Inovarea la matematică


Autor: prof. Ivănuş Nicolae
Şcoala Gimnazială, sat Mologeşti, Comuna Laloşu, judeţul Vîlcea

În timpul unei zile, un profesor de matematică este nevoit să fie parinte, prieten, căutător de talente care stau uneori, undeva, ascunse sub blazarea elevilor. De multe ori trebuie sa intre în jocurile elevilor, în clasă sau afara clasei, nu atât spre a le arăta cum se face, cât pentru a vedea cum este lumea împreună.
Fiecare elev simte nevoia de a fi preţuit, iubit, evidenţiat. Dascălii pot demonstra elevilor preţuirea, prin fiecare cuvânt, gest, prin grija pe care le-o poarta, făcând incursiuni în sufletele lor, tulburându-le, până la emoţie, dându-le singuranţă sentimentală, în special atunci când cuvintele şi acţiunile dascalilor sunt conforme cu un înalt cod moral.
Profesia de profesor de matematică este complicată prin scopul pe care îl are de îndeplinit: formarea unor personalităţi autonome, capabilă să se integreze social, posedând o gândire critică şi creativă la matematică, cu un profil moral autentic şi cu o înaltă profesionalitate. Această profesie în cadrul societăţii contemporane nu este printre cele mai solicitate, dar nu se regăseşte nici printre cele mai evitate.
Societatea contemporană a dus la producerea unor modificari şi în cadrul sistemului instructiv-educativ, modificari care dau o nouă anvergură rolului profesorului de matematică. Astfel, profesorul de matematică nu doar transmite informaţii şi cunoştinţe prevăzute în programa de matematica. El devine un agent care trebuie să ia decizii iar în activitatea cu elevii in cadrul orelor de matematică. Profesorul de matematică îşi dezvoltă propriul stil didactic potrivit noilor schimbări, stil ce se regaseşte în următoarele direcţii de acţiune:
-cunoaşterea elevilor, a nevoilor, intereselor, dificultăţilor şi problemelor acestora,
-stabilirea unui nou tip de relaţie a profesorului de matematică cu elevii şi asumarea de noi şi variate roluri,
-abordarea integrată, interdisciplinară a conţinuturilor la matematică în cadrul ariei curriculare,
-deschiderea activităţii desfăşurate la clasă către sursele educaţiei nonformale,
-folosirea unor strategii didactice care poziţionează elevul în centrul procesului educativ prin solicitarea tuturor tipurilor de raţionamente matematice,
-depistarea şi educarea înclinaţiilor şi aptitudinilor matematice ale elevilor.
-folosirea unor noi tehnici şi instrumente variate de evaluare.
-încurajarea capacităţii de autoevaluare a elevilor.
Pentru ca toate acestea să fie obţinute de către profesorul de matematică într-o măsură ridicată este nevoie de o activitate de formare continuă, dar şi de inovare pedagogică.
Inovarea la matematică este o „deplasare” de la tradiţie la modernitate, prin introducerea unor modificari, cu motivul de a creşte eficienţa procesului de instruire matematic. Inovaţiile la matematică pot fi realizate sub forma unor schimbări de elaborare privind ansamblul de organizare, programele, manualele şcolare şi metodele de învăţământ, schimbări referitoare la relaţiile interpersonale, ca spre exemplu relaţia profesor-elev, sau schimbări de natură materială, dacă ne referim la mijloacele de învăţământ şi la cabinetele de matematică.
Ca o concluzie, profesorul de matematică (în întreaga sa carieră didactică), trebuie să devină un „coechipier” activ în educaţia continuă a elevilor. Doar aşa, elevul va putea să atingă aşteptările profesorilor săi şi profesorul va avea sentimentul datoriei împlinite, atât faţă de el cât şi faţă de cei pe care îi modelează, îi pregăteşte pentru confruntarea cu rigorile vieţii.
Bibliografie:
1. Stoica M., (2002), Pedagogie şi Psihologie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Editura Gheorghe Alexandru, Craiova;
2.Stan L., (1994), Cercetarea pedagogică şi inovarea în învăţământ, în vol. Psihopedagogie, Editura Spiru Haret, Iaşi;
3.Hassenforder L., (1976), Inovaţia în învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,.

Reclame