Studiu de specialitate – Modalităţi psihocomportamentale specifice copiilor supradotați


Autor: prof. înv. preșc. Dimitriu Maria-Aura
Școala Gimnazială ,,George Enescu” Nr. 1 Năvodari
Grădinița PN Peninsula – structură

Desigur că inteligenţa ridicată specifică supradotaţilor antrenează în acelaşi timp şi celelalte paliere ale dezvoltării psihice, şi totodată, aceasta se constituie în mecanisme compensatorii ce vizează aspectele interacţiunii sociale, însă, cu toate acestea, supradotaţii sunt mai frecvent expuşi riscurilor de inadaptare socială şi şcolară, atât din cauza factorilor ce ţin de propriile personalităţi, cât şi din cauza presiunilor, venite din mediul extern, la care sunt supuşi.
Ceea ce reuşeşte să întregească imaginea referitoare la aspectele heterocronice ale dezvoltării psihice a supradotaţilor îl constituie faptul că elevii supradotaţi, după cum am văzut, reprezintă un grup aparte, care se diferenţiază prin caracteristicile de personalitate, stilul de învăţare, modul de interacţionare cu semenii etc. Aşadar, ca şi indivizii aflaţi de cealaltă parte a curbei lui Gauss (la polul opus), supradotaţii reprezintă, la rândul lor, obiectul psihopedagogiei speciale, deoarece prin natura şi ritmul evoluţiei atât de caracteristic, au cerinţe educative speciale. De altfel, în unele ţări, cum ar fi Spania sau S.U.A. , sintagma cerinţe educative speciale include în mod explicit şi categoria copiilor supradotaţi în legislaţia din domeniul învăţământului special integrat.
T. Bogdan (1981) este de părere că în lucrările lui Terman şi ale colaboratorilor săi există suficiente date experimentale care indică faptul că precocitatea intelectuală nu constituie în sine nici un fel de indicaţie a unei personalităţi antisociale, negative sau indezirabile. Istoric vorbind, s-a format o părere oarecum comună că majoritatea geniilor sunt de obicei nişte indivizi “ciudaţi” şi au un caracter instabil. Aceste păreri s-au format inductiv, pornindu-se de la câteva observaţii asupra unor cazuri unice sau mai puţin numeroase. Studiile menţionate arată foarte clar că orice analiză atentă, fie şi subiectivă, sau o evaluare a trăsăturilor caracteristice copiilor supradotaţi, demonstrează că aceşti copii au trăsături de personalitate superioare mediei altor copii de aceeaşi vârstă.
Într-un rezumat al mai multor studii despre creativitatea la copiii de şcoală elementară, Torrance a făcut unele consideraţii asupra adaptării personalităţii aşa cum se manifestă la copilul foarte creator, enunţând următoarele caracteristici: (T. Bogdan, 1981, p. 210):
1. Tendinţa de a-şi crea reputaţia că au idei neobişnuite sau caraghioase;
2. Munca lor este caracterizată de ideea de a “ieşi din cărări bătătorite”;
3. Sunt caracterizaţi prin umor şi simţ al divertismentului.
În studiile întreprinse de Terman şi colaboratorii săi s-a putut constata că indivizii depistaţi şi identificaţi ca fiind supradotaţi la o vârstă timpurie, tind să-şi menţină superioritatea şi mai târziu. Conform acestor studii se pot formula mai multe concluzii (T. Bogdan, 1981, p. 267 – 268): Copiii talentaţi în artă, tehnică şi cei înzestraţi cu deprinderi motorii, sau cei care demonstrează aptitudini creatoare neobişnuite sunt, de asemenea, în prezent studiaţi, dar adeseori ei sunt neglijaţi în programele educative. Condiţiile favorabile de acasă, şansele educative, starea bună a sănătăţii şi o ambianţă stimulativă constituie factori care favorizează dezvoltarea deplină a potenţialităţilor copilului; (fragment)

Anunțuri