Studiu de specialitate – Situaţiile de criză educaţională în clasa de elevi


Autor: prof. Victor Cristea
Şcoala Gimnazială Nr. 80 București

Caracterizarea situaţiilor de criză educaţională
Incercarea de definire a unei situaţii de criză impune un apel justificat la elemente ale managementului teoretic. Aceasta ar fi definită ca: un eveniment sau un complex de evenimente inopinate, neaşteptate, dar şi neplanificate, generatoare de periculozitate pentru climatul, sănătatea ori siguranţa organizaţiei (clasei) respective şi a membrilor acesteia. Sintetizând caracteristicile unei crize, putem observa că aceasta:
-beneficiază de o izbucnire instantanee, de o declanşare fără avertizare; debutează de obicei prin afectarea sistemului informaţional: viciază mesajele;
-ingreunează comunicarea prin obstaculare permanentă, prin destructurarea canalelor;
-urmăreşte instaurarea stării de confuzie;
-facilitează instalarea climatului de insecuritate, generează stări disonante şi panică prin eliminarea elementelor de orientare valorică;
In majoritatea situaţiilor, cadrele didactice işi centrează eforturile şi atenţia, controlul şi concentrarea asupra situaţiilor didactice, asupra activităţii de predare ignorând, de multe ori nu din rea-voinţă, diversitatea situaţiilor educaţionale ca structuri complexe, atitudinal-relaţionale. Involuntar, asemenea atitudini educaţionale creează un teren propice apariţiei si dezvoltării fenomenelor de criză. Astfel a fost facută o lista cu atitudini:
-reacţii singulare, incoerente şi absenţa unor strategii clare pe termen lung;
-absenţa fermităţii şi a inconsecvenţei prin neasumarea responsabilităţii intervenţiilor
-reprezentarea eronată a situaţiei care generează sentimentul incompetenţei şi al neincrederii in sine;
Ghinea Viorica în (“Gestiunea crizelor, o provocare”) alcătuieşte următoarea tipologie:
a.după gradul de dezvoltare in timp:
-instantanee (apar brusc, fără putinţa anticipării prin predicţii)
-intermitente (dispar in urma măsurilor de interveţie insă reapar după o anumită perioada de timp);
b.după gradul de relevanţă:
-critice (pot conduce la destructurarea organizaţiei în care au apărut )
-majore (prezintă efecte importante fără însă a impiedica redresarea organizaţională);
c.după numărul subiecţilor implicaţi:
-crize individuale
-crize de grup
-crize colective, globale. (fragment)

Reclame