Formarea reprezentărilor şi noţiunilor istorice la elevii din învăţământul primar


Autor: prof. înv primar Ciobanu Amalia-Dana
Liceul Teoretic ”Vasile Alecsandri” Săbăoani – Neamţ

„Nu este de tăgăduit că istoria este tot magistra viitorului: ea aprinde făclia sa la trecut pentru a lumina timpurile ce au să vină. Ea studiază îndreptările ce le au faptele din trecut şi cată să-şi dea seama despre drumul ce-l vor apuca în viitor.” – Lecţiunea de deschidere a cursului de Istoria Românilor la Universitatea de la Iaşi de către A.D. Xenopol
Ştiinţă umanistă prin excelenţă, având în centrul său omul şi activitatea lui transformatoare, istoria contribuie la formarea personalităţii umane prin însăşi conţinutul şi natura ei. Ea operează cu concepte, noţiuni, dar nu trebuie înţeleasă ca înşiruire de date, fapte, evenimente, ci ca explicaţie a trecutului, a evoluţiei societăţii omeneşti.
Caracterul finalist al educaţiei din perspectivă acţională determină sensul teleologic al acesteia. În orice moment, educaţia este dirijată şi orientată în funcţie de finalităţile pe care le urmăreşte şi care circumscriu modelul de personalitate pe care doreşte să-l formeze – o personalitate continuu adaptabilă, receptivă la nou şi capabilă de exprimare liberă după o deliberare corectă. Finalităţile actului educaţional se diferenţiază şi se integrează într-un tot unitar, pe baza cerinţelor sociale şi a descifrării mecanismului psihologic al învăţării umane.
Ca proces superior de cunoaştere umană, gândirea – în urma căreia are loc reflectarea generalizată, abstractizată şi nemijlocită a obiectelor, fenomenelor şi relaţiilor dintre ele – operează cu reprezentări, scheme, simboluri concrete şi reguli şi se exprimă prin operaţii: analiza, sinteza, abstractizarea, generalizarea, comparaţia şi concretizarea, ala căror produse se condensează în concepte, principii, legi.
Reprezentările reproduc percepţiile trăite şi sunt evocate prin intermediul spontan sau de efort al memoriei; sunt implicate în identificare şi orientare şi pot fi împărţite în cinci categorii, din care ultima, cea a simbolurilor, face trecerea de la procesele psihice directe, la cele foarte complexe, de cunoaştere. Dată fiind legătura cu concretul a şcolarului mic, în clasele primare se pun bazele formării noţiunilor de istorie prin lărgirea volumului de reprezentări care ilustrează conţinutul noţiunii respective. Reprezentările cuprind schematic elemente de generalizare, lămurind conţinutul noţiunilor.
Din punct de vedere psihologic, noţiunile sau conceptele sunt cele mai complexe unităţi ale gândirii şi înţelegerii; ele se exprimă prin cuvinte, formule, şi trecerea de la una la alta se realizează prin intermediul operaţiilor logice. „Un fel de molecule de cunoaştere”, conceptele reprezintă ceea ce este specific şi comun într-o categorie de evenimente sau fenomene şi realizează o largă sistematizare a cunoaşterii. (fragment)

Anunțuri