Studiu de specialitate – Legendele istorice – mijloc de cunoaştere a istoriei poporului român


Autor: prof. înv. primar Russu Monica Elisabeta
Şcoala Gimnazială “Mihai Viteazul”, Tg. Mureş, jud. Mureş

În ansamblul disciplinelor şcolare, istoria patriei ocupă un loc privilegiat, datorită, în primul rând, obiectului cunoaşterii istorice – reconstituirea trecutului sub toate aspectele- economic, social, religios, politic şi cultural -, în al doilea rând, valenţelor sale educative, formative, prin realizarea în rândul elevilor a educaţiei patriotice, întregindu-le personalitatea cu înalte trăsături moral-cetăţeneşti şi, în al treilea rând, prin ponderea mare pe care istoria o ocupă în viaţa şcolarului, din clasa I pânâ în ultima clasă de liceu.
Deşi prezentă ca disciplină de studiu doar la clasa a IV-a, istoria patriei se dezvăluie elevilor încă din clasa I prin intermediul legendelor şi povestirilor istorice, integrate în orele de limba şi literatura română. Acest gen de lectură are darul de a pregăti elevii în plan cognitiv şi afectiv pentru etapa de studiu a viitoarei discipline şcolare. Legendele istorice sunt primul pas pe drumul cunoaşterii trecutului istoric, prima întâlnire dintre generaţii, care vor trezi în copil sentimente de mândrie legitimă, că este urmaş al unui popor cu un trecut aşa de glorios.
În clasa I, textul suport pentru studierea grupului de litere „chi” poartă titlul „Dochia”, inspirat de „Povestea preafrumoasei Dochia” de D. Almaş. Explicaţiile care se impun după citirea textului conduc spre lecturarea în întregime a povestirii, care va stârni şi mai mult curiozitatea elevilor cu întrebări de genul: „Cine a fost Decebal?”, „Cine a fost Traian?” Odată puse aceste întrebări, legătura cu textul istoric nu mai poate fi întreruptă. Aici intervine măestria învăţătorului de a suscita interesul elevului, dezvoltându-i acestuia preocupări în sensul cunoaşterii aprofundate a istoriei, evident la nivelul său.
În clasele a II-a şi a III-a, cunoştinţele de istorie ale elevilor prind contur şi se amplifică datorită varietăţii temelor pe care textele cu caracter istoric le abordează. Lecturi ca „Strămoşii noştri”, „Ştefan cel Mare şi Vrâncioaia”, „Stejarul din Borzeşti”, „Condeiele lui Vodă”, „Cuza Vodă şi sultanul”, le dezvăluie elevilor modul de viaţă a poporului nostru în trecut, lupta împotriva asupritorilor, a năvălitorilor, organizarea socială şi viaţa politică. Conţinutul acestor texte familiarizează elevii, fără nici o definiţie, cu noţiunile de timp şi spaţiu istoric, cu unele noţiuni referitoare la clase sociale, forme de stat, revolte, revoluţii, război. Interdisciplinaritatea este mult mai evidentă după primul an de studiu, aria cunoaşterii fiind şi ea mult mai cuprinzătoare, astfel încât elevul se integrează în ansamblul viziunii despre societatea acelor vremuri.
În clasa a IV-a, legendele şi povestirile istorice susţin şi completează lecţiile din manualul de istorie. Majoritatea manualelor alternative de istorie expun lecţii care, prin abundenţa datelor, prin folosirea unui limbaj care întrece capacitatea de înţelegere a elevilor, pun în pericol interesul şi preocuparea acestora pentru disciplina de studiu. La vârsta clasei a IV-a, şcolarul nu a atins acel nivel de dezvoltare a gândirii care să-i permită să analizeze şi să compare evenimentele şi procesele istorice, să stabilească relaţiile dintre ele sau să le explice sub aspect cauzal, aşa cum unii autori de manuale înţeleg să prezinte lecţiile de istorie. În acest fel riscăm să pierdem din vedere latura formativă, care trebuie să primeze în învăţarea istoriei.
Din acest motiv, consider că legendele şi povestirile istorice nu pot lipsi din ora de istorie şi nici din manualul de istorie al clasei a IV-a. Legendele istorice restituie istoriei nu numai faptele eroilor noştri populari, ci şi o bogăţie de valori morale exprimate într-o limbă simplă, expresivă, care acţionează atât asupra dezvoltării intelectuale, cât şi a educării patriotice a elevilor prin metoda trăirii, ca mediană între atitudine şi conduită.

Reclame