Ce îi trebuie copilului pentru a creşte fericit


Autor: prof. Nicoleta Țone
Școala Gimnazială Nr. 24, București

Orice copil are nevoie de familie. Exercitarea de către părinţi a rolurilor de mamă şi de tată este esenţială pentru dezvoltarea copilului însă nu este vorba de o influenţă exercitată separat, ci de o unitate, aceea a cuplului parental.
Copilul simte relaţiile dintre părinţi. O familie fericită asigură dezvoltarea normală a copilului.O relatie sănătoasă intre părinte şi copil se dezvoltă într-o afecţiune autentică între soţ şi soţie, legătura dintre aceştia constituind un suport emoţional pentru nevoile copilului.
Copilul percepe relaţiile conflictuale dintre părinţi, iar tulburările din interiorul cuplului vor genera tulburări ale copilului. S-a constatat că o mare parte din copiii cu tulburări caracteriale şi de comportament, au fie părinţii despărţiţi, unul din părinti fiind absent fizic, fie asistăm la o absenţă psihologică a unuia dintre părinţi, cel mai adesea tatăl. În cazul copiilor cu un comportament agresiv s-a constatat prezenţa unor relaţii familiale marcate de violenţă şi agresivitate.
Absenţa unui model parental care să reprezinte autoritate, protecţie şi afectivitate are consecinţe serioase asupra formării copilului. Lipsa modelelor familile are consecinţe negative asupra maturizării emoţional- afective, intelectuală a copiilor, în integrarea lor socială.
Părinţii trebuie să înţelegă rolul pe care îl au în dezvoltarea afectivă a copilului. Copilul trebuie să se simtă în siguranţă, protejat şi iubit.
Asigurându-i permanent protecţia faţă de ameninţările exterioare şi satisfăcându-i nevoile elementare, părinţii vor sădi sentimentul de securitate, care pentru copil, se întemeiază pe sentimemtul de a fi acceptat asa cum este de către părinţi.
A se simti acceptat înseamnă a se simţi iubit, iar pentru copil dragostea nu e un sentiment abstract –ea trebuie să fie simţită, exprimată într-un limbaj al cuvintelor, gesturilor, sentimentelor.
Capacitarea de autoapreciere, valoarea pe care copilul şi-o atribuie este în functie de valoarea dată de părinţi.
Atitudinea părinţilor îi formează pe copii, prin felul în care îşi exprimă aprobarea sau dezaprobarea părintele îl învaţă pe copil despre valorile sale. Capacitatea de a influenţa ce anume vor iubi şi vor preţui copii în propia persoană îşi va pune amprenta în mod fundamental asupra dezvoltării identităţii lor.
În fiecare familie sunt o serie de reguli, convenţii ce asigură viaţa în comun. existenţa acestor reguli familiale îi ajută să înţeleagă ce se aşteaptă de la ei, să distingă binele de rău. Copiilor le va fi mai uşor să obţină aprobarea părinţilor, dacă aşteptările sunt realiste, dacă există fermitate, dar şi flexibilitate şi se creează impreună cu ei un cadru familial în care aportul lor este respectat si apreciat.
Dacă atenţia primită este iubitoare şi consecventă încrederea vine de la sine. Sentimentul de siguranţă, încrederea în ei înşişi le va permite să-şi asume riscuri, să facă faţă responsabilităţilor, să creadă în propriile forţe.
De la vârste fragede, copiii trebuie să înveţe din experienţe: să exploreze, să se expeime, să se joace, să creeze. Acest tip de învăţare se realizează într-un mediu sigur, în care copilul se simte liber, într-un mediu în care să nu-i fie teamă că este criticat şi mustrat. (fragment)

Anunțuri