Însuşirea cititului şi a scrisului – condiţie esenţială a învăţării eficiente


Autor: prof. înv. primar Ghenea Simona
Colegiul Naţional ”Elena Cuza”, Craiova

MOTO: „Te laşi de carte o săptămână, ea se lasă de tine o lună. Te laşi de carte o lună-două, ea se lasă de tine un an, te laşi un an-doi, te-ai lăsat de ea pentru totdeauna.” (Dimitrie Gusti)

1. Învăţarea în concordanţă cu cerinţele şi condiţiile vieţii sociale
Continuitatea în munca intelectuală o putem considera o lege de aur a studiului individual, o muncă plină de efort, cu atât mai importantă cu cât noi, oamenii, căutăm să evităm eforturile prea mari.
Pentru formarea unui om care să se profesionalizeze rapid în anumite direcţii se impune o nouă viziune asupra sarcinilor care revin şcolii şi implicit dascălilor ei.
În această etapă creşte rolul şi importanţa învăţământului primar pentru evoluţia tineretului.

Sunt prioritare strategiile centrate pe asimilarea competenţelor cheie, cele care deschid calea spre dobândirea viitoare a valorilor esenţiale ale culturii, pe stilul activităţii intelectuale, pe atitudini şi capacităţi psihice fundamentale. Nu este suficient ca elevul „să ştie”, ci trebuie abilitat „să ştie să înveţe”, să se poată folosi în situaţii noi de cunoştinţele dobândite, să facă legături logice şi transferuri. Sporeşte astfel rolul învăţătorului, care trebuie să declanşeze, să dirijeze procesul învăţării, să creeze situaţii noi şi sarcini de învăţare, să selecteze şi să utilizeze deliberat şi creator strategiile şi mijloacele didactice care să conducă spre o învăţare eficientă.
2. Necesitatea învăţării eficiente
Predarea nu constituie un scop în sine. Vehicularea informaţiilor comunicate de învăţător sau descoperite, nu are ca finalitate depozitarea lor în memorie, ci modificări de natură formativă ce urmează a se produce în personalitatea copiilor, achiziţii cognitive, afective, trăiri şi experienţe ce pot fi utilizate în următoarele etape ale învăţării, în practică sau în viaţă. De altfel, studiile de specialitate susţin că elevii au statut de receptori, ascultători într-un procent situat sub 57 %, iar ascultarea însoţită de înţelegere presupune ca elevii să fie învăţaţi să se concentreze, să fie deprinşi să se detaşeze de propriul eu, intrând în rezonanţă cu cel care vorbeşte.
Ştim cu toţii că aceste deprinderi se formează în timp şi nu putem vorbi de finalizarea lor în clasele primare. Prin urmare, se impune abordarea metodelor activ-participative care dau elevului libertate de exprimare şi acţiune, îl stimulează şi-l încurajează să caute singur cunoştinţele, să se implice, să dovedească responsabilitate în argumentarea afirmaţiilor.
3. Modalităţi de învăţare eficientă a citit-scrisului în ciclul primar
„Învăţarea nu are scopul doar de a ne conduce undeva, ea trebuie să ne permită să continuăm mai uşor în etapa următoare.” (J. S. Bruner).
La finalul ciclului primar, elevii trebuie să aibă deprinderi de scriere şi exprimare formate şi stabilizate, dacă ţinem seama că principalul scop al studiului limbii şi literaturii române în şcoala generală este acela al formării obişnuinţelor de exprimare corectă, clară şi nuanţată, în scris dar şi oral. (fragment)

Anunțuri