Metode și strategii specifice gândirii în abordarea unui text liric


Autori: prof. Florentina Amalia Țoca
Școala Gimnazială ”Aurel Pop” Oșorhei, Județ Bihor
prof. Cătălin Lazar
Colegiul Național ”Iosif Vulcan”Oradea, Județ Bihor

Nevoia de ordonare şi ierarhizare, specifică fiinţei umane, a determinat încercarea de a cuprinde în sisteme unitare marea diversitate a metodelor. De-alungul timpului clasificările au variat în funcţie de criteriile folosite. Unul dintre cele mai rezistente este cel istoric. Vorbim despre metode în termeni diferiţi, referindu-ne la metode vechi, tradiţionale şi metode noi, moderne.
Activitatea practică a demonstrat că nu vechimea unei metode este importantă ci eficienţa ei. Eficienţa oricărui act educaţional reprezintă o necesitate şi constă în raportul dintre efortul depus şi ceea ce s-a obţinut. La o eficienţă maximă se ajunge prin corelarea metodei cu obiectivul, conţinutul procesului educaţional şi forma de organizare a învăţământului, implicând raportul profesor-elev, elev-elev, care este un element al tehnologiei educaţionale.
G.Văideanu arată că metoda didactică este calea sau modalitatea de lucru care: este selecţionată de cadru didactic şi pusă în aplicare în lecţii sau activităţi în beneficiul elevilor; presupune cooperarea dintre profesori şi elevi, participarea acestora la găsirea soluţiilor; se alege în funcţie de nivelul elevilor; vizează asimilarea cunoştinţelor, stimularea spiritului creativ şi permite profesorului să organizeze procesul de predare-învăţare şi să îndeplinească rolurile de îndrumător sau evaluator.
Eficienţa unei metode constă în: implicarea profundă a elevilor în actul instruirii; formarea/stimularea deprinderilor, a capacităţilor; adaptarea la specificul fiecarui ciclu, fiecărui domeniu de cunoaştere, flexibilitate şi deschidere faţă exigenţele noi ale învăţământului; necesitatea de a alterna metodele.
O metodă trebuie să devină, dintr-o cale de cunoaştere propusă de profesor, o cale de învăţare realizată de elev, cu ajutorul căreia aceştia să-şi poată construi o personalitate autonomă, capabilă de o gândire critică şi creativă.
Nicio metodă nu este responsabilă de eşecul sau succesul didactic, ea fiind doar o unealtă virtuală care devine eficientă, vie, doar prin priceperea profesorului şi în măsura în care contribuie la atingerea scopurilor propuse, reuşeşte să facă lecţia interesantă pentru elev, trezindu-i curiozitatea şi formându-i deprinderile de învăţare.
Alegerea metodelor este una dintre etapele importante ale proiectării didactice, de aceea opţiunea trebuie să se facă în cunoştinţă de cauză, fără a urmări folosirea unor metode la modă, ţinând cont că eficienţa este importantă nu caracterul de noutate sau de spectaculozitate al metodei.
Procedeul didactic reprezintă o secvenţă a metodei, în detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune. Metodele apar ca ansamblu de procedee, folosite în funcţie de oportunitatea lor într-o situaţie concretă de instruire. Nu trebuie pierdut din vedere că relaţia dintre metodă şi procedeu este dinamică, de multe ori delimitarea categorică între metodă, procedeu şi tehnică fiind greu de realizat. Caracterul dinamic reiese din posibilitatea ca o metodă să devină procedeu în cadrul altei metode, iar un procedeu să îndeplinească uneori funcţia unei metode, prin raportare la celelalte procedee. (fragment)

Reclame