Ce înseamnă să fii un bun dascăl…


Autor: prof. înv. primar Cîrstoi Livia
Școala Gimnazială ”G. E. Palade”, Buzău

„Gândește-te că lecția este un spectacol ce trebuie pregătit. Tu oprește-ți rolul secundar, dar interpretează-l astfel încât să poată fi răsplătit cu un Oscar.”
Se spune că „un dascăl bun echivalează cu un noroc în viață.” Învățarea școlară pune bazele învățării pe durata întregii vieți.
Rolul cadrului didactic este de a crea un climat școlar pozitiv, o relație de tip democratic, în care nota caracteristică o constituie cooperarea și pateneriatul între cele două componente ale actului educațional.
Comportamentul profesorului ar trebui să se caracterizeze prin tendința de a se integra în climatul clasei, de a se identifica cu viața și activitatea elevilor, de a se proiecta pe sine în rolul elevilor, de a se identifica cu ei și de a răspunde la solicitările acestora.
Caracteristica esențială a relației de tip profesor – elev este colaborarea dintre participanții la instruire. Relațiile democratice sunt și multidirecționale, adică de conlucrare și de sprijinire a autoactivității, de influențare și cooperare. Într-un autentic act educativ, educatorul și educatul formează un cuplu didactic interdependent de modelare și automodelare reciprocă, ce parcurge diverse etape ierarhice într-o continuă spirală ascendentă.
A educa înseamnă a adapta copilul la mediul social adult ținând seama de natura sa proprie, de posibilitățile individuale de asimilare, înseamnă a face apel la mijloacele, metodele și procedeele care corespund trebuințelor, interesului personal al copilului. Adevărata educație concepe copilul ca pe o entitate vitală, ca pe o valoare în sine, nu ca pe un mecanism inert, declanșat de un sistem extern. A educa înseamnă a forma un copil până ce ajunge om. Primind sprijinul educatorului, copilul este în stare să adauge ceva nou la tipul uman obișnit.

Interacțiunea sferelor de dezvoltare a copilului și câteva procese care îi permit să cunoască realitatea se axează pe trei direcții:
copilul va deveni capabil să se cunoască pe sine (dezvoltarea percepțiilor, sentimentelor, a gândirii, adaptarea la propriile nevoi);
să intre în relații cu alții (cu alți copii), să cunoască realitățile sociale și culturale;
să intre în relații cu mediul înconjurător (să se apropie de informații semnificative, să se intereseze de tot din jur, să protejeze natura).
Societatea actuală, societate a competiției și a competenței, are nevoie de oameni care să se remarce prin ceea ce știu și ce pot face, oameni care și-au verificat înclinațiile și, prin exercițiu sistematic, le-au transformat în aptitudini și calități.
Pentru ca aceste însușiri să se poată dezvolta, este necesar un sistem de instruire activă care să-i pună pe elevi în situația de a dobândi cunoștințe prin îmbinarea unor sinteze cu caracter interdisciplinar, prin căutarea unor soluții originale și eficiente pentru o varietate de probleme ce se ivesc în viața socială aflată în continuă schimbare. (fragment)

Anunțuri