Învăţarea diferenţiată


Autor: prof. înv. primar Zdrenghea Adriana
Şcoala Gimnazială “ Sfântul Dumitru”, Craiova, Dolj

O preocupare majoră a fiecărui dascăl – deschizător de drumuri – este cunoaşterea reală a individualităţii elevilor cu care lucrează, fapt care conduce la o individualizare a acţiunilor pedagogice, la o tratare diferenţiată a elevilor în funcţie de posibilităţile şi înclinaţiile lor. Diferenţierea vizează tehnologia didactică, diferenţierea sarcinilor de muncă independentă în clasă sau acasă, stimularea iniţiativelor şi intereselor personale ale elevilor.
Diferenţierea conţinutului se realizează prin: trunchi comun, curriculum la decizia şcolii, cursuri, activităţi complementare celor din programul obligatoriu pentru toţi, cursuri diferite ca nivel pentru aceeaşi disciplină, activitate extracurriculară corelată cu cea şcolară.
Diferenţierea se realizează prin modul de organizare a activităţii şcolare, a activităţii didactice şi prin metodologia didactică aplicată. Distingem patru moduri de organizare a activităţii:
a) activitate colectivă, caracterizată prin transmiterea informaţiei de la învăţător către elevi;
b) activitate pe grupe, în general omogene, constituite după un anumit criteriu;
c) activitate pe echipe, grupe eterogene, constituite după preferinţa elevilor pentru o activitate;
d) activitate individuală, independentă.
Activitatea pe grupe:
– în constituirea grupelor numărul de elevi să nu depăşească 6-7, gruparea elevilor să se realizeze după un criteriu (ex. natura activităţii) sau la libera alegere a elevilor şi se stabilesc relaţiile dintre membrii grupului (ex. coordonatorul poate fi un elev sau învăţătorul);
– tipuri de activităţi pentru grup: rezolvarea de probleme, lucrări practice, studiu de documente, proiecte, anchete;
– relaţia învăţător-elev se modifică astfel: învăţătorul sprijină elevul, îi stabileşte conţinuturile şi materialele necesare, învăţătorul pregăteşte activitatea, îndrumă în punctele cheie, dar NU conduce activitatea.
Jean Vial: «Activitatea în grup se caracterizează prin specificarea sarcinilor după motivaţiile şi capacităţile membrilor grupului, asigurarea unităţii conţinutului activităţii, coordonarea, convergenţa efortului, existenţa unui responsabil şi a unui colectiv. » Exemple de situaţii în care se pot organiza activităţi pe grupe: la limba romană, la exerciţii de consolidare, la ştiinţele naturii, aplicaţii în consolidare şi recapitulare la orice disciplină. (fragment)

Reclame