Influenţa romglezei asupra limbii române


Autor: prof. Daniela Gioabă
Liceul Teoretic ”Alexandru Marghiloman”, Buzău

Ne propunem în articolul de faţă să tratăm acest subiect de strictă actualitate din domeniul vocabularului românesc, și anume, avalanşa de împrumuturi din engleza ce au invadat limba noastră, mai ales în ultimele decenii.
Doi dintre lingviştii de la Institutul de lingvistică al Academiei Române, Alexandru Nicolae şi Adina Dragomirescu în volumul „101 greşeli de lexic şi de semantic: cuvinte și sensuri în mișcare”, în capitolul „Romgleza noastră cea de toate zilele” semnalează că trăsătura cea mai vizibilă a lexicului limbii române de azi este influenţa englezei:
„Nu e vorba de un fenomen negativ în sine. Îmbogăţirea lexicului se face atât prin cuvinte noi (împrumutate, derivate cu prefixe şi sufixe, compuse, trunchiate ori a căror structură o copiază pe cea a unor cuvinte sau expresii străine), cât şi prin transformările semantice ale unor cuvinte deja existente în limbă (lărgiri şi restrângeri de sens, înnobilări şi degradări, copierea semantismului cuvintelor corespunzătoare din alte limbi). Toate acestea sunt mecanisme normale în evoluţia oricărei limbi, care însă poate trece cu uşurinţă în domeniul greşelilor de limbă, dacă nu respectă regulile, dacă nu sunt sistematice, ci individuale, dacă nu se potrivesc registrului stilistic în care apar”.
Esenţa limbii este aceea de a se reînnoi în permanenţă. Împrumutul din alte limbi reprezintă un aspect al creativităţii lingvistice prin care limba se schimbă, îmbogăţindu-se neîncetat pentru a corespunde unor realităţi în permanenţă noi. Adoptarea în vorbire a acestor termeni corespunde unor necesităţi de expresie atât culturale, cât şi sociale (apariţia unor realităţi extralingvistice noi, determinată de fapte ce ţin de progresul umanităţii), cât şi funcţionale (necesitatea existenţei în limbă a unor termeni care să desemneze aceste realităţi noi din viaţa oamenilor).
Cu toate acestea existenţa barbarismelor depăşesc limitele împrumuturilor fireşti şi utile.
De exemplu, „face sens” – este unul dintre calcurile cele mai urâte pe care le întâlnim în „romgleză”. În limba română avem expresia foarte potrivită „a avea sens”, care înseamnă exact acelaşi lucru cu „make sense” din engleză. Traducerea mot-à-mot nu este decât expresia comodităţii nejustificate a vorbitorilor, a lipsei elementare de respect faţă de limbă.
Așadar, „Ce spune Laura are sens” (corect), în timp ce „Ce spune Laura face sens” (greşit). E tot mai des şi mai agresiv folosită expresia „a-şi lua un moment” din englezescul „to take a moment”, în locul expresiei fireşti „a-şi lua un răgaz” sau „a-şi lua o clipă de răgaz”. Trebuie evitată exprimarea: „Mi-am luat un moment înainte de-a da răspunsul final” (greşit) şi optat pentru varianta corectă „Mi-am luat un răgaz înainte de-a da răspunsul final”. (fragment)

Anunțuri