Studiu de specialitate – Activitățile outdoor – alternativă a educației nonformale


Autor: prof. Ghira Teodorina Alina
Grădinița ”Sfânta Lucia” Craiova

Modelarea personalităţii tinerei generaţii a constituit din totdeauna o preocupare de mare interes a comunităţii umane. Formarea omului modern presupune dezvoltarea lui din punct de vedere fizic, psihic, estetic, moral etc., cu alte cuvinte o dezvoltare multilaterală în raport cu exigenţele societăţii contemporane.
Complexitatea vieţii umane în societate şi provocările lumii contemporane au drept consecinţă regândirea rolului şi ponderii factorilor ce contribuie la realizarea educaţiei pe tot parcursul vieţii. Este semnificativ şi specific faptul că necesitatea intervenţiei sociale în evoluţia individuală este conştientizată la nivelul societăţii, iar realizarea ei este organizată, controlată în modalităţi particulare, în funcţie de gradul şi caracteristicile de emancipare a fiecărei societăţi. O particularitate importantă a fenomenului educaţional, în etapa actuală, este caracterul permanent, prezenţa lui în întreaga existenţă umană.
Creşterea evidentă a rolului educaţiei în dezvoltarea tinerilor impune sporirea activităţilor prin care aceasta se poate realiza, respectând metodologia, conţinutul şi obiectivele propuse la acest nivel. Se consideră că activităţile in aer liber pot constitui un mijloc de educare a personalităţii tinerilor în formare, în acest scop putând fi elaborate programe de instruire ce vor cultiva onestitatea, respectul pentru sentimentele proprii şi a celorlalţi din grup, grija pentru ceilalţi şi autodisciplina.
În zilele noastre, datorită unui flux continuu de mutaţii economice şi tehnologice, viaţa se uşurează din punct de vedere al efortului fizic, iar în acest sens timpul liber existent va trebui exploatat pentru a compensa lipsa aceasta de mişcare. Modul în care membrii colectivităţilor reuşesc să folosească acest timp liber determină, în ultimă instanţă, gradul lor de cultură şi civilizaţie.
Educaţia outdoor este un concept relativ nou în contextul educativ românesc, însă ea începe din ce în ce mai mult să capteze interesul actorilor educaţionali din sistemul de învăţământ formal.
Există numeroase accepţiuni pentru termenul de educaţie outdoor, însă pentru a da o definiţie simplă şi pe înţelesul cititorilor, putem spune că această formă de educaţie se bazează pe învăţarea în aer liber. Termenul de educaţie outdoor, poate include educaţia pentru mediu, activităţi recreative, programe de dezvoltare personală şi socială, drumeţii, aventură, etc.
Concepţia acestui nou tip de educaţie este că orice om pus în condiţii grele, chiar extreme de viaţă şi supravieţuire, îşi mobilizează exemplar resursele corporale şi mintale, la un nivel incomparabil mai înalt decât o face în mod normal, în viaţa obişnuită (la birou). Oamenii sunt mult mai sensibili când se află în mijlocul naturii. (fragment)

Reclame