Studiu de specialitate – Caracterul copilului – lutul perfect


Autor: prof. înv. preprimar Golea Codruţa-Carmen
Şcoala Gimnazială Goieşti – structura Mogoșești, jud. Dolj

Caracterul fără inteligenţă poate mult, dar inteligenţa fără caracter nu valorează nimic

Luând în discuţie aceasta temă am avut în vedere faptul că scopul nostru, al educatorilor este de a forma nişte persoane cu caracter integru şi un comportament adecvat, capabile să se integreze în societate, să-şi facă datoria de cetăţeni. Acest lucru nu este deloc uşor şi nici de neglijat întrucât, educarea caracterului după cum ştim, este un proces îndelungat şi complex iar cele mai semnificative achiziţii în acest domeniu se realizează până la vârsta primei tinereţi.
Este de datoria noastră să antrenăm elevii în diferite activităţi educative şcolare şi extraşcolare, curriculare şi extracurriculare menite să contribuie la formarea şi educarea caracterului în rândul elevilor. Începând încă din clasele primare în maniera transcurriculară sunt urmărite încă din primul an următoarele trăsături de caracter: atenţia, ascultarea, iertarea, sinceritatea, onestitatea, generozitatea, recunoştinţa, ordinea și virtutea. În cadrul orelor de educaţie civică fiecare trăsătura de caracter este exemplificată fie cu o povestire despre un animal (ex: pentru ATENŢIE – căprioara, pt. ASCULTARE – elefantul), ori o povestire istorică asociată cu activităţi practice: jocuri, exerciţii de memorare, studiu de caz etc.
Educând caracterul avem în vedere formarea trăsăturilor pozitive de caracter şi a unei conduite morale exemplare în rândul elevilor, făcându-i pe aceştia sa-si depăşească sau stăpâneasca trăsăturile negative. Un dicton chinezesc spunea: „SEMENI FAPTE, CULEGI DEPRINDERI, SEMENI DEPRINDERI CULEGI CARACTER, SEMENI CARACTER, CULEGI UN DESTIN.” Pot fi utilizate strategii didactice variate urmărind dezvoltarea trăsăturilor pozitive de caracter. Acestea se pot forma:
1). Accentuând trăsătura de caracter prin: definirea acesteia pe interesul elevilor, punerea in evidenta a obiectivelor comportamentale cu autorul poveştilor, a achiziţiilor de tot felul a întâmplărilor reale a jocurilor etc.
2). Pretinzând caracter prin: oferirea de exemple practice, menţinerea unor standarde si modelarea caracterului la toate nivelurile;
3). Recunoscând un bun caracter prin: identificarea unor modalităţi de a-l aprecia si evidenţia pe copil, lăudarea caracterului in mod public, mai presus de alte realizări personale. Caracterul face parte integranta din viata noastră, este motivaţia interioara de a face ceea ce este corect si poate fi testat atunci când acesta se confrunta cu o situaţie dificilă neprevăzută. O etapă căreia i se acorda o atenţie deosebita ii formarea unui caracter adecvat este folosirea laudelor la adresa elevilor. Prin lauda se înţelege evidenţierea atitudinilor exprimate prin acţiuni sau cuvinte care demonstrează trăsăturile de caracter, precum si explicarea modului in care acestea au îmbunătăţit viata unei persoane sau a unui grup. (fragment)

Reclame