Consilierea copiilor cu ADHD (Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție – THDA)


Autor: prof. înv. preșc. Dimitriu Maria-Aura
Școala Gimnazială ”George Enescu” Nr. 1 Năvodari
Grădinița cu PN Peninsula

În învăţământul românesc se constată o creştere a incidenţei cazurilor în care copiii sunt diagnosticaţi sau acţionează în aşa fel încât ar putea fi diagnosticaţi cu ADHD (Attention Deficit / Hiperactivity Disorder). Practica pedagogică, demonstrează că atunci când implicarea copiilor este activă şi relaţiile intra-personale şi a activităţilor de învăţare sunt stimulative şi colaborative, rezultatele sunt benefice. Totodată o clasă de elevi este foarte eterogenă ca reprezentare pe sexe, etnii, apartenenţă religioasă, temperamente, abilităţi, competenţe, iar cadrul didactic trebuie să armonizeze totul astfel încât să asigure tuturor succesul şcolar, dezvoltarea personalităţilor, formarea competenţelor necesare nivelului de şcolarizare în care se află copilul, dar şi intereselor, preocupărilot şi posibilităţilor personale ale fiecărui copil.
,,Succesul în educaţie depinde fundamental de profesori implicaţi, interesaţi nu numai de ceece elevii trebuie să înveţe ci şi de modul efectiv în care aceştia pot să înveţe, interesaţi şi de aptitudinile şi atitudinile ce pot fi dezvoltate, nu numai de conoştinţe”. (Ştefan Popenici, 2008, ,,Managementul clasei pentru elevii cu ADHD”)
Rezultatele educaţiei se văd adesea după mulţi ani, tocmai de aceea un cadru didactic are o misiune dificilă în care în mod normal nu-şi permite să dea rateuri, iar pentru aceasta este absolut necesar să fie bine informaţi şi bine intenţionaţi.
Sindromul ADHD și necesitatea înţelegerii acestuia
Este caracteristică persoanelor foarte dinamice, neliniştite, care se află într-o perpetuă mişcare, am putea să-i definim ca fiind:
-predominant netenţi,
-predominant hiperactivi sau impulsivi,
-predominant cu o slabă putere de concentrare.
Ca şi în viaţă, în şcoală, în clasă copilul trebuie să se supună unor norme în concordanţă cu aşteptările grupului astfel încât să fie considerate dezirabile.

Atunci când un copil se foieşte permanent, dau din piciore, din mâini, se leagănă în scaun, se ridică, se deplasează prin clasă, deranjează colegii, vorbesc deodată cu ceilalţi, se apucă de mai multe sarcini şi nu termină nimic, nu-şi poate aştepta rândul, nu ascultă până la capăt ce i se spune, işi pierd lucrurile personale.
Diagnosticarea cu ADHD
Pentru a fi diagnosticat trebuie să ţinem cont de anumite caracteristici clare :
-prezenţă timpurie;
-frecvenţa manifestărilor;
-durate ţinerii sub observaţie;
-contextul manifestărilor să fie divers;
-impactul asupra vieţii sociale şi a performanţelor şcolare să fie negativ.  (fragment)

Anunțuri