Marea confruntare – Începutul operaţiunii Barbarossa


Autor: prof. Păuşescu Alexandru-Cristian
Şcoala Gimnazială Nr. 1 Buftea, jud. Ilfov

Încă din vara anului 1940, comandamentul hitlerist a început pregătirea agresiunii împotriva Uniunii Sovietice. Planul de campanie, denumit ,,Barbarossa”, a căpătat formă definitivă la 18 decembrie 1940, când Hitler a dat ,,directiva nr. 21”, care prevedea, în esenţă, ca forţele armate germane să nimicească iniţial forţele sovietice din Rusia occidentală, apoi să înainteze rapid pe aliniamentul Volga-Arhanghelsk. Baza industrială din apropierea Munţilor Urali urma să fie distrusă de aviaţie. Obiectivele strategice importante care urmau să fie cucerite erau Leningradul, Moscova şi bazinul Doneţkului.
Pe 21 iunie 1941, Hitler compusese o scrisoare adresată principalului său aliat, Benito Mussolini, în care-i explica şi motiva atacul împotriva Uniunii Sovietice. Führer-ul afirma că parteneriatul cu sovieticii fusese de multe ori agasant pentru el şi că decizia de a-l ataca pe Stalin l-a scăpat de angoasele care-l urmăreau. Începea cel mai distrugător şi mai barbar război din istoria umanităţii. Era marea confruntare.
În zorii zilei de 22 iunie 1941, peste trei milioane de soldaţi germani au trecut graniţa pe teritoriul sovietic. Printr-un capriciu al istoriei, era exact data la care Marea Armată a lui Napoleon invadase Rusia în 1812. Invadatorii din epoca modernă dispuneau de peste 3 600 de tancuri, 600 000 de vehicule motorizate (inclusiv blindate), 7 000 de piese de artilerie şi 2 500 de avioane. Nu toate mijloacele de transport erau mecanizate; la fel ca pe vremea lui Napoleon, se foloseau şi cai, în număr de 625 000. În faţa armatelor invadatoare, desfăşuraţi la frontiera de vest a URSS, se aflau aproape trei milioane de soldaţi sovietici, susţinuţi de un număr de tancuri estimate la cel mult 14 000-15 000, peste 34 000 de piese de artilerie şi 8 000-9 000 de avioane de luptă.
Stalin a fost prevenit în timp util asupra intenţiilor agresive ale germanilor atât de către Churchill şi Welles, cât şi de propriile sale servicii. Totuşi, liderul sovietic nu vrea să ţină seama de aceste avertismente îngrijorătoare. El interzice atacul avioanelor germane, evită să răspundă la orice provocare. Stalin considera că toate iniţiativele germane nu constituiau decât un preludiu la o ofertă a unei târguieli privind sferele de influenţă. Nu putea să-şi închipuie că Hitler, un caracter impetuos, s-ar lăsa antrenat, până la absurd, de visurile sale megalomane. Cu toate acestea, în şedinţa Biroului Politic din 22 iunie, constata cu stupoare că Germania a declarat război Uniunii Sovietice. (FRAGMENT)

Reclame