Comportamentul perturbator – modalități de intervenție ale profesorului


Autor: prof. înv. primar Cîrstoi Livia
Școala Gimnazială ”George Emil Palade” Buzău

Managementul și controlul clasei vizează nu numai problemele minore care pot apărea într-o clasă, ci și problemele serioase de comportament și disciplină. Pentru rezolvarea acestora sugerăm:
•Intervenția directă – ocupându-se de această modalitate, Good și Brophy au subliniat că ea poate îmbrăca două forme. Potrivit primei forme, profesorul poate cere imperativ încetarea comportamentului perturbator, indicând apoi comportamentul deziderabil în situația dată. O astfel de intervenție trebuie să fie scurtă, directă și la obiect și ar putea cuprinde: numele elevului, identificarea comportamentului indezirabil, sugerarea comportamentului alternativ. A doua formă constă în reamintirea sistemului de reguli existent (mai ales dacă acesta a fost negociat cu elevii) și a comportamentului ce se așteaptă din partea lor. Dacă s-a ivit o situație neașteptată, ea poate oferi prilejul unor revizuiri ale regulilor existente, ca și a standardelor care definesc ceea ce se numește un comportament dezirabil.
•Admonestarea elevilor care creează probleme de disciplină- această modalitate a fost cercetată cu precădere de către R. Kass, K. Kaufman, K. O Leary și R. Drabman. Studiul lor a vizat efectul admonestării cu voce tare în fața clasei sau al admonestării între patru ochi a elevilor cu comportament indezirabil. Pe scurt, din cinci clase cu probleme serioase și frecvente de disciplină au fost selectați câte doi elevi. În prima fază a experimentului, aproape toate admonestările s-au făcut cu voce tare în fața clasei. În faza a doua, profesorii au utilizat doar admonestarea între patru ochi. Utilizându-se admonestările între patru ochi, frecvența problemelor de disciplină s-a redus semnificativ.
•Tehnicile interviului- ocupându-se de această modalitate, Saunders a schițat două forme de interviu:
Interviul investigativ – este o strategie utilă în cazul unor forme mai serioase de comportament indezirabil și poate fi folosit atunci când sunt implicați unul sau mai mulți elevi. Interviul investigativ ar trebui să vizeze numai elevul/elevii implicați în incident și- acolo unde este posibil- să se desfășoare după ce s-au liniștit puțin lucrurile. Se încearcă astfel reducerea la minimum a efectelor și a posibilităților de extindere a incidentului. Dacă sunt implicați mai mulți elevi, ar trebui să i se permită fiecăruia să-și prezinte propria versiune asupra a ceea ce s-a întâmplat, profesorul trebuind să intervină doar pentru clarificarea faptelor și pentru a discerne între fapte și opinii; ar trebui apoi soluționate discrepanțele dintre diferitele versiuni, pentru a se obține una finală, acceptabilă și acceptată de către toți elevii implicați.
Saunders avertizează asupra mecanismelor psihologice de apărare pe care teama le poate declanșa la elevi, mecanisme care vor distorsiona imaginea lor asupra faptelor; aceste mecanisme sunt: negarea, proiecția, raționalizarea.  (fragment)

Reclame