Studiu de specialitate – Trăiască România “Dodoloaţă”!


Autor: prof. Vieru Daniela
Şcoala Gimnazială Bălăneşti, jud. Gorj

De la 1 Decembrue 1918, ziua in care s-a vestit prin hotărârea “Marii Adunări Naţionale de la Alba-Iulia”, unirea tuturor românilor sub sceptrul Regelui Ferdinand I şi pâna azi, cetatenii României avut prilejul sa omagieze aceasta zi.
Unirea de la 1918 nu trebuie privită ca un dar coborât asupra neamului românesc ci ca o urmare firească a unei pregătiri istorice de sute de ani, în cursul cărora acest popor de eroi a izbutit să-si apere cu uimitoare stăruinţă ”sărăcia şi nevoile şi neamul” (M.Eminescu – Scrisoarea III).
Statul român întregit, trebuie preţuit ca unul dintre cele mai statornice, având temeiuri adânci în firea poporului român şi în trăinicia lui nepilduită, fară de care ar fi şubrede şi nesigure toate celelalte temeiuri.
Bucovina s-a unit cu România la 28 Noiembrie 1918. Congresul General al Bucovinei s-a întrunit în sala sinodală a Palatului Mitropolitan din Cernăuţi la 15-28 noiembrie şi “întrupând suprema putere legiuitoare”, în numele suveranităţii naţionale a hotărât “Unire necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile hotare până la Cermuş, Colaciu şi Nistru cu regatul României”.
Desfacerea Basarabiei din cătuşele Ţariste spre a organiza mai întâi Republica Democrată Moldovenească, apoi ca republică neatârnată, după care a urmat hotărârea de la 27martie (9 aprilie) 1918 prin care Sfatul Ţării din Chişinău “în puterea dreptului de neam”, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, a declarat că Basarabia se uneşte pentru totdeauna ”cu mama sa România”.Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, întrunită la Alba-Iulia în data de 1 Decembrie 1918 a decretat “unirea acestor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România”. Punctul de căpetenie al Adunării la Alba-Iulia a fost cuvântarea măiastră a lui Vasile Goldiş, care a înfăţişat temeiurile istorice şi politice ale acestei hotărâri epocale.
La 14 decembrie a fost înaintată hotărârea de la Alba-Iulia regelui Ferdinand, care rostea cu mulţumire deplină urmatoarele cuvinte: ”În frumoasa cuvântare d-l Goldiş a spus astăzi că unirea tuturor românilor era o necesitate istorică. Această necesitate a fost înţeleasă de toţi oamenii cu inima patriotică de dincoace şi de dincolo de Carpaţi, de la Nistru până la Tisa”.
Unirea românilor a fost dorinţa de secole a românilor care s-a împlinit în anul 1918. Anul 1918 se încheie aşadar cu mari succese naţionale. Înfaptuită pe câmpurile de luptă ale Primului Război Mondial 1914-1918 şi sancţionată de marile adunări populare de la Chişinău, Cernăuţi şi Alba-Iulia, Marea Unire a fost recunoscută, după o dură batălie diplomatică, de tratatele de pace de la Saint – Germain – septembrie 1919, Neuilly sur Seine – noiembrie 1919 şi Trianon – iunie 1920, încheiate cu Austria, Bulgaria şi Ungaria.
Delegaţia ţării noastre era compusă din primul ministru, Ion C. Brătianu, şeful delegaţiei N. Mişu, ambasador la Londra, locţiitor al şefului delegaţiei, Al.Vaida-Voevod şi alţi oameni politici româneşti.
Pe 1 februarie 1919 Ion C.Brătianu, cere în cuvântarea rostită la Paris, ca acest for să recunoască România în hotarele ei: Nistru de la vărsare până la graniţa cu Galiţia şi Bucovina, în continuare o linie care atinge Prutul la confluenţa cu Ceremuşul urmând graniţa dintre Galiţia şi Ungaria până la punctul Stog,cota 1655, apoi linia de separare apelor Tisei şi Viso până la satul Trebuza, în amonte de confluenţa celor două râuri, talvegul Tisei până la 4 km în naval de confluenţa cu Someşul.
Linia va continua în direcţia sud-sud-vest într-un punct situate la 6 km est de Debreţin, de aici până la Criş, la 3 km de confluenţa Crişului Alb şi Crişului Repede, apoi spre Tisa până în dreptul localităţii Alga la nord de Şeghedin şi la est de localtăţile Oroshaza şi Bekessamson, cursul inferior al Tisei până la confluenţa cu Dunărea, cursul Dunării în aval de acest afluent, apoi linia fixată prin Tratatul de la Bucureşti din 1913 drept graniţă dintre România şi Bulgaria, până la Ekrene, la nord de Varna, pe litoralul Mării Negre, în sfârşit, pe litoralul de la acest din urmă punct până la vărsarea Nistrului.
Prin tratatele semnate în anii 1919-1920, toate exigenţele teritoriale ale României, exigenţe ce decurg din dreptul istoric şi etnic au fost înfăptuite.
La Catedrala Reîntregirii de la Alba-Iulia are loc solemnitatea încoronării regelui Ferdinand I şi a reginei Maria. Cu a cest prilej regale dă citire unei proclamaţii în care omagiază pe “cei cari au asigurat unitatea naţională şi care au proclamat-o într-un glas şi simţire de la Tisa până la Nistru şi până la mare”.
Un recesemânt din 1933 arată că populaţia României era de 18 052 896 locuitori, fiind la momentul respective a VIII-a ţară din Europa, iar suprafaţa era de de 295049 km, iar 71,9% din populaţie o reprezentau românii.
Bibliografie selectivă:
Petre Dan – Străuleşti, Atlas istoric ilustrat al României, Ed. Litera Internaţional, Buc. 2009, p.76-80

Anunțuri