Studiu de specialitate – PRO şi/sau CONTRA utilizării englezismelor în limba română


Autor: prof. Enescu Costinela
Liceul Tehnologic ”J. Lebel” Tălmaciu, Sibiu

Cele două atitudini opuse faţă de englezisme reprezintă, în bună măsură, semnele unui conflict între generaţii. Astfel, acestea sunt necesare doar într-o anumită măsură. Am spus necesare, la fel precum, la începutul secolului al XIX-lea franţuzismele au jucat un rol important în evoluţia limbii, sau ceva mai devreme, slavismele. Exacerbări au existat şi atunci sub forma unor furculisioane mai mult sau mai puţin adecvate. Cert este că fără împrumuturi neologice, limba ar seca şi ar îmbătrâni, operându-se astfel un decalaj de proporţii între vorbitori şi limbă.
Este firesc ca împrumuturile să fie acceptate cu condescendenţă pentru că ele marchează evoluţia limbii. Nu trebuie să ne temem de o alterare a fondului latin al limbii române, pentru că asta înseamnă, de fapt, limba română. Ceea ce trebuie să combatem este abuzul existent în toate laturile vieţii sociale şi deci în limbaj.
Limba trebuie înţeleasă ca limbaj, pentru că limbajul este afectat şi nu limba. Peste veacuri nu vor rămâne menţionate în tomuri cuvinte precum hot dog, ci acelea necesare uzului comun. Aici facem diferenţa dintre uz şi abuz.
În vocabularul nostru contemporan şi, în general în lexicul limbii moderne, se constată prezenţa unui apreciabil număr de împrumuturi directe sau indirecte, din limba engleză şi denumesc, cel mai adesea, noţiuni din domeniul tehnic, economic, socio-cultural sau sportiv. Larga răspândire a limbii engleze si deosebitul prestigiu de care se bucură în lumea întreagă, au făcut ca ea să devină, în ultimele decenii, unul dintre cei mai importanţi furnizori de cuvinte noi care alimentează fondul lexical internaţional.
În orice referire la limba română de astăzi a devenit un lucru comun protestul sau numai lamentaţia cu privire la ceea ce unii numesc anglomanie, influenţa engleză fiind văzută ca un act de invazie lingvistică în tulburea noastră tranziţie, invazie care ar pune în pericol existenţa limbii române, în orice caz specificul ei naţional.
În ultimele decenii vocabularul românesc cunoaşte o dezvoltare atât de rapidă, încât, în chip cu totul firesc, dicţionarele noastre nu pot să ţină pasul cu ritmul lui de îmbogăţire. În perioada actuală nu există zi în care, citind ziarele şi revistele sau urmărind emisiunile de radio şi televiziune, să nu citeşti sau să nu auzi un cuvânt nou, creat pe teren românesc sau pătruns în limba română de pe alte meleaguri, în ultima vreme mai ales din lumea vorbitoare de engleză.
Mioara Avram face urmãtoarea afirmaţie: Influenţa engleză nu este un fenomen în sine negativ, nu are de ce să fie considerată mai periculoasă decât alte influenţe străine care s-au exercitat şi se exercită asupra limbii noastre. Cunoscută fiind marea ospitalitate a românei, dublată de capacitatea ei de asimilare a împrumuturilor, este de presupus că anglicizarea va fi depăşită aşa cum au fost depăşite în timp slavizarea, grecizarea, rusificarea, italienizarea sau francizarea. Costache Negruzzi în Păcatele tinereţelor scria acum un secol şi jumătate: „Aşadar am fost pe rând turcomani, grecomani sau Domnul ştie ce încă; acum din mila lui Dumnezeu, suntem franţezomani; poate curând vom trece şi Manha în vrun balon aerostatic şi atunci ne vei vedea anglomani .” (fragment)

Reclame