Dezvoltarea creativităţii la preşcolari prin activităţi plastice şi practice


Autor: prof. înv. preşcolar Chiva Cristina Carmen
Grădiniţa cu P.P. „Phoenix”, Craiova, jud. Dolj

Activităţile incluse în Domeniul Estetic şi Creativ (educaţie plastică, abilităţi practice, educaţie muzicală), constituie cadrul şi mijlocul cel mai generos de activare şi stimulare a potenţialului creativ. Arta îl pregăteşte pe copil să trăiască în frumuseţe, în armonie, să respecte frumosul şi să vibreze în faţa lui. Cuvintele, sunetele, gesturile, culorile, formele plastice sunt mijloace de exprimare, de exteriorizare a dorinţelor, a aşteptărilor, relaţiilor cu ceilalţi, a problemelor. Mijloacele artei devin pentru copil unelte autentice de rezolvare curajoasă şi cu ştiinţă a problemelor de echilibrare, de armonizare, de modelare a spaţiului în care trăieşte şi se joacă, de automodelare.
Prin artă se dezvoltă sensibilitatea senzorială, dar şi cea artistică şi delicateţea comportamentală. Sensibilitatea artistică se construieşte pe baza afectivităţii, intuiţiei şi fanteziei, în funcţie de măiestria educativă a educatoarei şi de caracteristicile mediului în care se formează.
În pedagogia contemporană perioada preşcolarităţii constituie perioada de maximă receptivitate, sensibilitate, mobilitate şi flexibilitate psihică. Vârsta preşcolarităţii este vârsta imaginaţiei, a fanteziei şi jocului, în care copilul are posibilitatea de a-şi exterioriza sentimentele şi trăirile în mod imaginativ-creativ. Preşcolarul devine participant activ la propria sa formare, se accentuează astfel caracterul formativ al învăţământului actual modern.
Activităţile artistico-plastice constituie un mijloc de dinamizare şi exprimare a vieţii copilului, a achiziţiilor sale intelectuale, afective, voliţionale şi motivaţionale. Motivaţia copilului pentru activităţile artistico-plastice şi practice este nevoia de exprimare a propriilor trăiri, nevoia de a reda imaginea într-un mod artistic sau plăcerea de a povesti în imagini. Reprezentările plastice ale copilului evoluează treptat spre o redare cât mai realistă, alteori intervine imaginaţia creatoare şi trece spre fabulaţie, spre ireal.
Dintre limbajele artei, limbajul plastic este cel mai apropiat preşcolarului. Acest limbaj are misiunea de a echilibra şi de a armoniza relaţiile copilului cu natura, cu sine. Educatoarea nu va cere copilului sa reproducă, să execute cu măiestrie asemănarea, până la identificare, cu înfăţişarea naturii, care oricum este, în mod permanent, alta. Dacă ar acţiona aşa, ar face din copil un inapt în ceea ce priveşte creaţia artistică, l-ar îndepărta de artă şi l-ar înstrăina de propriile posibilităţi creative.  (fragment)

Reclame