Studiu de specialitate – Bacovia – intersecția curentelor


Autor: prof. Dumitrescu Ana
Școala Gimnazială Nr. 14 Brașov

Privit în diacronie, Bacovia este un poet modern interbelic. Din perspectivă sincronică, acesta poate fi asociat, prin intermediul creației sale, cu ușurință simbolismului, eminescianismului, neoromantismului, postmodernismului (alături de poeți ca Mariana Marin, Cezar Ivănescu etc.)
In ideea lui Gh. Crăciun că Bacovia ar fi un eretic al simbolismului, vom încerca să arătăm o serie de similitudini între creația poetului și cea a poetei optzeciste Mariana Marin. Subliniind că volumul de poezii Plumb apare in 1916 în urma unei atente selecții, 36 din textele sale poetice apărând înaintea volumului, Gh. Crăciun concluzionează precizând că volumele lui Bacovia nu sunt gândite ca niște simple culegeri de texte disparate, ci ca niște ansambluri unitare, coerente, menite să promoveze o anumită imagine a poeziei sale.
Deși s-a vrut a fi un poet simbolist în volumul Plumb, un continuator al drumului început de Al. Macedonski, și un emul al lui Edgar Poe, Baudelaire, Verlaine, Rollinat, Bacovia include în creația sa teme și motive literare care fac posibilă încadrarea acestuia la intersecția dintre mai multe orientări ale poeziei: simbolism, romantism, neoromantism: «Bacovianismul» este una din expresiile individualizate ale neoromantismului din prima jumătate a secolului nostru, apărându-ne drept un simbolist «ruinat», ros de nostalgia eminescianismului. (Mircea Scarlat – George Bacovia, Ed. Cartea Românească, București, 1987, p.97)
Pornind de la premisa că Bacovia este un poet actual așa cum spune și Gheorghe Crăciun Bacovia este contemporanul nostru. Cel mai contemporan dintre toți marii noștri poeți ai acestui secol., vom face o analiză comparativă a poeziei optzeciste și a celei bacoviene prin călătoria cu sens invers de la postmodernismul poetei Mariana Marin la creația poetului interbelic. Astfel, vom încerca să verificăm dacă ipoteza contemporaneității lui George Bacovia se justifică analizând temele și motivele literare existente în opera acestor poeți.
Condiția artistului și a artei în lume este o temă ce se poate identifica în creațiile celor doi poeți. Emblematică este arta poetică Plumb din volumul cu titlu omonim. Condiția unui poet damnat, care trăiește într-o societate meschină, incapabilă să-i înțeleagă aspirațiile este ilustrată în poezia lui Bacovia. Starea de încătușare, de sufocare a eului creator este ilustrată de cavou, spațiu al calustrării, care îl împiedică pe creator să evolueze spiritual prin artă și îl duce, mai degrabă, spre moartea spirituală sugerată de motive literare precum sicrie, funerar vestmânt, coroane etc.: Dormeau adânc sicirele de plumb/Și flori de plumb și funerar vestmânt –/Stam singur în cavou … Și era vânt …/Și scârțâiau coroanele de plumb/.
Oboseala psihică este prezentă în universul bacovian prin existența unei stări puternice de apăsare reprezentată de către plumb. Cenușiul existențial al unui creator solitar sufocat de societate este redat în acest text printr-o serie de strategii: repetarea simetrică a cuvântului plumb, paralelismul sintactic al versurilor, oglindirea sentimentelor prin corespondența dintre planurile exterior și cel interior: Dormea întors amorul meu de plumb/Pe flori de plumb, și-am început să-l strig/Stam singur lângă mort …și era frig …/și-i atârnau aripele de plumb. (fragment)

Reclame