Învăţarea cântecelor după auz – metodă de formare a priceperilor şi deprinderilor muzicale elementare


Autor: prof. înv primar Adam Alina
Şcoala Gimnazială Slimnic jud. Sibiu

“Muzica este graiul în care se oglindesc fără putinţă de prefăcătorie, însuşirile sufleteşti ale omului” George Enescu
Cântarea vocală este activitatea centrală, pe care se bazează întregul proces de educaţie muzicală a elevilor din clasele I-IV. Cântarea după auz, în lumina noii concepţii de predare a muzicii, nu este o cântare empirică, ci o modalitate de însuşire conştientă a limbajului muzical. Şcoala trebuie să ofere copiilor un mediu muzical prielnic, care să le stimuleze interesul pentru diferite activităţi muzicale.
Cântecul reprezintă mijlocul principal prin care se realizează educaţia muzicală a copiilor. Pentru a fi îndrăgite de copii, cântecele trebuie să răspundă nevoilor lor efective şi afective. În selecţionarea cântecelor, se vor avea în vedere următoarele criterii:
1. Vârsta copiilor. În cântec copilul trebuie să se regăsească pe sine, în felul acesta considerând că muzica este un bun care îi aparţine.
2. Întinderea vocilor de copii constituie o problemă de ordin tehnic, importante fiind posibilităţile de interpretare a cântecelor.
3. Tematica programei de învăţământ.Trebuie alese cântece adecvate, care să cuprindăcât mai evident problemele muzicale ce urmează a fi predate.
4. Gradul de dezvoltare muzicală a elevilor. Această cerinţă se referă la gradul de dezvoltare a vocii şi auzului muzical al copiilor, la calitatea deprinderilor vocal- corale, la dezvoltarea memoriei muzicale, a sensibilităţii şi a gustului artistic.
Prezentarea cântecului presupune o scurtă expunere în care se comunică titlul cântecului, categoria din care face parte, se comunică numele compozitorului şi câteva date biografice, autorul versurilor. Se cântă model cântecul, în întregime, cât mai expresiv, cu voce caldă şi convingătoare, eventual cu acompaniament. Se dau scurte explicaţii legate de structura şi genul cântecului. Se analizează conţinutul de idei, în strânsă legătură cu cel muzical, cele două elemente ale cântecului sprijinindu-se reciproc şi deci este bine să fie învăţate în strânsă corelaţie.
Învăţarea cântecului după auz presupune un permanent dialog între elevi şi profesor. Pentru familiarizarea elevilor cu sonorităţile melodiei din cântecul nou, se detaşeazăanumite motive melodice mai dificile din cântec şi se intonează anticipat, în cadrul exerciţiilor de cultură vocală, pentru fixare. În felul acesta copiii au impresia că le este cunoscut cântecul şi îl învaţă mai uşor şi cu plăcere. Se trece la învăţarea propriu-zisă a cântecului.
Se învaţă primul rând melodic separat, apoi al doilea, după care se repetă împreună. În continuare, se învaţă al treilea rând melodic, la care se adaugă al patrulea, se repetă împreună şi acestea, apoi se repetă de la început, legând toate cele patru versuri melodice, revenind, eventual, cu corecturile necesare de câte ori este nevoie, cu insistenţa precisă asupra locurilor în care se greşeşte. Nu se va trece cu vederea nici o intonaţie denaturată, acestea , odată fixate, corectându-se foarte greu. Se învaţă apoi celelalte strofe. Fiecare strofă va fi înglobată în contextul integral al cântecului, pentru a se face legătura firească între toate strofele cântecului. (fragment)

Reclame