Obiceiuri tradiționale de iarnă


Autor: prof. Marin Maria
Liceul Tehnologic Tismana, jud. Gorj

Crăciunul copiilor
În data de 6 decembrie este Sf. Nicolae – protector al copiilor, dar şi al tâlharilor, al corăbierilor şi al oştenilor. El este primul moş darnic sau justiţiar, care le face cadouri copiilor odată cu venirea iernii; de aici vine şi o altă denumire a zilei de 6 decembrie. O vorbă populară spune: „Când îşi scutură Sf. Neculai barba lui cea albă, ninge negreşit”.
De Sf. Nicolae ne rugăm să fim păziţi de boli şi mai ales de lovituri. Şi în această zi se pun crenguţe de pomi fructiferi în apă, pentru a înflori până la Anul Nou, lăudând rodul livezilor. De Sf. Nicolae, acesta bucurându-se de un statut deosebit în panteonul popular, e firesc ca sărbătoarea lui să fie una complexă, a cărei sacralitate se prelungeşte până în 7 decembrie, când se serbează Ciuda lui Sf. Neculai, zi în care nu se lucrează, se fac praznice pentru cei morţi de moarte năprasnică, înecaţi, mâncaţi de lupi, precum şi pentru cei pierduţi fără urmă prin lume.
În aceeaşi zi este Sf. Filofteia, sărbătoare aşteptată de fete, care se roagă să fie ajutate în căsătorie şi lăuzie, dar şi de gospodari, care doresc binele vitelor din bătătură.
Moş Ajun
Înainte de Ajun, în 20 decembrie este ziua Ignatului, apoi urmează sărbătoarea Ajunului, în 24 decembrie, patronată de Moş Ajun, stăpânul timpului şi deţinătorul puterii anului ce vine. Superstiţia spune că la miezul nopţii dinspre Crăciun, apa se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc.
La fel, în Ajun, li se dă copiilor să mănânce bostan, pentru a fi graşi peste an. Se spune că e bine să mănânci peşte în Ajun, ca să nu te scuture frigurile peste an. În Ajunul Crăciunului, fetele posteau, pentru a-şi putea vedea ursitul; unele fete se feresc să bea apă toată ziua, iar seara îşi fac o turtiţă – jumătate sare, jumătate făină şi o mănâncă; se crede că e posibil ca viitorii lor miri să li se arate în vis, spre a le da să bea apă.
În Ajun, nu se dă nimic cu împrumut. Superstiţia spune că cei care cer vor să aibă noroc la furtişaguri şi se crede că cel ce dă îşi dă norocul din casă. În această zi se fac pregătirile pentru Crăciun, ziua Naşterii Mântuitorului, una dintre cele mai mari sărbători creştine, prăznuită cu mare solemnitate.
Colindul pițărăilor sau pițărăii
Se desfășoară în ajun de Crăciun, dimineața, când copiii pornesc din poartă în poartă pentru a primi colaci sau pițărăi,cum se mai spune.
În unele zone tinerii pornesc prin sat, purtând un steag împodobit care amintește de steagul dacilor.
În zona Olteniei foarte multe tradiţii de Crăciun sunt strâns legate de ritualuri de purificare şi de aflare a ursitului de către fetele nemăritate. În Ajun are loc scormonitul în foc: toţi membrii familiei, indiferent de vârstă, dau cu joarda în foc şi spun câteva versuri ce au menirea să protejeze gospodăria de boli şi să aducă un an nou bogat şi roditor.
În fiecare gospodărie sunt pregătite „colinzile” – beţe de alun curăţate de coajă; acestea sunt mai apoi trecute prin fum de pin. Femeia pregăteşte atâtea lumânări câte „colinzi” sunt şi găteşte un număr egal de colaci. Femeia bătrână din casă ia o „colindă”, o lumânare, un colac, nuci, mere, zahăr şi bomboane şi dă de pomană unui membru al familiei, rostind numele unui mort. Apoi toată familia ia cina, iar cei mici pleacă la colindat.
Colindătorii sunt conduşi de un vătav sau vătrai; el intră primul în gospodăria omului şi el are rolul de a scormoni în foc; vătraiul primeşte de la gazdă o cotovaică – coajă de dovleac, cu seminţe de in, cânepă, porumb, grâu şi dovleac, pe care vătavul le aruncă în toate colţurile gospodăriei pentru ca anul ce vine să fie bogat şi roditor. Colindătorii primesc apoi covrigi, mere, pere, boabe fierte, colivă, ţuică fiartă şi vin.
În noaptea de Anul Nou, fetele nemăritate, legate la ochi, leagă o panglică pe al zecelea par din gard; a doua zi merg să vadă cum arată parul: dacă acesta e înalt şi drept atunci viitorul lor soţ frumos; dacă parul este scorojit atunci bărbatul va fi urât; iar dacă parul este noduros atunci bărbatul va fi bogat.
Un simbol mult prea cunoscut este bradul de Crăciun. Acesta există într-o sumedenie de tradiţii de Crăciun, cu mult înainte de era creştină; bradul este cel mai important arbore din obiceiurile româneşti. Bradul este prezent la cele mai importante evenimente din viaţa unui om: botezul, căsătoria şi înmormântarea; bradul se consideră că aduce noroc, viaţă lungă, prosperitate şi fertilitate, motiv pentru care oamenii își împodobesc casa cu crengi de brad. În ziua de azi, toată lumea abia aşteaptă să împodobească bradul; acest obicei are loc în Ajunul Crăciunului sau în noaptea de Crăciun, când Moş Crăciun aduce pe lângă cadouri şi bradul frumos împodobit cu globuri şi beteală.

va fi

Anunțuri