Studiu de caz – Rezistenţa românească – Din anii colectivizării


Autor: prof. Nicolae Gabriel
Liceul Tehnologic “Costin Neniţescu”, Buzău

Mărturia ţăranului Chiorpeca Mitica, sat Vintileanca, com Săhăteni, jud. Buzău
“Colectivizarea a început în 1949, mai întâi prin formarea întovărăşirilor agricole. Mai târziu au apărut şi Gospodăriile Colective, luându-ne bunurile, caii, căruţele şi pământul. Ne-au obligat să ne alăturam colectivelor agricole, iar cei care nu voiau erau bătuţi groaznic. Am fost nevoit să fug câteva zile la Mizil pentru a scăpa de ei şi de bătăile la care eram supus. Am fost nevoit să mă întorc şi să mă alătur Colectivului. Eram ultimul din sat care nu se înscrisese. Lucram toată ziua, chiar dacă era soare puternic sau ploaie. Dacă nu ne făceam norma pe ziua aceea nu mai primeam banii sau produsele cuvenite. Când nu ne mai descurcam, furam cereale şi le ascundeam în paie, ştiind că ele erau rodul muncii noastre de pe propriul pământ.”
Despre colectivizare am citit în povestirea “Desfăşurarea” şi romanul “Moromeţii”, volumul II, scrise de Marin Preda. Fără pământ, ţăranul îşi pierde sensul existenţei. Străinii năvălesc în sat şi ajung să conducă “gospodăria de partid” – Adam Fântână, Ouăbei, Issosică. Mulţi dintre cei nou-veniţi la putere provin din familiile foarte sărace ale satului. Moromete poartă deseori discuţii în contradictoriu cu fiul său, Niculae, care ajunge activist după ce face şcoala de partid. Moromete nu înţelege de ce i se ia omului pământul, ce sens are să i se ia ţăranului calul din bătătură şi aduce, de fiecare dată argumente – tractoarele se mai strică, au nevoie de motorină şi, apoi, cum îşi mai poate plimba omul mireasa în ziua nunţii?! Moromete e convins că politica pe care o face şi fiul său “de la bogat ia totul, iar săracului nu-i dă nimic”. Ţăranul nu poate accepta uşor că “tot ce e proprietate se desfiinţează”. Ironic, Moromete îi spune fiului său că, dacă plouă în Uniunea Sovietică, e de ajuns, se face grâul şi la ei. Moromete e chemat la primărie şi i se pune în vedere să nu mai submineze noua putere – de fapt, să nu mai vorbească în sat despre nemulţumirile lui şi ale celorlalţi. Moromete este ameninţat făţiş cu închisoarea, în caz că devine un “duşman al poporului”. Ulterior, lui Niculae i se reproşează că nu a coordonat bine strângerea cotelor în Siliştea şi este exclus din partid. (FRAGMENT)

Reclame