Utilizarea jocului didactic în predarea istoriei la clasa a IV-a


Autor: prof. înv. primar Gabriela Florea
Școala Gimnazială „Dr. Aurel Vlad” Orăștie

Ca obiect de învăţământ de sine stătător, istoria se studiază începând cu clasa a IV-a a învăţământului primar, precedată fiind de lecţiile de citire cu conţinut istoric.
Obiectivele generale ale acestui curs de istorie nu se rezumă la simpla achiziţionare a unor cunoştinţe referitoare la evenimentele majore din viaţa poporului român și a altor popoare ale lumii, ci vizează deopotrivă formarea unor elemente de gândire istorică (prin analiza fenomenului istoric) şi construirea premiselor unei educaţii moral-civice (aprecierea binelui, frumosului din creaţia naţională şi spirituală a poporului nostru).
Domeniul în care atitudinea creatoare a învăţătorului este cel mai mult solicitată în vederea valorificării resurselor lecţiei de istorie este, desigur, cel al metodelor. În acest sens, fără a neglija potenţialul formativ oferit de metodele expozitive, consider că problematizarea, modelarea, învăţarea prin descoperire trebuie să-şi facă loc cu mult mai mult curaj. Cum? Prin jocuri didactice.
La începutul studierii acestui obiect trebuie să explicăm elevilor ce vom învăţa pe parcursul anului şi de ce, de unde se cunosc toate datele din manualul de istorie, cine se ocupă de studiul istoriei şi altele.
Mai uşor va înţelege copilul munca arheologilor şi istoricilor care refac trecutul perioadă cu perioadă, care cercetează şi stabilesc adevărul faptelor trecutului, dacă vom da elevilor să refacă bucată cu bucată câteva tablouri deteriorate intenţionat.
La sfârşitul acestei activităţi elevul va descoperi „un adevăr istoric”. Tot muncă de descoperire va face elevul dacă-i vom da un grup de litere, care, prin anagramare, reprezintă numele unui oraş, personaj istoric, etc.
Istoria este una din disciplinele care se pretează cel mai greu la predarea accesibilă copiilor. Ea îi obligă pe aceştia să se transpună, fără încetare, în condiţii sociale, materiale şi morale, cu totul diferite de acelea în care trăiesc ei.
Înainte de 10 ani copilul nu poate să realizeze lucrul acesta: abia la această vârstă începe să conceapă depărtarea în timp, distingând ceea ce este recent de ceea ce nu este. Copilul a trăit destul de mult pentru a-şi da seama, nemijlocit, de fuga anilor.
Noţiunea de durată este o noţiune bazată pe legătura dintre cauză şi efect pe care şi-o însuşeşte cu multă greutate atâta vreme cât capacităţile sale nu au atins gradul de maturitate necesar.
Se impune, deci, să-l ajutăm pe elev să-şi îmbunătăţească noţiunile referitoare la timp: se cere elevilor să-şi noteze ziua următoare tot ceea ce au de făcut în fiecare oră.
Metoda cea mai bună, pentru ca elevii să-şi dea seama cum decurge timpul, este jocul „Astăzi devine ieri”, joc ce ar trebui practicat începând cu clasa a III-a, dacă nu de la începutul ei, cel puţin din semestrul al II-lea, când la matematică se studiază unităţile de măsură a timpului (fragment)

Anunțuri