Top 2-1 IMPORTANŢA STUDIERII LIMBII ROMÂNE (Nr. 16/iulie 2012 )


Autor: prof. Becheru Ramona Florentina
Grup Şcolar Ferdinand I Rm. Vâlcea

Limba română constituie principalul obiect de studiu în procesul de învăţământ. Studierea limbii române în şcoală prezintă o importanţă inestimabilă, deoarece limba română este expresia cea mai cuprinzătoare a fiinţei naţionale a poporului român, ea identificându-se cu existenţa milenară a acestui popor, cu modul lui particular de a înţelege existenţa, cu momentele istorice cruciale prin care a trecut, cu bucuriile şi tristeţile trăite din plin într-un spaţiu geopolitic destul de vitreg, cum spunea poetul: „Limba noastră-i o comoară / În adâncuri înfundată, / Un şirag de piatră rară / Pe moşie revărsată. / Limba noastră-s vechi izvoade, / Povestiri din alte vremuri / Şi cetindu-le-nşirate, / Te-nfiori adânc şi tremuri”. Fără însuşirea corespunzătoare a limbii române nu poate fi concepută evoluţia intelectuală viitoare a şcolarilor, pregătirea lor corespunzătoare la celelalte obiecte de învăţământ.

În ciclul primar importanţa limbii române ca disciplină şcolară capătă dimensiuni noi, determinate de faptul că această disciplină urmăreşte atât cultivarea limbajului oral şi scris al elevilor, cunoaşterea şi folosirea corectă a limbii, cât şi învăţarea unor tehnici sau instrumente ale muncii intelectuale care asigură dezvoltarea şi perfecţionarea limbajului precum şi succesul în întreaga evoluţie viitoare.
Dezvoltarea capacităţii de exprimare corectă, oral şi scris, implică în mod necesar cunoaşterea fundamentelor teoretice, de ordin lingvistic, pe care se bazează construcţia comunicării, înseşi competenţele de comunicare. Studiul elementelor de construcţie a comunicării urmăreşte fundamentarea ştiinţifică a exprimării corecte a elevilor în limba română. Însuşirea noţiunilor gramaticale de către elevi reprezintă un proces complex. Spre deosebire de noţiunile din alte domenii ale realităţii, noţiunile gramaticale au un specific aparte, care determină şi anumite particularităţi ale procesului de formare a lor. Operaţiile de gândire care sunt implicate în procesul formării noţiunilor gramaticale: analiza, sinteza, comparaţia, abstractizarea, generalizarea au şi ele un specific deosebit.
Obişnuirea elevilor cu aplicarea teoriei gramaticale în practica exprimării se realizează treptat prin exerciţii zilnice de limbă. Pentru aceasta este necesară cultivarea unei atitudini conştiente faţă de fiecare regulă şi definiţie învăţată, făcându-i conştienţi de valoarea practică a acestora. Prin predarea noţiunilor gramaticale despre atribut, profesorul urmăreşte să implementeze în mintea elevilor importanţa acestuia pentru comunicarea ideilor, precum şi formarea priceperii şi deprinderii de a-l folosi în vederea formării unei exprimări expresive. Elevii trebuie ajutaţi, obişnuiţi să preţuiască şi valoarea stilistică a atributului (epitet). E necesar să li se formeze, cultive si dezvolte simţul artistic, să li se formeze deprinderea folosirii adecvate a atributului în propria lor exprimare.
La realizarea acestor ţeluri poate contribui, în primul rând, analiza atributelor din diverse texte literar-artistice, înţelegerea şi aprecierea rolului lor în plasticizarea, concretizarea, comunicarea ideilor, sentimentelor, a mesajului artistic. Pentru a face mai evidentă valoarea stilistică a atributului, se va putea compara un text literar, aşa cum se prezintă el, cu acelaşi text din care au fost eliminate atributele sau se va putea propune elevilor să îmbogăţească ei un text lipsit de atribute, să compare cele două variante, să prezinte deosebirea dintre ele şi să le aprecieze din punct de vedere artistic.
Utile sunt, de asemenea, analiza şi justificarea stilistică a atributelor folosite de elevi în expunerile sau compunerile lor, ca şi alte exerciţii stilistice în care să fie implicat atributul. Cu prilejul analizei atributelor din diverse materiale de limbă, elevii întâlnesc unele aspecte sau situaţii asupra cărora e bine ca profesorul să le atragă atenţia, dându-le si lămuririle necesare. Aşa, elevii descoperă că un substantiv poate fi determinat de mai multe atribute de acelaşi fel : „Soarele rotund si palid se prevede printre nori”, sau exprimate prin diferite părţi de vorbire şi răspunzând la întrebări diferite : „Se văd satele pierdute sub clăbucii albi de fum”, după cum un atribut poate determina mai multe substantive („hidrocentrale si termo­centrale uriaşe; noi frumuseţi şi bogăţii).

Totodată, ei constată că atributul stă de cele mai multe ori după substantiv („Ei îşi aduc salutul drapelului străbun”), dar, stă şi înaintea lui („E-atât de cald şi-atât de bine/ În proaspăta-nsorita zi !”). Predarea atributului urmăreşte să asigure formarea noţiunii, însuşirea întrebărilor specifice cu care poate fi aflat şi precizarea părţilor de vorbire prin care poate fi exprimat. Lecţiile despre atribut trebuie să facă posibilă înţelegerea importanţei acestuia pentru comunicarea ideilor si să contribuie la formarea priceperii de a-l identifica, în orice context, şi a deprinderii de a-l folosi cu măsură şi adecvat în vederea precizării, a sensibilizării ideii exprimate. În predarea atributului, cadrul didactic trebuie să aibă grijă si să ia toate măsurile pentru a preveni instalarea unor greşeli în cunoştinţele elevi-lor.
Studiul limbii ajută la crearea posibilităţilor dezvoltării plenare a copiilor, le deschide acestora perspectiva unei vieţi spirituale bogate. Omul care nu are cuvinte, nu are idei. Limbaj sărac înseamnă gândire săracă şi confuză, simţire săracă şi confuză, capacitate creatoare săracă şi fără valoare. Numai prin limbă, prin cuvinte poţi învăţa dor şi dragoste „de ţară, de mumă şi de frate”. „În limba sa numai i se lipesc poporului de suflet perceptele bătrâneţii, istoria părinţilor săi, bucuriile şi durerile semenilor” – spunea Eminescu. Predarea limbii române în şcoală, în învăţământul gimnazial sau liceal, dezvoltă gustul pentru literatură, formează elevilor posibilitatea de a stabili criterii ferme de selectare a marilor valori, formarea unui cititor de literatură receptiv la valorile artistice, capabil să manifeste un interes viu pentru cunoaşterea şi însuşirea limbii şi literaturii naţionale. Unul dintre obiectivele fundamentale ale studierii limbii române este însuşirea şi aplicarea normelor de vorbire şi scriere corectă a limbii române, folosirea corectă a vocabularului limbii literare, precum şi al celui specific profesiei.
Bibliografie:
Ioan Bontaş , Tratat de pedagogie, Editura All, Bucureşti, 2005;
Constantin Cucoş, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2000;
Ioan Şerdean, Didactica limbii şi literaturii române , Editura Corint, Bucureşti, 2005.

Reclame