Studiu de specialitate – Avari „celebri” în literatura universală


Autor: prof. Nicola Mihaela
Colegiul Național ”Vasile Goldiș” Arad

Literatura universală abundă în personaje comice dominate de această caracteristică, avariţia, care i-a motivat pe scriitori, pe „creatorii” lor să îi înzestreze cu cele mai ilare şI năstruşnice acţiuni. Lăcomia este subiectul preferat al mai multor autori, la fel ca şi celelalte defecte umane satirizate de-a lungul timpului în toate literaturile pământului. De la Menandru şi Plaut, până la Moliere şi Caragiale, teatrul a cultivat comedia de caracter, în care personajele sunt clasificate tipologic, pe baza unor trăsături de caracter dominante.
La Plaut, în comedia „Aulularia”, avarul Euclio, un bătrân zgârcit, ajunge în posesia unei comori. Acest lucru îl determină să îi bănuiască de hoţie pe toţi cei din jururl său. El îşi adună unghiile tăiate şi deplânge lacrimile vărsate considerându-le apă irosită. Astfel, el rămâne în cercul obsesiilor derutante, orbit şi nefericit, iar pierderea comorii o percepe ca pe o adevărată catastrofă.
Îl suspectează de intenţii funeste până şi pe Megadorus, un om cumsecade, trecut de prima tinereţe, care îi cere în căsătorie fata, pe Phaedra. Euclio îşi ascunde ulcica în templul Bunei-Credinţe, de unde este furată de Strobilius. Lyconides, stăpânul lui Strobilius, îl convinge pe acesta să înapoieze banii, iar pe Megalodorus, unchiul său, să i-o cedeze pe Phaedra, pe care o iubea în secret. Euclio răsuflă uşurat după ce totul se termină cu bine şi o dă fiica sa de soţie lui Lyconides.
În piesele lui Plaut, „acţiunea propriu-zisă nu e legată de tema generală, prea convenţională. (…) Plaut nu-şi face niciun scrupul de ordine: omite detalii importante şi explicaţii necesare, îi pune pe actori să apară şi să dispară după bunul său plac, forţează deznodămintele; în schimb, prelungeşte cu plăcere scenele „de efect”, adaugă altele a căror idee i se pare amuzantă.” Pe de altă parte, „preocupările propriu-zis morale îi sunt străine lui Plaut: aşa încât destrăbălarea lumii pretinse greceşti este una dintre atracţiile spectacolului. Personajele educative sunt rare, deşi se găsesc câteva cazuri chiar printre sclavi; dar isprăvile şi gesturile celorlalţi n-au nicio importanţă, căci scopul lor e numai amuzamentul.” (Jean Bayet, „Literatura latină”)
Un personaj similar celui din literatura latină este Costache Giurgiuveanu, bătrânul avar din romanul lui George Călinescu, „Enigma Otiliei”. Costache Giurgiuveanu întruchipează trăsăturile clasice ale avarului, diminuate oarecum prin duioşie paternă. Prin el se continuă tipologia din literatura română („Hagi-Tudose”, B. Şt. Delavrancea) şi universală. (fragment)

Reclame