Studiu de specialitate – Noile tehnologii de informare în procesul de predare – învățarea a istoriei


Autor: prof. Popa Marius-Claudiu
Școala Gimnazială Fălcoiu, loc. Fălcoiu, jud. Olt

Bazele pregătirii tineretului, a orizontului și orientării lui în viață se pun și se consolidează în anii de instrucție școlară. Școlii îi revine sarcina nobilă de a realiza cel mai valoros produs al societății, tânărul cu o calificare multifuncțională capabil să dezvolte și să ducă mai departe înfăptuirile înaintașilor.
Pentru a deveni cât mai funcționale cunoștințele însușite de elevi, iar modalitatea de însușire a lor să devină o activitate de cercetare, de redescoperire, munca profesorului se cere să fie un permanent act de creație. În acest sens, se impune o reconsiderare critică a metodelor tradiționale folosite în procesul de predare – învățare a istoriei, noua strategie care să implice schimbul de idei, de cooperare cu elevii.
Munca profesorului devine astfel axată pe operarea rapidă în selecționarea și organizarea cunoștințelor în scheme concepționale riguros constituite. Prin integrarea noilor tehnologii de informare în procesul de predare – învățare al istoriei el trebuie să dovedească o mare deschidere pentru căutarea, descoperirea și utilizarea noului în propria sa activitate. Dar iată care sunt trăsăturile acestuia: mobilitatea spiritului receptiv, receptivitatea pentru nou, deschiderea pentru schimbare.
Pregătirea pentru schimbare înseamnă cultivarea disponibilității nu numai de a percepe și a accepta noul ci și pe aceea de a-l căuta și crea ca o condiție a progresului.
Cu siguranță, prezența acestei tehnologii remodelează comportamentul individual și colectiv, redefinește relațiile de comunicare, dezvoltă raporturi sociale noi, provoacă atitudini și sentimente. Nu în ultimul rând, solicită o nouă abordare a educației, din perspectiva socializării indivizilor. Istoria tradițională este esențialmente narativă: ea reconstituie fapte și evenimente, realizează șiruri cronologice și observă relații de cauzalitate, cel mai adesea univoce. Rezultatul este o istorie cantitativă, prezentată dintr-o singură perspectivă, a cărei ,,obiectivitate” este justificată prin sursele documentare la care apelează.
În utilizarea Internetul-ui se pot identifica trei faze:
1. Localizarea, accesul și extragerea surselor primare și secundare;
2. Selecția, analiza și organizarea unei baze de date independentă de sursă;
3. Exploatarea și prezentarea informației.
Utilizarea lor înseamnă reunirea textului, imaginii, sunetului și a mișcării, iar această ofertă pluridimensională nu poate fi decât benefică în înțelegerea unei situații istorice și în motivarea elevilor spre cercetarea și cunoașterea istoriei. Posibilitatea de regrupare a faptelor, situațiilor, evenimentelor în secvențe care ilustrează cauzalitatea și explică acțiunea factorilor schimbării sau conservării unor structuri este o ofertă din care rezultă ,,mai multe istorii”. (fragment)

Reclame