Top 1-3 Călătorie, aventură – în spațiul literaturii române (nr. 23/februarie 2013)


Autor: prof. Alina Iftime
Liceul Tehnologic „Virgil Madgearu” Constanța

Călătoria şi aventura au fascinat dintotdeauna spiritual uman. Explorând spaţii necunoscute sau tărămuri imaginare, omul a trăit prin călătorie experienţele cunoaşterii altor lumi, descoperirea altei vieţii şi asemănarea propriei identităţi.
Motivul „călătoriei” este un motiv recunoscut al literaturii universale, respectiv al literaturii române, el fiind prezent din cele mai vechi scrieri în arii geografice diferite, căci însăşi călătoria juca un rol însemnat în viaţa oamenilor (ex. „Epopeea lui Ghilgameş”, epopeele lui Homer – “ Iliada”, “Odiseea”).
Motivul „călătoriei”, al drumului, cu adânci semificaţii privind destinul unor personaje, se întalneşte în literatura română în capodopere ca „Balta-Albă” de V. Alecsandri, „Povestea lui Harap-Alb” de I. Creangă, „Luceafarul” de M. Eminescu, „Noapte de decemvrie” de Al. Macedonski, „Baltagul” de M. Sadoveanu.
Parcurgerea detaliată a lecturilor, a determinat stabilirea urmatoarelor modalităţi de abordare a călătoriei în textul literar românesc:
– Călătoria – căutarea aventurii (Text reprezentativ: „Balta-Albă” – V.Alecsandri).
Călătoria devine adesea pretextul unui şir de experienţe ale unor personaje, experienţe pe parcursul cărora eroul se poate modela, poate evolua sau poate dobândi cunoaşterea de sine. Călătorul francez, ieşit din ţinuturile natale, traversează spaţii necunoscute, întâlneşte o altă civilizaţie ale cărei caracteristici le recunoaşte ca diferite în raport cu ale propriei civilizaţii. „Iată, domnilor, istoria voiajului meu la Balta-Albă. În 24 de ceasuri am văzut atîtea lucruri nepotrivite,
atîtea …….., ca nu ştiu nici acum dacă Valahia este o parte a lumii civilizate sau de este o lume sălbatică”.
-Călătoria – explorare şi inițiere (Texte representative: „Povestea lui Harap-Alb” – I. Creangă, „Baltagul”- M. Sadoveanu)
Călatoria presupune nu numai cunoaşterea unui spaţiu nou, ci şi modificarea lăuntrică a celui care o întreprinde. Din acest punct de vedere, orice călatorie înseamnă o iniţiere în tainele lumii şi ale existenţei. Orice scenariu iniţiatic include o călătorie simbolică al cărui rezultat este transformarea novicelui într-un iniţiat. Astfel, protagonistul basmului cult „Povestea lui Harap-Alb“, de I. Creangă, parcurge o călătorie iniţiatică, un proces de formare prin care acesta trece de la starea de profan la starea de iniţiat. „Drumul lui Harap-Alb nu este un drum fizic, geografic, ci un drum spiritual, de perfecţionare şi purificare, un drum de iniţiere, un drum catre centru“ (Andrei Oişteanu).
În romanul „Baltagul“ se conturează călătoria iniţierii lui Gheorghiţă, aspect ce marchează trecerea spre etapa deplinei maturităţi. „Înţelege că jucăriile au stat. De-acu’ trebuie să te arăţi bărbat. Că n-am alt sprijin şi am nevoie de braţul tău.“. În timpul călătoriei, Gheorghiţă are prilejul să cunoască oameni, să asiste la mari evenimente din viaţa omului (botez, nuntă, înmormântare), să înţeleagă rosturile vieţii, să cunoască rânduielile lumii, să reflecteze, să aibă sentimentul utilităţii lui.
-Călătoria – motivaţie a meditaţiei (Text reprezentativ: „Luceafărul” – M. Eminescu, „Noapte de decemvrie“- Al. Macedonski)
În poemul eminescian „Luceafărul“, călătoria lui Hyperion spre Demiurg simbolizează un drum al cunoaşterii şi totodată motivaţia meditaţiei asupra condiţiei omului de geniu în raport cu oamenii obişnuiţi.„Ei doar au stele cu noroc/ Şi prigoniri de soarte/ Noi nu avem nici timp, nici loc/ Şi nu cunoaştem moarte.“
Călătoria omului de geniu, reprezentat simbolic de emir, apare reliefată şi în poemul „Noapte de decemvrie“ de Al. Macedonski. Emirul porneşte să parcurgă deşertul, ca simbol al vieţii, trăieşte cu demnitate, fără niciun fel de ocolişuri: „Şi el naintează – şi calea e dreaptă -/ Şi el naintează – dar zilele curg.“
„Drumul drept“ – simbol al idealului absolut, la care poate aspira numai omul superior; „Drumul cotit“ – simbol al ţelului omului oarecare, pe care acesta îl poate atinge prin compromisuri, subterfugii. „O tânără umbră de soare-l fereşte,/ Şi drumu-ocoleşte mai mult – tot mai mult“.

Reclame