ADHD – studiu de caz


Autor: prof. Coman Teodora Augusta
Școala Gimnazială Mihail Kogălniceanu, Sebeș

M. A. este un băiat de 13 ani, elev în clasa a V-a. Studiul de față îl fac în calitate de dirigintă a acestei clase. La comisia de evaluare internă i s-a stabilit diagnosticul de ADHD. Băiatul are dificultăți în concentrarea atenției în sarcinile de lucru, nu ascultă atunci când i se vorbește direct, se mișcă permanent în scaun, părăsește scaunul său în sala de clasă, nu se poate angaja în liniște în diverse activități, are dificultăți în a-și aștepta rândul, vorbește excesiv și pare mereu pe picior de plecare.
Descrierea cazului:
Familia: M.A. locuiește împreună cu mama și bunica sa într-un apartament cu două camere. Tatăl băiatului a murit în urmă cu trei ani într-un accident de mașină. Mama lucrează mult iar copilul stă mai mult cu bunica.
Acasă: bunica și mama băiatului au spus, de fiecare dată când au fost chemate la școală, că acasă copilul este liniștit și cuminte, însă vecinii și cunoștințele acestuia spun că nu este adevărat, mărturisind că elevul este răsfățat, nerespectuos și într-un permanent conflict cu mama și bunica sa. Acestea pun tot comportamentul băiatului pe seama morții tatălui și încearcă în permanență să-i găsească scuze.
La școală: băiatul este hiperactiv, atât în timpul orelor cât și în pauze. În timpul recreațiilor caută mereu motiv de ceartă cu colegii săi și de multe ori îi și lovește. Nu își asumă răspunderea pentru faptele sale ci dimpotrivă, încearcă pe un ton răstit să dea vina pe ceilalți. Frecvent intră în conflict și cu elevii din clasele mai mari. Niciodată, după ce s-a sunat de intrare la ore, nu-și așteaptă profesorul în clasă ci pe coridor. În timpul orelor de curs apar cele mai mari probleme: nu este deloc atent la lecție, nu scrie nimic, vorbește neîntrebat atât cu profesorul cât și cu colegii, se strâmbă, tușește, râgâie, se cere la baie, aruncă obiecte pe jos etc.
Plan de intervenție:
OBIECTIVE: descoperirea cauzelor care au dus la un comportament atât de nedorit, analiza cauzelor care au influențat comportamentul copilului, analiza relațiilor elevului cu mama și bunica sa, observarea copilului pentru a găsi punctele slabe și a celor tari ale personalității sale.
STRATEGII ȘI METODE: comunicare verbală și nonverbală pe un ton calm și blând. Așezarea lui în prima bancă, lângă catedră, pentru a fi aproape de mine și de colegii mei profesori. Încurajarea faptelor sale bune, aprecierea activităților pozitive, folosirea de cuvinte încurajatoare, a unui surâs blând. I se dau mici sarcini pe care va trebui să le îndeplinească: ștergerea tablei în timpul orelor mele, procurarea de cretă pentru clasă, aerisirea clasei în pauza mare etc.
CONCLUZII: După o muncă grea de convingere, mama băiatului, sfătuită de medicul psihoterapeut, a început să-i facă tratament medicamentos copilului. Rezultatele se văd într-o oarecare măsură, în timpul orelor e puțin mai liniștit.
În ceea ce mă privește sunt mereu alături de el, încerc să-l trimit săptămânal la consilierul școlii noastre. Nu este un băiat prost și, cu efort susținut, am putut obține unele rezultate, dar mai este mult de muncă. Colegii săi s-au obișnuit cu el așa cum este, fiind colegi din clasele primare și îi acceptă cu înțelegere și blândețe toanele. Îmi doresc ca până la sfârșitul clasei a VIII-a să obțin rezultate școlare și de conduită satisfăcătoare.

Reclame