Studiu de specialitate privind abordarea ludică în activităţile organizate la clasa pregătitoare


Autor: prof. înv. primar Nicolae Florina-Ramona
Şcoala Gimnazială Dragodana, jud. Dâmboviţa

Pregătirea copilului pentru activitatea din şcoală constituie scopul fundamental al activităţii din clasa pregătitoare şi în acelaşi timp şi criteriul esenţial al eficienţei activităţii desfăşurate la acest nivel, fapt evidenţiat de legea educaţiei. Această pregătire trebuie înţeleasă ca o adaptare reciprocă pe de o parte a copilului în şcoală şi pe de altă parte o adaptare a şcolii la copil.
Pedagogul Montessori consideră că mediul ambiant are un rol important în formarea personalităţii copilului. Problema dezvoltării este dominantă la vârsta scolarităţii mici, se menţine până la maturitate şi de aceea mediul trebuie adaptat la necesităţile copilului. În prima perioadă a şcolarităţii se pune problema adaptării mediului la copil şi apoi adaptarea copilului la mediul social.
Jocul este considerat forma fundamental de activitate în copilăria timpurie şi forma de învăţare ce influenţează decisive dezvoltarea liberă a copilului, permiţându-i totodată o explorare activă in iteracţiuni variate cu mijloace şi materiale, cu ceilalţi copii, dar şi cu adulţii.
Pedagogul M. Montessori s-a străduit să construiască pe cale experimentală o nouă lume, o lume a copilului, inaugurând relaţii adult-copil, educator-copil, în care educatorul nu trebuie să se substituie personalităţii şi voinţei copilului, făcându-l să lucreze forţat sau prin sugestie împotriva voinţei şi interesului acestuia.
Încă de la vârsta preşcolară, în condiţiile jocului ca activitate dominant, apar şi elemente ale muncii de învăţare ce izvorăsc din necesitatea de a satisface interesul, curiozitatea copilului pentru cunoaştere. Pe de altă parte, odată cu intrarea copiilor în şcoală şi în condiţiile în care activitatea dominantă este învăţarea, se menţine totuşi jocul pentru a asigura un echilibru necesar, o continuitate firească între cele două stadii.
Jocul reprezintă o modalitate de adaptare a copiilor din clasa pregătitoare la actvitatea şcolară şi ca formă de învăţare, şcoala începându-şi activitatea educaţională pe fondul acumulărilor realizate de copii la vârsta preşcolară.
Activităţile ludice satisfac în cel mai înalt grad nevoia de activitate a copiluilui, constituie o formă de manifestare întâlnită la copiii tuturor popoarelor încă din cele mai vechi timpuri, este tovarăşul nedespărţit al coplilului şi constituie una dintre formele de activitate ale copilului mic. În primul an al şcolarităţii , elevul este o fiinţă activă. A-l opri să facă acest lucru înseamnă a–i frâna dezvoltarea fizică şi psihică.
Jocul deţine un loc aparte în viaţa copilului pentru că-i satisface dorinţa firească de manifestare şi independenţă. Realitatea care îl înconjoară este mult prea complexă. Cum să o recunoască, cum să se orienteze în mediul înconjurător?
Jocul este tocmai una dintre activităţile prin care copilul învaţă să cunoască lumea reală, acţionând asupra obiectelor din jur, îşi satisface nevoia de mişcare, de înţelegere, dobândeşte încredere în forţele proprii. Îmbrăcând forma jocului, această activitate este tot atât de necesară dezvoltării fizice şi psihice ale copilului ca şi lumina soarelui, de aceea unii pedagogi afirmă că jocul este o activitate de pre-învăţare. (fragment)

Reclame