Studiu de specialitate – Cum procedăm pentru a comunica aşteptările înalte pe care le avem pentru toţi elevii noştri?


Autor: prof. înv. primar Kovacs Corina
Şcoala Primară nr 1 Chiraleu (Chişlaz), judeţul Bihor

Încrederea pe care o are profesorul în şansele elevilor de a avea succes la învăţătură influenţează modul în care interacţionează el cu elevii, lucru care, la rândul său, influenţează rezultatele acestora. Dacă profesorul consideră că elevii nu pot progresa, el tinde, fără să vrea, să se comporte în moduri care subminează, sau cel puţin facilitează, progresele elevilor săi. Aceasta este poate una dintre cele mai importante dinamici ascunse ale predării,deoarece ea este de obicei o activitate neconştientizată.
Primii doi paşi de urmat în această secţiune descriu măsurile pe care le pot lua profesorii pentru a aborda problema aşteptărilor la un nivel foarte general. Pasul nr. 3 se axează pe tonul afectiv, iar paşii nr 4 şi 5 se concentrează pe calitatea interacţiunilor.
Pasul numărul 1: Identificaţi ce niveluri de aşteptare aveţi pentru elevii dumneavoastră!
Unul din primele lucruri pe care le poate face profesorul pentru a rezolva problema aşteptărilor este conştientizarea faptului că el are expectanţe diferite pentru elevi. Este dificil, dacă nu chiar imposibil, ca o persoană să îţi modifice modul în care gândeşte despre elevi. Însă este foarte posibil să îşi modifice comportamentul faţă de elevi astfel încât toţi elevii, indiferent de nivelul de aşteptări pe care îl are profesorul pentru ei, să poată beneficia de acelaşi tip de comportament în ceea ce priveşte tonul afectiv şi calitatea interacţiunilor. Pentru a proceda astfel, profesorul poate scana mental elevii din clasă, îi poate identifica pe aceia pentru care are aşteptări mari, medii sau mici.
Pasul numărul 2: Identificaţi atitudinile diferite faţă de elevii nepromiţători!
Odată ce profesorul a identificat care sunt acei elevi pentru caare nu are aşteptări mari, este util să se gândească în ce mod îi tratează diferit pe acei elevi. În privinţa tonului afectiv, profesorul poate examina dacă îi tratează diferit pe elevii nepromiţători: dacă are mai puţin contact vizual cu aceştia, dacă le zâmbeşte mai puţin, dacă are mai puţin contact fizic şi păstrează o distanţă mai mare faţă de ei, dacă are un dialog mai puţin glumeţ sau relaxant cu ei. În ceea ce priveşte calitatea interacţiunilor, profesorul poate examina dacă îşi tratează elevii nepromiţători diferit: dacă îi solicită mai puţin la oră, dacă le pune întrebări mai uşoare, dacă nu încearcă să aprofundeze răspunsurile date de ei, dacă îi răsplăteşte pentru răspusuri mai puţin riguroase.
Pasul numărul 3: Asiguraţi-vă că elevii nepromiţători primesc indicii verbale şi nonverbale, că sunt preţuiţi şi respectaţi! Deşi este important să fie schimbat tratamentul diferenţiat acodrat tuturor elevilor nepromiţători, o atenţie deosebită îndreptată spre cazurile mai severe va spori şansele de progres concret. Pentru aceşti elevi în special, profesorul trebuie în mod sistematic şi conştient să practice următorul comportament: să aibă contact vizual frecvent cu aceşti elevi, să le zâmnească atunci când ocazia e potrivită, din când în când să bată elevul pe umăr în semn de încurajre, să păstreze o distanţă prietenoasă care să comunice interes, atunci când ocazia e potrivită să poarte un dialog glumeţ şi relaxant cu aceştia. (fragment)

Anunțuri