăi”), paleta vastă de proverbe și zicători (Vorba ceea: un nebun aruncă o piatră în baltă și zece cuminți n-o pot scoate”, ,,Vă croiesc de vă merg peticile”, ,,benghi boghet”, ,,pughibale spurcate”, ,,Dacă-i copil să se joace, dacă-i cal să tragă și dacă-i popă să cetească”, ,,La plăcinte înainte, la război înapoi”, ,,Voinic tânăr, cal bătrân/ greu se-ngăduie la drum”) stârnesc râsul molipsitor.
Creangă este un artist al cuvintelor surprinzătoare, inventate prin diverse procedee : ,,furluase” (a fura+ a lua), boala lui Nică este ,,o cinstită de holeră”, Moș Chiorpec i se adresează lui Nică folosind cuvântul ,,nepurcele (ne-prescurtarea de la nepot + purcel”) și al realizării unor rime inedite (,,pielea rea și răpănoasă/ori o bate, ori o lasă”).
Portretele ironice pe care le creează Creangă sunt de neegalat. Fata Irinucăi ,,era balcâză și lălâie de-ți era frică să înnoptezi cu dânsa în casă”. Moș Vasile era un ,,cărpănos și-un pui de zgârie-brânză”. Alte personaje sunt ironizate prin porecle: Torcălău, Ciucalău, preotul Buligă, Trăsnea. Autopersiflarea, prin care se autocaracterizează folosind comparații contradictorii este la loc de cinste: ,,la școală se adunaseră băieți doriți de învățătură printre care eram și eu, cel mai bun la hârjoană și slăvit de leneș”. (fragment)

Anunțuri