Studiu de caz – Stimularea performanţelor la elevii dotaţi


Autor: prof. Delia Croitoru
Școala Gimnazială ”Dimitrie Grecescu”, Drobeta Turnu Severin, Mehedinți

REZUMAT
Una dintre cerinţele învăţământului este formarea la elevi a deprinderilor de studiu individual, a capacităţii de a gândi creator.Această cerinţă se realizează într-un mod deosebit la elevi dotaţi, prin faptul că ei sunt speciali prin modul lor de gândire complexă şi dinamică.
Educaţia lor se realizează diferenţiat, printr-o alternativă educaţională orientată către principii de dotare intelectuală. Ei au abilităţi speciale în raport cu alţi elevi din generaţia lor, asigurând obţinerea unor performanţe şcolare ridicate .
CUVINTE CHEIE: evaluare criterială, metode non-experimentale, probe investigative.
IPOTEZA CERCETĂRII
Ipoteza propusă ca să verific în plan practic dacă va creşte performanţa elevilor la concursuri, atunci când li se vor trasa sarcini diferenţiate la inspectiile de specialitate.

OBIECTIVELE CERCETĂRII:
-stabilirea performanţei şcolare individuale;
– urmărirea progresului, avansării lor pe linia activităţii independente şi diferenţiate;
-perfecţionarea succesului şcolar.
METODOLOGIA CERCETĂRII
Cercetarea pedagogică fiind de tip practico-aplicativ este menită să îmbunătăţească activitatea elevilor cuprinzând metode non-experimentale şi metode acţionale sau de intervenţie.
Metode non-experimentale: teste, metoda de analiză, chestionare, interviul.
Metode acţionale sau de intervenţie:
-variabila independentă propusă de programă;
-variabila dependentă prin care s-au controlat performanţele elevilor pe parcursul experimentului.
În urma obţinerii datelor concrete pe baza testelor am introdus evaluarea formativă prin care s-a urmărit introducerea şi consolidarea unor noi situaţii de învăţare, s-au diagnostizat lacunele şi s-a evidenţiat progresul fiecărui elev în parte (fără notare). La probele investigative s-a urmărit în mod special capacitatea de a raţiona corect deosebind detaliile importante de celelalte, flexibilitatea gândirii de a aborda o problemă pe mai multe căi, capacitatea de generalizare, imaginaţia spaţială cât şi formarea unor tehnici de lucru în grup. În cadrul grupului s-a folosit evaluarea normativă pentru a stabili în ce măsură vor realiza sarcina stabilită comparativ unul faţă de altul, iar prin evaluarea criterială s-a urmărit performanţa elevului în funcţie de gradul de realizare a cerinţelor la concursuri.
În ideea urmăririi obiectivelor propuse şi a verificării ipotezei formulate, selecţionarea elevilor s-a realizat prin evaluarea nivelului de cunoştinţe la limba franceza şi a abilităţilor cu ajutorul testelor, ca testul de interes, testul de creativitate, testul de aspiraţii.
Grupul astfel organizat era omogen în ceea ce priveşte intelectualitatea elevilor, participând 9 elevi de aceeaşi vârstă, din clasa a X-a A, iar familiile acestora au oferit condiţii favorabile desfăşurării activităţilor. Experimentul s-a realizat prin urmărirea rezultatelor elevilor aceluiaşi eşantion.
CONCLUZII:
Stimularea talentelor poate fi realizată numai printr-o muncă susţinută, planificată, organizată astfel ca elevii să aibă şansa de a asimila şi de a înţelege informaţiile într-un ritm mai rapid, să fie originali în rezolvarea de probleme şi capabili să genereze posibilităţi înrudite.
Perseverenţa lor poate fi stimulată prin studiul individual, fără să fie impus de profesor, prin urmare ei descoperă plăcerea şi interesul în acest domeniu acordând un timp mai îndelungat aprofundării studiului.
În această perioadă se formează unele premise pentru dezvoltarea ulterioară a creativităţii, iar obţinerea unor performanţe deosebite este legată de potenţialul cognitiv al fiecărui elev. Ipoteza de cercetare s-a verificat prin teste elaborate la nivel naţional în cadrul evaluării la limba franceză şi încredere în forţele proprii, găsind şansa de a progresa pe mai departe.
Referințe bibliografice:
1. Ausubel D., Robinson F. (1981). Învăţarea în şcoală. O introducere în psihologia pedagogică. Bucureşti: EDP.
2. Bîrzea C. (1995). Arta şi ştiinţa educaţiei. Bucureşti: EDP.
3. Cerghit I. (2002). Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi strategii. Bucureşti: Editura Aramis.

Anunțuri