Studiu de specialitate – Relația dintre școală și familia elevului de clasa I


Autor: prof. înv. primar Semeniuc Tania
Școala Gimnazială Rona de Sus, Maramureș

Introducere
Pentru fiecare părinte, educația propriilor copii nu este doar un privilegiu, ci o mare responsabilitate morală și socială.
Bucuria de a avea copii trebuie s-o legăm de datoria de a-i forma ca oameni de valoare. Atmosfera caldă, de înțelegere în familie reconfortează climatul necesar pentru munca intelectuală. Lipsa de înțelegere, exigența prea mare, dădăceala și severitatea au efecte dăunătoare asupra copilului, mai ales în perioada în care materia de studiat se aglomerează și se instalează starea de oboseală. Este și datoria părinților de a-i ajuta pe copii, aceștia putând învăța de la părinți cum pot și cum trebuie să învețe, cum să-și pregătească lecțiile, cum să-și organizeze munca și timpul liber.
Obiective
Obiectivele urmărite au vizat cunoașterea modului de raportare a familiei la statutul de școlar al copilului de clasa I:
a)Gradul de implicare a părinților în stabilirea programului zilnic (pregătirea lecțiilor, somnul de după-amiază);
b)Atitudinea părinților față de relațiile extrafamiliale ale copilului (colegi, prieteni, bunici etc.);
c)Modul în care înțelege familia să colaboreze cu școala (forme de colaborare, cunoașterea dificultăților întâmpinate de copil, cunoașterea schimbărilor aduse de școală în viața elevului).
Pentru cunoașterea modului de raportare a familiei la statutul de școlar al elevului de clasa I, am aplicat un chestionar, aplicat unui efectiv de 32 de părinți ai elevilor de clasa I. Acesta a cuprins zece întrebări cu răspunsuri la alegere, fiecare întrebare oferind trei variante de răspuns. Întrebările 1, 2, 3, 10 au vizat obiectivul a, întrebările 4, 6, 7- obiectivul b, iar întrebările 5, 8, 9- obiectivul c.
Gradul de implicare a părinților în stabilirea programului zilnic
La prima întrebare a chestionarului 55% din părinți au grijă să le impună copiilor programul după-amiezii, restul părinților intervin numai în măsura în care consideră că este strict necesar. La întrebarea 2, în legătură cu somnul de după-amiază, 50% dintre părinți sunt de acord cu acesta, iar restul consideră că nu este o regulă strictă. La întrebarea 3, în legătură cu măsura în care părinții își ajută copiii la teme, doar 22% din părinți fac totul împreună, în timp ce restul încearcă să-l ajute, doar în cazul în care elevul întâmpină dificultăți și cere ajutorul.La întrebarea 10, referitoare la modul în care părinții procedează în situațiile în care copiii suntobraznici sau dezordonați, 79% se rezumă la a le face observații, iar restul de 21% aplică pedepse.
Rezultatele confirmă necesitatea ca părinții, care au copii de vârstă școlară mică, să se ocupe serios de programul zilnic al acestora. Nu este suficientă o simplă jalonare a acestui program, având în vedere că este vorba despre trecerea de la programul lejer al grădiniței, unde jocul este activitatea fundamentală a copiilor, la programul școlii. Adaptarea copilului trebuie să fie ușurată de atitudinea familiei, de influențele ei educative. Procesul instructiv-educativ nu se reduce la activitățile desfășurate în școală, ci trebuie să continue cât mai serios și bine organizat acasă, de către familie. Copilul trebuie sprijinit, îndrumat într-un mod categoric, dar nu exagerat. (fragment)

Reclame