Eficienţa învăţării prin cooperare


Autor: prof. înv. primar Sîrbu Elena Laura
Şcoala Primară JUST 4 KIDS

Educaţia de calitate cultivă autonomia, încurajează gândirea independentă şi nu se limitează la memorarea unor cunoştinţe şi convingeri. Sensul învăţării prin cooperare este de a forma persoane care să rămână indivizi şi să lucreze eficient ca membrii ai unei echipe, persoane încrezătoare în puterile lor şi în capacităţile de colaborare.
Formarea grupurilor reprezintă una dintre sarcinile importante ale dascălului. Se consideră a fi trei momente extrem de importante : motivaţia, comunicare, acceptarea reciprocă. Dascălul va avea în vedere ca grupurile să atingă obiectivele propuse, fiecare membru al grupului să aibă sarcini concrete. Profesorul are rol de a planifica activitatea grupului, de a observa şi interveni atunci când e cazul. El poate interveni în activitate pentru a corecta erorile de înţelegere, concepţiile greşite cu privire la o activitate anume. El trebuie să ştie cum să intervină.Intervenţia nu va fi făcută prea des, nu va avea caracter directiv, ci doar îl va orienta pe elev şi îi va spori autonomia învăţării. El nu va oferi soluţii, ci va opri activitatea grupului respectiv, va evidenţia problema şi va solicita ca membrii grupului să o dezbată şi să găsească soluţii. După lucrul în grup se alocă timp fiecărei echipe să exprime cum consideră că a lucrat, dacă a fost sau nu eficientă echipa lor, dacă şi-au atins scopurile.
•Gândiţi, lucraţi în perechi, comunicaţi este o metodă uşor de aplicat la toate nivelurile de educaţie, la toate disciplinele şi la orice dimensiune a grupului .
Profesorul pune o întrebare, acordă elevilor timp pentru gândire, elevii formează perechi cu colegii lor şi se gândesc la răspunsuri. Discută împreună răspunsurile date şi le oferă în final clasei. Este important să se formeze un timp limită pentru fiecare pas, dascălul putând folosi diferite instrumente pentru a anunţa că s-a scurs timpul. Răspunsurile solicitate pot fi emise în scris sau oral. Toţi elevii au şansa de a se implica, crescând astfel încrederea în forţele proprii.
•Unul stă, trei circulă este o metodă propice activităţilor care se finalizează cu un produs. Se formează un grup de 4 elevi, fiecare având cartonaşe cu numărul adecvat. Se numerotează şi grupurile formate în clasă. La semnalul profesorului grupurile se rotesc. Numărul 1 se duce la al doilea, nr 2 la al treilea, nr 3 la al patrulea şi al patrulea stă pe loc. Elevii care rămân pe loc explică vizitatorilor ce a lucrat grupul. Fiecare vizitator va discuta şi comenta ce a vazut.
•Turul galeriei este o metodă în care toţi elevii care au lucrat în grupuri de câte 3 sau 4 elevi examinează produsele întregii clase. Se rotesc prin faţa exponatelor, îşi iau notiţe. După turul galeriei, fiecare grup iese în faţă şi îşi reexaminează propria lucrare prin comparaţie cu celelalte, analizând şi comentariile primite de la colegi.
•RAI – RĂSPUNDE,ARUNCĂ, INTEROGHEAZĂ se poate folosi la finalul lecţiei sau la finalul unei secvenţe de conţinut. Se foloseşte o minge uşoară care se aruncă de la un coleg la altul. Cel care aruncă mingea trebuie să formuleze o întrebare despre lecţia predată. Elevul care nu cunoaşte răspunsul iese din joc, răspunsul venind din partea celui care a pus întrebarea.
•Masa rotundă asigură participarea tuturor membrilor grupului. Participanţii se află în jurul unei mese şi trebuie să descopere cât mai multe răspunsuri la întrebarea pusă de profesor. Răspunsul se va scrie pe o foaie de hârtie în sensul acelor de ceasornic. Dacă grupul este prea mare se pot emite mai multe foi de hârtie. Dascălul trebuie să fie atent, să pună o întrebare la care toţi copiii pot răspunde.
•Metoda Group Investigator prevede ca elevii să se grupeze în microgrupuri şi să facă o temă de cercetare. Tema de cercetare poate fi divizată în subteme. Spre exemplu, tema PLANTELE poate fi descompusă în: nevoi de bază ale plantelor, componentele şi rolul lor, plante pe cale de dispariţie. Fiecărui microgrup îi revine o subtemă. Membrii grupului decid ce vor investiga, care este activitatea fiecăruia.
•Predarea reciprocă favorizează învăţarea. Clasa va fi împărţită în grupuri de 4 elevi. Se distribuie textul de lucru. Fiecare elev va avea câte un rol. Profesorul îi invită pe elevi să participe la un dialog pe o temă dată. Paşii sunt: rezumarea – comunicarea informaţiei cheie, interogarea – listarea unor serii de întrebări pe marginea textului, clarificarea-înţelegerea informaţiei prin clarificarea termenilor necunoscuţi, anticiparea-predicţii. Când fiecare elev a înţeles sarcina de lucru este invitat să devină profesor şi să conducă dialogul pentru a îi învăţa şi pe ceilalţi.

•Controversa academică presupune alegerea unui subiect comun. Poate fi o lectură, un personaj, studiu de caz etc. Elevii se împart în două tabere: pro şi contra pe baza întrebării binare formulate de profesor. Se vor grupa câte doi elevi din poziţia pro ţi doi din poziţia contra. Vor discuta între ei şi vor căuta să găsească cât mai multe argumente pentru a-şi valida poziţia. După 5 minute echipele se reunesc şi îşi prezintă lista de argumente.
Învăţarea prin cooperare are ca scop ameliorarea reuşitelor şcolare, punând accent pe calităţile de relaţionare în atingerea obiectivelor propuse. Pune accent pe munca în grupuri restrânse de elevi, unde capacităţile şi aptitudinile variate contribuie la atingerea scopurilor comune. Dascălului îi revine rolul de a le crea elevilor abilităţi sociale, ce le vor fi utile adultului de mai târziu în integrarea în societate.
Bibliografie:
Instrumente pentru învăţarea prin cooperare, de Adriana Nicu,Elena Conţiu, ed Aramis, Bucureşti, 2010.

Reclame