Abordarea integrată a conţinuturilor – de la teorie la practică


Autor: prof. înv. primar Opriş Roxana
Şcoala Gimnazială Nr. 1, Sibiu

Fundamentare teoretică
Orice dascăl doreşte ca elevii săi să se descurce cât mai bine în viaţă, să ştie să îmbine toate cunoştinţele, abilităţile, deprinderile sale pentru a face faţă unei situaţii ivite în drumul său. Acesta este, de fapt, idealul educaţiei. Şcoala, prin toate conţinuturile, experienţele, activităţile în care îi implică pe elevi asigură un mediu propice dezvoltării capacităţilor esenţiale necesare viitorului adult.
Idealul educaţional reprezintă finalitatea educaţională de maximă generalitate; el defineşte „un model” sau tipul de personalitate solicitat de condiţiile sociale ale unei etape istorice, pe care educaţia trebuie să-l formeze în procesul desfăşurării ei.
Legea învăţământului din societatea noastră prevede faptul că „idealul educaţional al şcoli româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi creative”(Legea nr. 84, 1995, Bucureşti, 2000, p. 1).
Cum ar putea fi elevii mai bine pregătiţi pentru societate, pentru viaţă decât prin această abordare integrată? Totul are legătură. Ceea ce învăţăm la o anumită disciplină putem aplica în oricare altă disciplină, putem să ne îmbogăţim cunoştinţele privind un anumit subiect din mai multe unghiuri, „despicând firul în patru” cum se mai spune. Integrarea intradisciplinară „este operaţia care constă în a conjuga două sau mai multe conţinuturi interdependente aparţinând aceluiaşi domeniu de studiu, în vederea rezolvării unei probleme, studierii unei teme sau dezvoltării abilităţilor. Spre exemplu, integrarea datelor istorice ale câtorva ţări pentru a înţelege dinamica de ansamblu a unei epoci” (Dictionnaire actuelle de l’education, Guerin, 1993)
„Curriculum-ul integrat presupune crearea de conexiuni semnificative între teme sau competenţe care sunt de regulă formate disparat, în interiorul diferitelor discipline. Aceste teme sau competenţe au o puternică legătură cu viaţa cotidiană a elevilor şi îşi propun, direct sau indirect, să contribuie la formarea unor valori şi atitudini.”(L. Ciolan, 2003, p. 24)
Caracteristici ale curriculum-ului integrat:
• Armonizarea obiectelor de studiu într-un tot unitar;
• Centrarea pe activităţi integrate de tipul proiectelor;
• Relaţionarea conceptelor, fenomenelor, caracteristicilor diferitelor discipline;
• Corelarea rezultatelor învăţării cu situaţiile din viaţa cotidiană.
Principiile de organizare a curriculum-ului integrat au în vedere unităţile tematice, conceptele sau problemele, dar şi o flexibilitate în gestionarea timpului şcolar şi în gruparea elevilor. (fragment)

Reclame