Modalităţi de abordare a evaluării la Limba şi literatura română


Autor: prof. Necula Crina
Şcoala Gimnazială „Nicolae Efrimescu” Săgeata

Evaluarea, alături de predare şi învăţare, reprezintă o componentă de seamă a procesului de învăţământ. Prin evaluare, profesorul obţine informaţii necesare cu privire la rezultatele actului de învăţare, concretizate în cunoştinţe, priceperi, deprinderi, capacităţi dobândite de către elevi.

De-a lungul timpului s-au înregistrat diverse puncte de vedere în teoria evaluării. Astfel, Ion T. Radu consideră că: „evaluarea este o acţiune de cunoaştere a unor fenomene sub raportul însuşirilor acestora, a stării şi funcţionalităţii unui sistem, a rezultatelor unei activităţi”.
După momentul plasării evaluării în raport cu secvenţa învăţării, se disting următoarele tipuri de evaluare didactică:
1. Evaluarea iniţială se face la începutul anului şcolar, a unui ciclu de învăţământ şi are rolul de a identifica cunoştinţele, deprinderile, priceperile deţinute de elevi în acel moment. Rolul acesteia este de a anticipa nevoile de învăţare, potenţialul de învăţare al elevilor, precum şi de a alege modalitatea de concepere a programului de instruire. Astfel, evaluarea iniţială realizează două funcţii: funcţia diagnostică şi funcţia prognostică.
2. Evaluarea continuă sau formativă este frecventă sub aspect temporal şi are ca finalitate remedierea lacunelor sau a greşelior făcute de elevi. „Evaluarea formativă nu-l judecă şi nu-l clasează pe elev. Ea compară performanţa acestuia cu un prag de reuşită dinainte fixat” (Meyer, 2000, p.25). Potrivit lui Perrenoud (1998, p.120), evaluarea formativă este cea care „îl ajută pe elev să înveţe şi să se dezvolte, astfel spus, care participă la regularizarea învăţării şi a dezvoltării în sensul unui proiect educativ”.
3. Evaluarea sumativă are caracter general, asupra întregii materii, intervine în momente precise, încheind un capitol sau o perioadă şcolară. Ea operează sondaje, atât în ceea ce priveşte elevii, cât şi materia verificată. De aceea, ea nu poate oferi informaţii complete cu privire la măsura în care toţi subiecţii cunosc conţinutul ce trebuie asimilat, însă conduce la o comparare, clasificare şi ierarhizare a elevilor.
Metodele utilizate pentru a evalua sunt metodele tradiţionale, cele mai des utilizate şi metodele alternative care completează metodele tradiţionale şi se pot utiliza simultan. După procedeele de efectuare, distingem următoarele metode tradiţionale: proba orală, proba scrisă, proba practică.
Proba orală se realizează prin îndeplinirea unor sarcini de lucru, oral sau în scris (la tablă), sub directa supraveghere a profesorului. Ele prezintă unele avantaje, permite tratarea diferenţiată a elevilor; întăreşte ceea ce elevii au învăţat; permite dirijarea elevilor către răspunsuri corecte; clarifică şi corectează imediat greşelile sau neînţelegerile elevului, dar şi dezavantaje, consumatoare de timp; nivel scăzut de validitate şi fluiditate; subiectivitate. (fragment)

Reclame